1,413 matches
-
speranța C-ajungând cândva miniștri le-a deschide carieră 96. Așadar, iubirea, în înțelesul ei existențial, are cauze ce țin de temeiul ființei 97 și nu de conveționalismul superficial. Combinație măiestrită între evidența sentimentului și înclinația de a-l descifra, erosul conține, în optica eminesciană, trăsături universal valabile. Se pot distinge două lumi aparent diferite: pe de o parte, iubirea simplă, directă, ce amintește de propria idilă adolescentină, pe de alta, iubirea ca izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
107. Incertitudinea din ipostaza incipientă a iubirii se reflectă sub multiple fațete: dragostea-suferință, dragostea-așteptare, dragostea-semn. Numai norocul este cel care lasă un semn vizibil și explicit al iubirii pământene: de noroc i-s umezi ochii 108. În felul acesta, formele erosului dobândesc valențe simbolistice grave: facerea lumii, visul, armonia cântecului, gândirea profundă și plânsul. Unele dintre ele iau proporții de negândit pentru omul comun; facerea lumii implică nebănuite armonii siderale pe care numai poetul le percepe. Visul este împlinirea gândirii vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și, tremurând bolnavă, își răzima din cînd în când undele sclipitoare de țărmii adormiți 307. Comparând cele două atitudini, cea a tinereții și cea a erosului sublimat din Cezara, până într-un punct lacul și insula par a fi identice celor din codru: El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele înconjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Păstrând comparația dintre iubirea nevinovată a copilăriei ipoteștene -consumată în apropierea insulei celei verzi din mijlocul lacului și utopia erotică plasată în insula lui Euthanasius, se poate spune că în cea de-a doua accentul cade pe concentricitatea care înglobează erosul. Erosul, la rândul său, mijlocește refacerea unei unități, regăsirea unei stări de absolut către care ambele personaje tind de fapt318. În lumea sublimată a creației, comunicarea nu se mai produce ca în lumea obișnuită, prin cuvânt; îngerii comunică fără vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
comparația dintre iubirea nevinovată a copilăriei ipoteștene -consumată în apropierea insulei celei verzi din mijlocul lacului și utopia erotică plasată în insula lui Euthanasius, se poate spune că în cea de-a doua accentul cade pe concentricitatea care înglobează erosul. Erosul, la rândul său, mijlocește refacerea unei unități, regăsirea unei stări de absolut către care ambele personaje tind de fapt318. În lumea sublimată a creației, comunicarea nu se mai produce ca în lumea obișnuită, prin cuvânt; îngerii comunică fără vorbe între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și conține în ea sâmburele începuturilor; ea ar putea fi punctul care se mișcă 322, cel întâi și singur, punct central, care din chaos face mumă, iară el devine Tatăl...323 Consubstanțialitatea ideală dintre natură, iubire și cosmos consființește absolutul erosului. Asumându-și în toată opera sa o componentă utopică, Eminescu face din Cezara o piesă reprezentativă: pentru că ea sublimează într-un tot o seamă de direcții bine marcate pe întreg traseul operei [...] și le dă o imagine de mare pregnanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
zburat cu avioane separate. Și i‑ai adus toaletele de seară... Ravelstein nu mă admira pentru asemenea servicii. Mi‑o spunea răspicat. Imaginea lui despre menajul meu nu era deloc măgulitoare. Scriitorii nu pot fi soți buni. Ei Își rezervă erosul pentru arta lor. Sau poate că, pur și simplu, nu sunt În stare să conveargă, să focalizeze. Iar pe Vela o judeca și mai aspru. - Poate că n‑ar fi trebuit să dau buzna În dormitor, recunoștea el, adăugând Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rosamund m‑a Împiedicat să mor. Nu pot să‑mi reprezint acest lucru fără să‑l expun frontal și nu pot să‑l expun frontal atât timp cât interesele mele sunt centrate pe Ravelstein. Rosamund a studiat iubirea - iubirea romantică rousseaueană și erosul platonic, - le‑a studiat cu Ravelstein - dar știa mai multe despre ele și decât profesorul, și decât soțul ei. Aș prefera Însă să‑l revăd, să‑l reconstitui pe Ravelstein decât să explic lucruri care nu se cer explicate. Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aici tratate oarecum în moda Noului Roman. Modernitatea și sintaxa șocantă cedează repede locul tentației fantasticului și bizarului, odată cu Spargeți oglinzile (1969), după care explorarea subconștientului (Zăpada nevăzută, 1973), minarea realității prin inserții cvasionirice îi devin procedee favorite în analiza erosului. În ciuda lirismului prozelor, personajele au un dinamism și un nonconformism evident, de unde și aprecierea autoarei, de către unii comentatori, drept „iconoclastă”. În SUA, publică la început o selecție din prozele tipărite în țară (The Night of the Rising Dead, 1985). După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
