KorAP: Find »[drukola/base=ergativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...44 >

1,078 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

demonstrației că reflexivele nu sunt inacuzative, Reinhart și Siloni (2004: 175) arată că reflexivele rusești nu trec acest test. 9. DE CE NU FUNCȚIONEAZĂ (DECÂT PARȚIAL) ACESTE DIAGNOSTICE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ? Lipsa unor teste sintactice relevante pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative/ergative din limba română a determinat apariția unor afirmații cum este aceea că sintaxa limbii române nu pare să fie sensibilă la distincția ergativ−inergativ (Avram 1999: 508), în română, distincția dintre inacuzative și inergative nu e codată gramatical, de unde și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
DECÂT PARȚIAL) ACESTE DIAGNOSTICE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ? Lipsa unor teste sintactice relevante pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative/ergative din limba română a determinat apariția unor afirmații cum este aceea că sintaxa limbii române nu pare să fie sensibilă la distincția ergativ−inergativ (Avram 1999: 508), în română, distincția dintre inacuzative și inergative nu e codată gramatical, de unde și nefuncționarea testelor (Dobrovie-Sorin 2004). Aceste afirmații nu sunt surprinzătoare, în contextul în care nici în alte limbi nu există astfel de teste (greaca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acestuia) este foarte greu de dovedit; inversiunea locativă este posibilă în orice fel de propoziții; ● româna nu are structuri specializate pentru exprimarea rezultativului; ● româna nu are particule aspectuale − dacă ar avea, probabil că acestea ar fi legate de distincția inergativ/ergativ, sau, mai degrabă, de distincția telic/atelic, așa cum se întâmplă cu perechea a dormi vs a adormi; ● teste precum genitivul negației în rusă nu se pot aplica și la alte limbi, pentru că țin de reguli specifice fiecărei limbi; în română

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
vs a adormi; ● teste precum genitivul negației în rusă nu se pot aplica și la alte limbi, pentru că țin de reguli specifice fiecărei limbi; în română nu există restricții privind apariția genitivului în propoziții afirmative/negative. Capitolul 5 DOUĂ VERBE ERGATIVE DE TIP SPECIAL: A FI ȘI A AVEA 1. STATUTUL SPECIAL AL VERBELOR A FI ȘI A AVEA Verbele a fi și a avea au un statut privilegiat în cercetarea lingvistică, constituind subiectul a numeroase studii de orientări diferite, unele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
orientări diferite, unele dintre acestea chiar în afara sferei lingvisticii. În cele ce urmează, voi prezenta o istorie paralelă (și fragmentară) a interpretării celor două verbe, pentru a ajunge la problema pusă mai recent a statutului lor (discutabil) de verbe inacuzative/ergative. Paralelismul dintre a fi și a avea a constituit un subiect de interes pentru gramatica istorică (Meillet, Benveniste etc.) și continuă să stea și astăzi în centrul studiilor de sintaxă și de semantică, studii care pornesc, în mare măsură, de la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
199) observă că toate verbele considerate ca fiind copulative în gramaticile tradiționale (become 'a deveni', remain 'a rămâne', turn 'a se întoarce' etc.) sunt lipsite de argument intern și au drept complement o propoziție redusă. 2.2. Date din limbi ergative: concordanțe Feuillet (2006: 119) arată că, în legătură cu verbul corespunzător sensului 'a fi', există mai multe situații în diverse limbi: ● limba nu are nimic care să semene unei copule; pentru gramatica generativă, absența sau prezența verbului a fi este un fenomen

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că verbul a fi, în toate ipostazele sale (verb predicativ, operator copulativ), cu excepția valorii de auxiliar (deși, după cum am arătat supra, 2.1.4. posibilitatea de a unifica interpretarea inclusiv pentru valoarea de auxiliar nu este exclusă), este un verb ergativ/inacuzativ. 2.4.1. Valorile verbului a fi în limba română În DA, tomul II, s.v. fi, sunt înregistrate două ipostaze ale acestui verb, cea de verb pregnant (plin lexical) și cea de verb auxiliar, dintre care mă interesează aici

