1,916 matches
-
încheiată, îl ocupă în orizontul cultural românesc. Cultura română i-a oferit, după propria mărturisire, viziunea personalistă asupra lumii. Într-un articol din "Convorbiri literare" din 1933, C. Rădulescu-Motru afirma prezența a două filoane spirituale în filosofia românească: filosofia de erudiție a profesorilor greci și tradiția filosofică autohtonă. Prima oferă extensiune reflexiunii filosofice, a doua, intensiune. Tradiției filosofice autohtone îi este propriu și un accent personalist. Mai mult: "adevărata filosofie începe, nu după ce s-au adunat multe cunoștințe asupra naturii externe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întâmplat numai fiindcă au trecut atâția ani fără ca atât de ocupatul comis voiajor Augustus Hamilton să mai aibă timp și pentru soția sa. Dovadă că, după ce s-a născut și Rogoberto de la Croce, doamna Hamilton a divorțat, fiind cucerită de erudiția venerabilului domn senator Doctor Romulus Zimberlan. Cu care a avut restul copiilor. Aici vom închide lunga, dar justificata paranteză.) Dar cu aceasta nu s-a încheiat desigur și procesul. Procurorul s-a opus probelor administrate de tânărul avocat Dr. Vadicek
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
E. ca pe orice infractor. Deloc convins că inculpatul a furat doar din pasiune și neexcluzând mai vechea suspiciune că era vorba despre un grup organizat de pirați industriali, acuzarea a cerut o pedeapsă exemplară pentru un individ la care erudiția în materie nu constituie o circumstanță atenuantă, ci, chiar dimpotrivă, una agravantă, întrucât excepționalele sale realizări profesionale dovedesc fără putință de tăgadă că este cel mai în măsură să folosească și să vândă în cunoștință de cauză informațiile furate. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Harpam. În contextul dezvoltării raporturilor culturale multilaterale româno-britanice, am primit mandatul să discut la Oxford University-Bodley's Library, problema împrumutării și aducerii în țară pentru a fi expus într-o expoziție de profil a Tetraevangheliarului lui Urie (Urie unul dintre erudiții Moldovei pe timpul lui Alexandru cel Bun, la 1425, a redactat și tipărit Biblia în trei limbi: slavonă, greacă și latină). La Bodley's Library, documentul era cunoscut sub denumirea de Documentul Luca (Luca era numele călugărului italian care cumpărase documentul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și fântâni”. Adesea evocarea folosește sugestia livrescă, uzează de intertext, găsește prototipul frumosului natural în artă („Te-aștept să vii și tu, ca dintr-o stampă / sau ca din vechi lecturi”). Livrescul nu e însă prilej de paradă a unei erudiții reci, ci trăire de voluptăți estete. Formula definitivă e revelată de pendularea între „panta clasică din miazăzi” și o jouissance de vivre cu cețuri de burg medieval transilvan și ingrediente de oțiu oriental: „Mi-e groază de sofismul sintetic și
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
După ce a tradus Noul Testament și unele părți din Vechiul Testament (Psaltirea, Pentateuhul, Cântarea Cântărilor, Cartea Psalmilor etc.), A. izbutește să ducă la bun sfârșit versiunea românească integrală a Bibliei (2001), însoțind textul cu comentarii de o remarcabilă valoare, prin densitatea și erudiția informației, acuratețea și, adesea, poezia interpretării. Traducerea sa constituie un moment important în cultura română, deopotrivă laică și religioasă, prin prospețimea și naturalețea limbii și prin restituirea unor sensuri pierdute ori răstălmăcite în traducerile anterioare. SCRIERI: Miorița, cu o Predoslovie
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
totul conducând către ceea ce poate fi detectat ca fiind numitorul comun al scrierilor lui A., și anume „a treia cale”. Cele 18 studii strânse aici acoperă un deceniu din viața autorului (1985-1997): la un capăt, Sunetul Utopiei (1985) - eseu de erudiție ironic-subversivă, „mic exercițiu alexandrin” în linia stabilită de Luca Pițu. La celălalt capăt, ineditul excurs despre Adrian Marino și comparatismul utopic sau notele despre gândirea lui Mihai Șora. Texte precum cele despre François Furet, Pierre Manent, Françoise Thom, Michel Foucault
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
și în personaje viabile. Postum, în 2002, a apărut un volum care face parte dintr-un vast proiect în opt volume, inițiat prin 1970 și rămas pe șantier. Este O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, lucrare teoretică, de erudiție și speculație culturologică, concepută într-o viziune spiritualistă și noologică. O amplă introducere cuprinde o critică a modelelor utilizate tradițional în istoria literară și antropologia culturală, propune o metodă și oferă - cumva pe urmele lui Blaga, dar în dezacord cu
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
