828 matches
-
s-a îndreptat spre Hampton Roads, escortată de distrugătoarele "Simpson" și "Broome". În continuare nava a fost supusă unor marșuri de probă, mai întâi în Chesapeake Bay iar apoi în Caraibe, în apropiere de Trinidad. Pe traseu ea a fost escortată de distrugătoarele "Bainbridge" și "Decatur". După terminarea probelor "Alaska" s-a întors la Arsenalul Marinei din Philadelphia pentru mici modificări, incluzând instalarea a patru sisteme de conducere a focului Mk 57 pentru tunurile de 127 mm. La 12 noiembrie a
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
Franklin" a fost lovit sever de mai multe bombe și de un atac kamikaze. "Alaska" și sora ei, "Guam", alte două crucișătoare și mai multe distrugătoare au fost detașate pentru a crea Grupul de Luptă 58.2.9 care să escorteze avariatul "Franklin" înapoi la Ulithi. Pe drumul înapoi spre port, alt bombardier D4Y a atacat portavionul "Franklin", iar navele de escortă n-au reușit să îl doboare. Focul tunurilor de 127 mm a cauzat arsuri unor oameni din apropiere; acestea
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
asupra altora, subordonați și superiori, pe de altă parte, el a păstrat toate minutele întâlnirilor sale de Stat major din iunie 1940. În primul atac aerian al intervenției italiene, bombardierele Savoia-Marchetti SM.79 din cadrul 2 Squadra Aerea (Sicilia și Pantelleria) escortate de avioane de vânătoare au efectuat două raiduri asupra insulei Malta pe 11 iunie. Aceste atacuri au fost începutul asediul Maltei, care s-a încheiat în 1942. Primul raid a fost efectuat de 55 de bombardamente. Apărarea antiaeriană malteză a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Ba.88 ca să atace aerodromurile de pe insulă. Cea mai violentă bătălie aeriană a campaniei a avut loc în sudul Franței pe 15 iunie, când avioanele de vânătoare franceze D.520 și MB.151 au atacat bombardierele italiene Fiat BR.20 escortate de avioane de vânătoare Fiat CR.42, cu pierderi pentru ambele tabere. Pe 17 iunie, italienii au bombardat centrul orașului Marsilia. În timpul raidului au fost uciși 143 de civili și au fost răniți 136. Portul Marsilia a fost bombardat mai
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
n. cca. 915-d. cca. 987), a fost conte de Vermandois. in 946 he succeeded his father as Albert a fost fiul contelui Herbert al II-lea de Vermandois cu Adela de Franța. Oamenii săi și ai fratelui său Herbert au escortat-o pe mama regelui Ludovic al IV-lea al Franței, regina "Ottobega" (Eadgifu de Wessex) de la Laon pentru a se căsători cu Herbert, fapt care a stârnit mânia regelui Ludovic. Ludovic a confiscat posesiunile mamei sale, din abația Sfintei Maria
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
ambarcațiuni. Între timp flota aliată se aduna la St. Helens lângă Insula Wight; viceamiralul Escadrei Roșii Sir Ralph Delaval sosise la St. Helens la 8 mai; a doua zi i s-a alăturat Richard Carter, care fusese în vestul Canalului escortând un convoi și ducând trupe în Guernsey. Olandezii trimiseseră o flotă din Texel sub Almonde din aprilie, care se îndrepta sper sud. Amiralul Escadrei Albastre Sir John Ashby ridică ancora de la Nore la 27 aprilie. Amiralul Flotei Sir Edward Russell
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
un raid în insulele japoneze Kyushu și Shikoku. Grupul de Sprijin 58 a ajuns în Japonia la 18 martie și a fost atacat în scurt timp de avioane kamikaze și bombardiere japoneze. "Guam" a fost detașată din unitate pentru a escorta portavionul avariat "Franklin" înapoi în port, totul durând până la 22 martie. În continuare, "Guam" s-a întors la Grupul de Sprijin 58, atribuit Diviziei de Crucișătoare 16, parte a Grupului de Luptă 58.4, îndreptându-se spre Okinawa. Pe noaptea
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
New Orleans pentru a elibera sclavii din oraș. Mama ei vitregă, Madeleine de L'Isle, a devenit conștientă de ocupațiile ei și a întrebat-o dacă poate să ajute un sclav, pe nume George, să fugă în nord. În timp ce îl escorta prin mlaștină, ea s-a întâlnit cu aliații săi, Élise Lafleur și Roussillon, pe care i-a ajutat în furnizarea proviziilor pentru Patrioții Americani care luptau în Războiul revoluționar american. Vázquez a încercat să o oprească pe Aveline și aliații
Assassin's Creed III: Liberation () [Corola-website/Science/331192_a_332521]
-
este un joc video de acțiune-aventură dezvoltat de Naughty Dog și publicat de Sony Computer Entertainment. A fost lansat pentru PlayStation 3 în iunie 2013. Jucătorul preia controlul lui Joel, un contrabandist a cărui misiune este să escorteze o adolescentă numită Ellie prin-o SUA post-apocaliptică. "" folosește o perspectivă third-person; jucătorii folosesc arme de foc și arme improvizate, având posibilitatea de a se furișa pentru a se apăra de inamici și creaturi canibale infectate cu o tulpină mutată