punctul; 2 linia; 3 triunghiul; 4 piramida; punctul, linia, triunghiul și piramida conțin numărul 10 și își găsesc în el desăvîrșirea). În plus, hexada (6) era pentru pitagoricieni că Philolaos principiul însuflețirii, ca ciclu vital; iar octava (8) semnifică dragostea (eros), prietenia (philia), chibzuința (metis) și gîndirea (epinoia), precum și, probabil, octava muzicală sau octocordul (armonie inteligență). (Vezi și Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2-a, "Philolaos", pp. 74-76; Mihai Nasta, "Note la Philolaos", pp. 110-111, 135). 89
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
valoarea artistică, este nevoie de argumente. Iar când opera are și valențe religioase, atunci ea trebuie supusă unei analize și unei înțelegeri aparte. Emoțiile adânci sunt simple, dar încercările de a analiza lucid capătă și ele deseori o dimensiune afectivă. Erosul dă naștere la tensiuni spirituale de neimaginat și autorul creator în astfel de cazuri scrie, pictează, compune și redă în forma sa de artă întreaga sa spiritualitate: pentru fiecare limbă, câte un cuvânt și‑a luat sarcina să spună ce
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
suprafața versului. Spiritul elegiac din adâncurile ființei nu împiedică însă manifestările exuberante, simpatic teatrale în relațiile obișnuite de viață. Poezia este fastuos erotică, plină de aluzii și de solemnități în stilul parnasienilor și al simboliștilor. Z. scrie cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în alte volume, se întâlnesc, din nou, „lunaticii crini” și „candelele muzicale”, „baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul razelor în urne”, „carbonizatele păsări” bacoviene și toate celelalte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
excesiv, cu podoabe și sonorități livrești, de o eleganță care place totuși, fiindcă Z. pune gravitate și pricepere retorică în lirica sentimentală. După o frumoasă parafrază barbiană în Cartea de copilărire (1974) revine, cu Astralia (1976), la tema lui privilegiată, erosul, pe care o tratează într-un vers mai concentrat. Este în continuare încercat de mari voluptăți și trece prin extazuri împinse la limita suportabilului, însă în câmpul lui de observație încep să pătrundă în chip amenințător făcliile de ceară, văile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
zonele sacrului, în câmpul de semne se ivesc hierofaniile, retorica se complică. Poemul titular este conceput ca un oratoriu liric, cu personaje-mituri (Henoch, Măturătorul, Tsicla, Corul, Corificul) și indicații solemn-patetice de regie: „zidurile plâng orologii oarbe”, „norii târăsc sigiliul marelui eros”. Și Costache Conachi folosea acest fel de colocviu liric pentru a defini „urgiile” amorului. Z. bate spre latura lui sacră, dar cu o îngrămădire de subtilități formale care împiedică demonstrația. Retorica amoroasă este, în genere, inventivă și deviază sistematic trubadurescul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
sine și împreună numai cu sine, neîmpărtășită și veșnică, dincolo de această lume în care absurdul a devenit normalitate, dincolo de Absurdistan... Există un prototip al frumosului, în care se regăsește tot ce e frumos, este ideea de frumos către care aspiră Erosul, în accepțiunea lui Platon. Ce frumoasă poate fi o idee ! Ce frumoasă poate fi ideea de frumos, bunăoară. Pornirea lui Eros întru idee simbolizează necontenita noastră strădanie întru desăvîrșire. Frumosul nu e supus nașterii și pieirii, nu crește și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
artistică, este nevoie de argumente. Iar când opera are și valențe religioa‑ se, atunci ea trebuie supusă unei analize și unei înțelegeri aparte. Emoțiile adânci sunt simple, dar încercările de a analiza lucid capătă și ele deseori o dimensiune afectivă. Erosul dă naștere la tensiuni spirituale de neimaginat și autorul creator în astfel de cazuri scrie, pictează, compune și redă în forma sa de artă întreaga sa spiritualitate: pentru fiecare limbă, câte un cuvânt și‑a luat sarcina să spună ce
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