barierele dintre real și livresc, practic și teoretic. Optând pentru libertatea de expresie oferită de o scriitură fragmentară și voit nesistematică, A. abordează în chip personal o problematică familiară eseisticii noastre interbelice, fascinată de cultură, în pagini care evită ariditatea erudiției prin efervescență juvenilă. Vocația creatoare o împlinește pe aceea de teoretician: A. include, în Semnele timpului, proze scurte în spiritul lui Borges sau Mircea Eliade, ce păcătuiesc uneori prin artificialitate abstractă, pentru a descoperi ulterior în poezie forma de expresie
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
la poezia europeană modernă - Rimbaud, Baudelaire, Stefan George, ori la proza lui Cesare Pavese. Redusă ca întindere, creația sa originală vorbește despre „servituțile”, dar și despre „măreția” unei inteligențe ieșite din comun, dispusă să pună în joc atât atributele unei erudiții lipsite de ostentație, cât și rigoarea unui spirit critic în stare să întrețină viața operei și să-i găsească accentul specific în câmpul valorilor. Pictura lui Theodor Pallady își va descoperi astfel neașteptate puncte de contact cu opera unor Flaubert
ARGINTESCU-AMZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
imagine sumară a literaturii noastre, de la primele manifestări și până la 1900. Având competența filologică și libertatea de spirit care vin din școala dezinhibată a lui B. P. Hasdeu, A. suferă, însă, de un subiectivism care agravează insuficiențele gustului său literar. Erudiția lui se lasă prea în voia reflexului comparatist, „izvoarele inspirărei” fiind căutate și acolo unde ele nu există. Mai gravă este tăgăduirea absurdă a unor mari scriitori (I. Creangă, M. Eminescu, O. Goga), autori de talie modestă, pe de altă
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
și, În plus, vrea să ofere un op teoretic, nu o simplă Înșiruire de fapte. El vrea să intre prin cartea despre Brummell și despre dandysm În galeria marilor spirite franceze care au excelat În eseu, În fermecătorul amestec de erudiție, inteligență, spirit speculativ și talent. „Brummell nu face parte din istoria politică a Angliei” - i se adresează el aceluiași Daly. „E legat de ea, dar nu-i aparține. Locul său ar fi Într-o istorie mai Înaltă, mai generală și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
eroic consacrate acestui unic obiectiv: și printre haine așa cum se cuvine și În mod Înțelept; deci, așa cum alții se Îmbracă pentru a trăi, el trăiește pentru a se Îmbrăca. Importanța preponderentă a Hainelor, pentru care un profesor german, de o erudiție și de o pertinență fără egal Își scrie enormul Volum, este ceva ce a țâșnit fără efort din intelectul Filfizonului, ca un instinct generat de geniu; el e inspirat de Haine, e un poet al Stofei. Ceea ce Teufelsdröckh ar numi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
consacrată eroic acestui unic obiectiv: să poarte Haine așa cum se cuvine și În mod Înțelept; deci, așa cum alții se Îmbracă pentru a trăi, el trăiește ca să se Îmbrace. Importanța preponderentă a hainelor, pentru demonstrarea căreia un Profesor german de o erudiție și pertinență fără egal și-a scris enormul Volum, pare ceva ce a țâșnit fără efort din intelectul Filfizonului, ca un instinct de geniu; el e inspirat de Haine, e un poet al Stofei. Ceea ce Teufelsdröckh ar numi „Ideea Divină
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe speranța de a obține nemurirea, având ca model un zeu de structură misterică, nu putea fi ignorat de misionarii creștini. Toate aspectele religiei lui Zalmoxis-escatologie, inițiere, pitagorism, ascetism, erudiție mistericăîncurajau apropierea de creștinism. Cea mai bună și mai simplă explicație a dispariției lui Zalmoxis și a cultului său ar trebui căutată în creștinarea precoce a Daciei! Însă, din nefericire, cunoaștem destul de puțin fazele cele mai vechi ale creștinismului în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai ales pentru că se preta, mai mult decât oricare alte divinități păgâne, la o creștinare aproape totală".52 Eliade adaugă că destinul lui Zalmoxis este paradoxal: dispărut la daco-romani, a supraviețuit departe de patria sa, în tradițiile goților și în erudiția istoriografică, foarte mitologizată, a Occidentului. La rândul său, după ce precizează că lipsesc mărturiile dăinuirii lui Zalmoxis, după 275, Panaitescu arată că poporul de la Dunăre și Carpați împărtășea încă din preistorie credințe proprii, ca toate popoarele europene înainte de creștinism istoricul vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Interpretarea textelor doctrinare merge mână în mână cu examinarea critică a unor concepții moderne și în ceea ce privește raporturile dintre cultură și religie, dintre cultură și civilizație, locul și rolul inspirației, stilul și finalitatea artei. Și de această dată, C. respinge o erudiție pretențioasă, ostentativă, discursul luând deseori o turnură lirică sau chiar colocvială. Graba redactării și eludarea unor etape, ce se resimt pe alocuri, nu împiedică Nostalgia paradisului a fi un închegat tratat de estetică și filosofie a culturii în viziune ortodoxă