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
posibilitatea de a se furișa pentru a se apăra de inamici și creaturi canibale infectate cu o tulpină mutată a ciupercii "Cordyceps". Pentru o mare parte din joc, jucătorul preia controlul lui Joel, un contrabandist a cărui misiune este să escorteze o adolescentă numită Ellie de-a lungul Statelor Unite; Ellie și alte personaje sunt controlate de inteligență artificială a jocului. Jucătorii pot juca și că Ellie în timpul misiunii de iarnă. În timpul luptelor, jucătorii pot folosi arme cu rază lungă de acțiune
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
Reușește să îl convingă pe Sesto să îl asasineze pe Titus. Acesta acceptă, cântând una dintre cele mai celebre arii ale operei ("Parto, parto, ma tu, ben mio"). Aproape imediat după ce pleacă Annio și gardianul Publio sosesc pentru a o escorta pe Vitellia la Titus, care acum a ales-o pe ea ca împărăteasă. Ea este zbuciumată de un sentiment de vinovăție și este îngrijorată cu privire la ce l-a pus pe Sesto să facă. Între timp, Sesto este la Capitol mustrându
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
în dimineața următoare. Avioanele de pe Horneț, lansate cu întârziere ca urmare a necesității de a le recupera datorită datelor greșite primite de la avioanele de recunoaștere de pe Yorktown și problemelor de comunicație, au atacat un vas crucișător și alte nave de escorta, dar nu a reușit să lovească nicio navă. Yorktown a fost pierdut ca urmare a unui atac combinat cu avioane și submarine. Avioanele de pe "Horneț" la 06 iunie 1942 au atacat flotă japoneză care se retrăgea, si au contribuit la
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
august, portavionul Saratoga a fost torpilat de submarinul japonez I-26 și a fost scos din acțiune pentru trei luni pentru reparații. La 14 septembrie, USS Wasp a fost lovit de trei torpile trase de submarinul japonez I-19 în timp ce escorta un mare convoi care se îndrepta spre Guadalcanal pentru aprovizionare și aproape a intrat în lupta cu două portavioane japoneze Shōkaku și Zuikaku (care s-au retras chiar inainte că avioanele celor doi adversari să intre în raza de acțiune
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
multe pagube cu o bombă și și cu două evitate la limită. În cele din urmă, cele opt TBF-uri din cel de-al treilea grup a sosit și a atacat "Chikuma" fumegând, reușind să-l lovească încă odată. Chikuma, escortat de două distrugătoare s-a retras din lupta și s-a îndreptat spre Truk pentru reparații. Forțele de portavioane americane au primit veste de la avioanele lor de atac la 08:30 că avioane de atac japoneze se îndreaptă spreei. La
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
scos din acțiune, Enterprise fiind grav avariat, si a presupus (corect) că japonezii au unul sau două portavioane intacte în zonă. Lăsând "Horneț" în urmă, tot ce putea Kinkaid să facă a fost sa direcționeze portavionul și navele sale de escorta să se retragă cât se poate de repede. Între orele 11:39 și 13:22, Enterprise recuperat 57 din 73 avioane americane și s-a îndepărtat de zonă de luptă. Avioanele americane care au aterizat pe apă au fost abandonate
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
care adăpostește Lyoko, XANA, plănuiește din motive necunoscute să distrugă întreaga specie umană de pe planeta noastră. XANA atacă Pământul folosindu-se de turnuri care corup aparatele electronice, posedează obiecte, sau preiau controlul unor organisme. Cei patru eroi trebuie să o escorteze pe Aelita până la turnul activat, unde aceasta îl dezactivează, și salvează omenirea prin asta. XANA pune la cale mai multe strategii pentru a ucide eroii, cum ar fi să-i facă să asculte o muzică care face oamenii să intre
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
lui ca a fost vorba de un: „... atac întârziat al unui pumn de avioane vechi, pilotate de oameni a căror bravură depășește orice altă acțiune a vreuneia dintre tabere în acea zi”. Cele șase biplane ar fi trebuit să fie escortate de trei escadrile complete de avioane de vânătoare, dar în misiune a plecat doar una singură, care a trebuit însă să se apere de avioanele germane de interceptare. Grupul biplanelor a continuat misiunea fără escortă. Trei dintre au fost doborâte
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