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de o proiecție funcțională AgrOP (grupul acordului obiectului), care să-i permită atribuirea Cazului obiectiv (acuzativ). Pornind de la analizele propuse, Rouveret (1998: 46) ajunge la două întrebări: (a) care este explicația absenței aproape sistematice a verbului a avea în limbile ergative? și (b) cum se legitimează cazual argumentul Temă în construcțiile cu a avea? Autorul (Rouveret 1998: 47-48) încearcă să reconcilieze, prin teoria Principiilor și a Parametrilor, cele două interpretări legate de încorporare: apariția lui a avea în structura de suprafață

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și centrul Agr0. Există și analize care susțin că a avea nu este verb inacuzativ, ci verb tranzitiv cu subiect Agent (Bertolussi 1998) sau predicat bivalent al cărui argument extern are rolul Posesor (Kupferman 200021) 3.2. Date din limbi ergative: concordanțe În general, limbile ergative, indiferent de apartenența genetică, nu au verbul a avea ca unitate lexicală. Limba georgiană reprezintă, din acest punct de vedere, un caz atipic. Analizând situația din această limbă, în care 'a fi' și 'a avea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
analize care susțin că a avea nu este verb inacuzativ, ci verb tranzitiv cu subiect Agent (Bertolussi 1998) sau predicat bivalent al cărui argument extern are rolul Posesor (Kupferman 200021) 3.2. Date din limbi ergative: concordanțe În general, limbile ergative, indiferent de apartenența genetică, nu au verbul a avea ca unitate lexicală. Limba georgiană reprezintă, din acest punct de vedere, un caz atipic. Analizând situația din această limbă, în care 'a fi' și 'a avea' nu sunt entități lexicale distincte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a avea, pentru că există o proiecție Agr în plus. 3.4. Datele din limba română Pornind de la datele teoretice prezentate până acum și analizând toate tipurile de contexte înregistrate în DA voi analiza problema încadrării verbului a avea în clasa ergativelor/inacuzativelor, deși, aparent, nu este un reprezentant tipic al acestei clase, principala problemă fiind prezența complementului direct în anumite contexte. 3.4.1. Valorile verbului a avea din limba română În DA, tomul I, partea I (A-B), s.v. avea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
din discuție cele câteva contexte idiomatice (36, 37, 38, 39), precum situațiile în care a avea intră în structuri echivalente cu verbe psihologice (41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49). Din punct de vedere sintactic, ca orice verb ergativ/inacuzativ, a avea nu poate apărea în structuri pasive cu a fi (a): * O furcă de aur este avută de tine *Patru picioare sunt avute de masă * Oile sunt avute la munte *Mâinile sunt avute reci *Zilele nu sunt avute

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tine *Patru picioare sunt avute de masă * Oile sunt avute la munte *Mâinile sunt avute reci *Zilele nu sunt avute. În multe dintre contextele înregistrate aici, a avea acceptă testul adjectivării participiului, singurul test sintactic concludent pentru delimitarea clasei verbelor ergative/inacuzative din limba română: banii avuți, pielea de urs avută de la taică-tău, paralele avute în buzunar, zilele avute, cearta avută cu soră-sa etc. 4. CONCLUZII COMPARATIVE Paralelismul dintre a avea și a fi a constituit obiectul unor studii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Goblot 1952), precum și studii lingvistice recente (Rouveret 1998, De Cuyper 2007), confirmate de analiza celor 39 de contexte, arată că, de fapt, granița dintre ipostazele verbului a fi nu este strictă. În cazul verbului a fi, încadrarea în clasa inacuzativelor/ergativelor este mai ușor de acceptat și destul de frecventă în studii lingvistice recente. Analiza preferată este cea conform căreia a fi selectează drept complement o propoziție redusă (definită de Stowell (1983)22 ca fiind o propoziție incompletă; este o structură care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care conține un subiect și un predicat, dar căreia îi lipsește flexiunea; altfel spus − ca în Avram (1999) − le lipsește proiecția Timp). În privința verbului a avea, soluția este mai puțin tranșantă. Argumentele în favoarea încadrării verbului românesc a avea în clasa ergativelor lasă nerezolvată problema apariției complementului direct în structurile posesive (apropiate fie de valoarea de existență, fie de cea de configurație spațială) și în structurile de tipul (51−53) din lista de exemple cu a avea. Explicațiile privind prezența complementului direct