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
disciplinele lingvistice. Se publică, astfel, numeroase și consistente studii de lingvistică generală, istoria limbii, fonetică și fonologie, gramatică, formarea cuvintelor, lexicologie și lexicografie, onomastică, dialectologie etc. Acestora li se adaugă recenziile și „articolele mărunte” pe marginea problemelor limbii, care, prin erudiție, prin bogăția informației și nu în cele din urmă prin întindere sunt uneori veritabile studii în domeniu. Printre semnatari se numără nume prestigioase ale școlii lingvistice clujene, precum și reputați colaboratori externi, români sau străini: Sextil Pușcariu, Al. Procopovici, Vasile Bogrea
DACOROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286652_a_287981]
-
Bistrița). Într-o construcție narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi oferă scriitorului pretextul unei istorisiri cu
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
meditație asupra istoriei și asupra condiției individului. Alexandru participă la dedesubturile luptei pentru putere și este mesagerul, trimisul, „ambasadorul” unei puteri. Motivele medievale, magice și alegorice, ale romanului sunt dublate de motive atemporale, polivalente ca semnificație. Atmosfera de magie, de erudiție ezoterică, de transparență onirică și de supranatural amintește de Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche) sau de Ștefan Agopian (Sara, Tobit), dar și de realismul magic sud-american. Stilistic și compozițional, romanul trimite la structura poeziei, prin forța simbolurilor și rigoarea
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
Izvoare mitice”, CNT, 1980, 37; Dan C. Mihăilescu, Prolegomene la un sistem antropologic, LCF, 1980, 37; Nora Rebreanu, Mihai Coman, „Mitologie populară românească. II: Viețuitoarele văzhudului”, REF, 1980, 6; Ștefan Borbély, „Izvoare mitice”, VTRA, 1981, 2; Sorin Titel, Pasiune și erudiție, RL, 1981, 24; Paul Drogeanu, Reinterpretarea izvoarelor, LCF, 1981, 26; Ciobanu, Opera, 295-299; Ion Taloș, „Mitos și epos”, TR, 1985, 44; Ioana Bot, Mihai Coman, „Mitos și epos”, AAF, 1987; Sanda Cordoș, Mihai Coman, „Mitologie populară românească”, AAF, 1987; Valeriu
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
Științe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chișinău (1969-1988). Doctor în filologie (1965), este membru al Academiei de Științe a Moldovei (1965), profesor universitar (1966), doctor honoris causa al Universității de Stat din Moldova (1995). De o mare erudiție filologică, C. este preocupat și de investigarea operei literare la nivel stilistic, din punctul de vedere al poeticii lingvistice. A cercetat limba literară din perspectiva limbii vorbite și a limbii scriitorilor novatori, clasici și contemporani. În Studiu asupra sistemei lexicale
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
așa-zicând, de la scut la sabie. Gânditorul raporturilor iudeo-creștine și al polarităților de tot felul (național-universal, lume veche-lume nouă, Orient-Occident, revoluție-reacțiune, conservatorism-liberalism etc.), glosatorul de parabole biblice se raliază cu fervoare demonstrativă liniei Ioan Petru Culianu- Horia Roman Patapievici-Sorin Antohi: erudiția activă, unde, bunăoară, „conflictul” Platon-Aristotel, K. R. Popper și Paul Feyerabend se asociază întru polemizare cu Cristian Tudor Popescu în privința cărții lui Roger Garaudy Les Mythes fondateurs de la politique israélienne. Salturile de la Katherine Verdery la Herodot, de la Max Weber, J.
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
superior prin sinceritate și dăruire”. Încă o dovadă că biograful nu cade, așadar, în idolatrie. Corectitudinea morală este, pentru el, o calitate ce nu poate fi înlocuită de nimic. Itinerar critic cuprinde puține exegeze critice propriu-zise. Este o operă de erudiție și, de la un anumit punct, opera unui moralist care știe să descopere amănuntul înveselitor. Din comentarea unui glosar, C. scoate o pagină de ironie cărturărească fină. O carte despre Corectitudine și greșeală îi trezește un colorat protest împotriva celor care
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Traian. Caracterul erudit al operei se vădește și în mulțimea și varietatea surselor utilizate, autorul citând numeroase izvoare antice, medievale și moderne, latine (pasaje din Metamorfozele lui Ovidiu), ungare și polone. Prea lungi, incursiunile în istoria universală deviază subiectul, vădind erudiția scriitorului, dar nu și talentul lui literar. Ceea ce scade cu mult valoarea operei este încorporarea unor capitole întregi din cronica lui Grigore Ureche - în compilația lui Simion Dascălul - și a lui Miron Costin. De la domnia lui Despot înainte, adaosurile lui
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]