membru al unei ramuri a Casei de Guise și printre cele mai infuente familii din Franța vechiului regim. Mama ei aparținea puternicei familii din Casa de Rohan. Fratele ei, Charles Eugène de Lorena (25 septembrie 1751 - 11 noiembrie 1825), a escortat-o pe Maria Antoaneta din Viena în Franța în 1770, a devenit ambasador austriac în Franța și a fost ultimul descendent masculin al ramurei Guise din Casa de Lorena. La 18 octombrie 1768 Joséphine s-a căsătorit cu Prințul Victor
Joséphine de Lorena () [Corola-website/Science/335587_a_336916]
-
intermediară între nava de linie și corvetă. Corveta era o navă cu trei catarge, rapidă, mai mică decât fregata, armată cu 20-30 de tunuri. Erau folosite pentru patrulare, pentru a trimite mesaje între navele unei flote și, uneori, pentru a escorta navele comerciale. Una dintre cele mai celebre bătălii navale din epoca navelor cu pânze a fost Bătălia de la Trafalgar (21 octombrie 1805), în care o flotă a Marinei Regale Britanice, condusă în mod strălucit de Amiralul Nelson, a învins flota
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
piloților britanici le interzicea atacul împotriva vaselor ancorate în port, în care caz ar fi fost posibilă provocarea de victime în rândul populației civile sau distrugeri ale unor instalații nemilitare, dar îi oprea să atace chiar și navele militare care escortau nave comerciale. Această abordare a făcut ca, pe 29 septembrie, cinci bombardiere britanice Hampdens să fie doborâte de avioanele de vânătoare Messerschmitt Bf 109 ale II./JG 77. Un alt atac al unei patrule formate din 24 de bombardiere Wellingtons
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
să se apropie de avioanele din față. Comandantului acestei escadrile, Hue-Williams a cerut piloților să mărească viteza, dar aparatele de sub comanda nu au mai menținut formația organizată. "Oberleutnant" Johannes Steinhoff, pilotând un avion Bf 109D din cadrul 10.("Nacht")./JG 26, escortat de doi camarazi din II./JG 77, au atacat la 13:30 atacat un grup de bombardiere britance imdediat după încetarea barajului de artilerie. Steinhoff a raportat doborârea a două bombardiere, iar camarazii lui doborârea a încă cinci. Cel care
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
cea a „lanțului de bombardiere”, care le-a permis să organizeze atacuri cu tot mai multe aparate și să reducă foarte mult rata pierderilor. În februarie 1944, USAAF a introdus în serviciu avionul de vânătoare P-51 Mustang, capabil să escorteze bombardierele americane spre și dinspre obiectivele atacurilor. În primăvara anului 1944, forțele aeriene care apărau cel de-al Treilea Reich, "Reichsluftverteidigung" (RLV), erau solicitate la maximum, iar "Luftwaffe" a pierdut superioritatea aeriană. În vara anului 1944, "Luftwaffe" suferea deja datorită
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
dreptate lui Harris. Pierderile grele ale bombardierelor neescortate cu rezultate modeste a făcut ca bombardamentele în adâncul teritoriului german să fie suspendate în octombrie 1943. Doar după introducerea noului aparat cu rază lungă de acțiunea P-51 Mustang, capabile să escorteze bombardierele până la țintă și înapoi, bombardamentele strategice au fost reluate. Comandamentul german nu avea o părere bună despre forțele aeriene americane. Göring i-a dat asigurări lui Hitler că bombardierul B-17 era de o calitate mizerabilă, americanii fiind în stare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
sugerat următoarele modificări: Wiese a emis două ordine: Avioanele de vânătoare cu un singur motor au devenit cunoscute ca formațiuni de luptă "Gefechtsverband". Formațiunile mai sus menționate "Sturmgruppen" de avioane cu blindaj și dotate cu armament greu Fw 190A trebuiau escortate de două "Begleitgruppen" de avioane ușoare de vânătoare, de obicei Bf 109G. Acestea din urmă trebuiau să împiedice tot mai primejdioasele P-51 Mustang să atace "Sturmböcke" Fw 190A (distrugătoarele de bombardiere). În acest timp, importanța defensivei aeriene a propriului
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
cucerit și au menținut pentru tot restul războiului supremația aeriană. Una dintre cele mai importante schimbări ale „Marii Săptămâni” a fost intruducerea în luptă a avionului P-51 Mustang. Acest aparat avea o rază de acțiune suficient de mare ca să escorteze bombardierele USAAF spre ținte și înapoi la baze. Avionul avea performanțe superioare, care îi permiteau să se angajeze în luptă cu sorți mari de izbândă cu orice aparat de vânătoare germane. Era dotat cu șase mitraliere M2 Browning de calibru
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]