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în care nu există, în afara verbului, niciun element care ar putea funcționa ca predicat semantic în interiorul propoziției reduse; (b) a avea este un verb inacuzativ cu două argumente interne: conform acestei soluții (inspirate pornind de la statutul acestui verb în limbile ergative), a avea nu dispune de Caz structural pentru obiectul direct pentru că nu are subiect extern - atât subiectul, cât și complementul sunt generate în interiorul VP; (c) a avea este un verb ergativ simplu, conform definiției structurale a inacuzativității, formulate de Bennis

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
soluții (inspirate pornind de la statutul acestui verb în limbile ergative), a avea nu dispune de Caz structural pentru obiectul direct pentru că nu are subiect extern - atât subiectul, cât și complementul sunt generate în interiorul VP; (c) a avea este un verb ergativ simplu, conform definiției structurale a inacuzativității, formulate de Bennis (2004) − vezi Capitolul 3, 4.1.2. − inacuzativitate înseamnă absența proiecției v, nu și a argumentului extern; dovada faptului că, deși acceptă apariția unui complement direct, a avea nu dispune de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a) pare cel mai puțin satisfăcătoare, pentru că funcționează numai pentru anumite ipostaze ale verbului. Concluzii Așa cum am arătat în introducerea acestei lucrări, cele două obiective majore − descrierea fenomenului ergativității din punct de vedere tipologic și descrierea și analiza clasei verbelor ergative/inacuzative din limba română − implică nu numai o bibliografie străină extrem de bogată, ci și atingerea a numeroase aspecte colaterale. Prima parte a concluziilor este rezervată aspectelor nerezolvate de această carte. Vastitatea domeniului de cercetare a făcut ca, în unele puncte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în limba română) au rămas neatinse sau au fost numai menționate în diverse puncte ale lucrării, constituind teme pe care îmi propun să le cercetez în viitor: relația dintre verbele inacuzative și dativul posesiv; comportamentul nominalizărilor corespunzătoare verbelor inacuzative; adjectivele ergative; valența instabilă a inacuzativelor (spre deosebire de inergative), din punct de vedere diacronic și dialectal; explicația sintactică pentru variațiile de tip reflexiv/nereflexiv, sincronic și diacronic; existența, în istoria limbii române, a unor situații în care schimbarea modului de conceptualizare a unui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
explicația sintactică pentru variațiile de tip reflexiv/nereflexiv, sincronic și diacronic; existența, în istoria limbii române, a unor situații în care schimbarea modului de conceptualizare a unui eveniment din realitate să determine o schimbare de tipul trecerii de la tranzitiv la ergativ sau invers. A doua parte a concluziilor este o dare de seamă referitoare la aspectele pe care am reușit să le cuprind în carte. Nu voi relua aici concluziile parțiale, formulate la finalul fiecărui capitol, ci voi enumera numai noutățile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unele dintre acestea nu sunt absolute) pe care le aduce această lucrare. ● Noutățile de descriere privesc probleme necercetate în lingvistica românească: fenomenul ergativității și tipurile de ergativitate existente în limbile lumii; sursele diacronice ale ergativității și raportul dintre sistemele lingvistice ergative și limbile primitive; relația dintre sistemele lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
le aduce această lucrare. ● Noutățile de descriere privesc probleme necercetate în lingvistica românească: fenomenul ergativității și tipurile de ergativitate existente în limbile lumii; sursele diacronice ale ergativității și raportul dintre sistemele lingvistice ergative și limbile primitive; relația dintre sistemele lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergativității și tipurile de ergativitate existente în limbile lumii; sursele diacronice ale ergativității și raportul dintre sistemele lingvistice ergative și limbile primitive; relația dintre sistemele lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a analizelor care au fost propuse pentru acest

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a analizelor care au fost propuse pentru acest fenomen; relația dintre ergative și reflexive, din punct de vedere semantic și sintactic; problema adjectivelor ergative; lista de limbi care au caracteristici ergative (deși unele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a analizelor care au fost propuse pentru acest fenomen; relația dintre ergative și reflexive, din punct de vedere semantic și sintactic; problema adjectivelor ergative; lista de limbi care au caracteristici ergative (deși unele dintre acestea au fost cuprinse în lucrări românești, nu s-a vorbit despre caracteristicile lor ergative). Am încercat să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]