opresivă, a artefactului sterilizează pagina. Cu toate că experimentează neobosit, el nu poate asimila substanțial modelul proustian, gidian sau kafkian. În proza lui eterogenă, din care transpar afinități cu ideile lui Remy de Gourmont și urme ale injectării unor puternici germeni freudieni, erosul este figura polarizantă. Pansenzualismul, de fapt pansexualismul, văzut de Pompiliu Constantinescu drept ideologie frecventată monoman de A. (altfel, tendința, „îmblânzită” și legitimată estetic, apare la mari scriitori ai epocii), se proiectează alegoric în narațiune, într-un joc riscat, libertin, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
senzorială. Vocea autorului pus pe filosofare sceptică rostește panseuri fals compasive. Cazuistica aceasta se dovedește un suport inadecvat pentru ideea de predestinare, agitată pe tot parcursul narațiunii. Aflat aproape între aceleași înzestrări și limite, Țapul deschide seria romanelor în care erosul este exclusiv, iar din subsolurile ființei instinctualitatea se ridică la suprafață, atotstăpânitoare. Distincția între imoral, amoral și moral, străină personajelor (ipostaze ale candorii, crede I. Negoițescu), este trimisă la plimbare și de autor. Se reiterează în exces, cu tente de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Thanaticul vindicativ. Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide / 142 2.4. Teroarea supranaturală / 154 2.4.1. Maleficul suicidar. Moara lui Călifar de Gala Galaction / 156 2.4.2. Goticul redimensionat. Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu / 162 2.4.3. Erosul vampiric. Domnișoara Christina de Mircea Eliade / 170 2.5. Postfigurări. Orbitor de Mircea Cărtărescu / 182 Concluzie / 189 Bibliografie / 195 Résumé / 209 Zusammenfassung / 213 Cuvânt înainte În mitologia greacă, Deimos ("groază, spaimă, teroare") a fost fiul lui Ares și al Afroditei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
durabile producții înfricoșătoare din istoria literaturii. Portretul lui Dracula, ucigaș și seducător, îndrăgostit și damnat, a devenit un bun comun, exploatat în medii artistice diverse și elevat la nivelul unui adevărat icon cultural modern.44 Mixtura în proporții indiscernabile de eros și thanatos, de senzualitate și pericol au întreținut mitul poveștii ca atare, astfel încât prelucrările nu au nevoie de foarte multe adaptări pentru a-și scutura impresia de inactualitate. Phyllis A. Roth consideră că "Dracula are succes deoarece realizează un echilibru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al intrigii. Un exemplu în acest sens: toate cele șapte capitole poartă numele femeilor în care se incarnează "Eva", cea sortită să împlinească iubirea adamică. Cuplul de îndrăgostiți Toma Novac-Ileana parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate întru eros și încheiate violent și oribil. De vreme ce de fiecare dată dragostea are un deznodământ tragic, acest fapt nu face decât să obosească prin repetiție și prin insistența asupra elementului repugnant. Metempsihozele diadei antropice amintite se întind pe mii de ani: în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
anticlimactic este semnul unei ironii auctoriale supreme, din aceeași specie cu raționalismul rece al unei Ann Radcliffe, care-și permite luxul modern de a sfâșia fără milă pânza subțire țesută de iluzia narativă a scenariului gotic clasic. 2.4.3. Erosul vampiric Domnișoara Christina de Mircea Eliade Redactată în limba română, proza lui Mircea Eliade stă, aproape integral, sub semnul experimentului. Într-o literatură obsedată de "subiecte serioase", el își permite luxul cultivării unor teme epice marginale (straniul fantastic, teroarea supranaturală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de scriere era/ pe mine numindu-mă/ pe mine scriindu-mă”), dă nota specifică a primelor sale plachete de versuri. Semeț solitară, atemporală, vocea lirică rostește o elegie austeră, încifrată inițiatic, despre suferința în lume, nenoroc, căutare de sine sau eros arzând sub semnul tragic al lui Orfeu: „sub mâna care te mângâie/ți se deschide carnea/ca sub cuțit un drum/dintr-un tărâm/în celălalt tărâm”. În Departele Epimenides (1976), D. își lansează tema predilectă, a „depărtării lăuntrice”, niciodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
embleme pentru „peregrinul” în spirit, către începutul absolut al marilor paradigme. Anabaza prin tărâmul sinelui străpunge până în „depărtarea” transcendenței, unde se împlinește suprema identificare cu marele însingurat divin. Volumele Depărtarea lăuntrică (1980) și Discurs despre liniște (1989) transferă în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual care dezmărginește insul precar. Dar sacra tautologie eu/celălalt, consubstanțiali și deopotrivă transcendenți sinelui, se vede perturbată de o „geografie” simbolică enigmatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]