881 matches
-
ce unește zorii lumii cu sfârșitul timpurilor", "Spectrul destrămării înfățișându-se încă de la țeserea Pânzei" (Fragmentele, 68, 40, vol. A cincea esență, 1989, în op. cit., p. 118, 114). O întrevedere pe care doar transparența creației divine o face posibilă, epifania eshatologică dată ab origine, în care deslușirea oricărui lucru se realizează revelator, ca apokalypsis, "în lumina crepusculului său" (Pustiitorul, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 189): " a desluși în floarea pomului împrimăvărat fructul putrezit;/ cu ochii tot timpul orbiți de incendiul lumilor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o „probă finală” care atesta maturitatea deplină prin standarde de performanță fizică și profesională bine definite. Întrucât era carnivor - și, implicit, ucigaș, vânător și canibal -, acest Homo necans practica rituri de înmormântare bazate pe cultul strămoșilor și credința în zeitățile eshatologice. Cultura clactoniană, cea mai veche „cultură de așchii” a Paleoliticului inferior (540000-500000 î.Hr.), răspândită și în România (la Valea Lupului), aduce totuși doar dovezi incerte în acest sens și face implauzibilă ipoteza lui Chester Chard 2. Cultura abbevilliană atestă însă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unui reformator social. Dar aceste parabole nu condamnă bogăția în sine, ci pe bogații lipsiți de credință și de milă. Dacă Iisus nu a suprimat sărăcia și nu a cerut înlăturarea ei generală este pentru că El privea lumea din perspectiva eshatologică, adică cea a veșniciei. El avea în vedere împărăția cerurilor. De aceea casa, proprietatea, bogăția sunt considerate nu ca fiind un scop în sine, ci o necesitate a existenței pământene. Parabola talanților și aceea a lucrătorilor viei sunt ilustrative în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pe moment în fața puterii imperiale, ei câștigau pe termen lung grație unui dublu sprijin: cel al umaniștilor ce mențineau libertatea spiritului și, mai cu seamă, cel al monahilor și al poporului pe care aceștia îl antrenau și care mențineau libertatea eshatologică a Duhului. Structura acestei societăți nefracturate era deci realmente bipolară" (Clement, 2002, p. 499). Interesul demersului științific pe care-l realizăm în această lucrare nu este acela de a trata subiectiv un punct care a devenit extrem de sensibil: relația dintre
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
întrucât apare transcendența, pe care o abordează din perspectiva infinitului: "Poate că non-cunoașterea unde începe cunoașterea filosofică nu coincide cu neantul pur și simplu, ci doar cu neantul de obiecte. Fără a substitui eshatologia filosofiei, fără a 'demonstra' filosofic 'adevărurile' eshatologice, se poate regăsi plecând de la totalitate o situație în care totalitatea se sparge, această situație condiționând totalitatea însăși. O asemenea situație este strălucirea exteriorității sau a transcendenței în chipul Celuilalt. Conceptul acestei transcendențe, definit în mod riguros, se exprimă prin
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 104. footnote>. Sfânta Euharistie este Taină a Luminii, în care creștinul primește pe Hristos - Lumina lumii. Euharistia este văzută ca împărtășire de lumină, intrare în lumină și socotește împărtășirea cu Hristos unire mistică și Paște eshatologic<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cartea discursurilor etice, Discursul 14, p. 381. footnote>. Dacă Sfântul Botez este început al luminării, Pocăința și Euharistia sunt o reactualizare a luminii și o sălășluire a ei în om. Împărtășirea cu trupul Domnului este
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de consum” a marilor mituri religioase. Consumul „religiei media” sau „religiei prin media” (termenul exact este dificil de stabilit) îi furnizează omului modern un sentiment de libertate și de „bine” spiritual care nu se mai înscrie însă într-o promisiune eshatologică, ci într-o cultură profund desacralizată. „Din toate aceste mituri consumate, din toate aceste imagini privite sau împărtășite, omului modern nu-i mai rămâne la final decât un gust amar de cenușă”, scrie M. Meslin, cu un pesimism lucid și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
administrativi sau cadre de conducere ale forțelor de ordine, dar întotdeauna impresia mea a fost că săracii care cer milostenie și cerșetorii sunt tolerați tacit de către autoritățile bisericești, ca și cum acestea și-ar da seama, instinctiv, că „săracul” are (încă !) utilitate eshatologică. Nu întâmplător Jacques Le Goff, în căutarea sensului social al milosteniei, afirma că „pomana dată unui sărac este pașaportul către lumea de dincolo” (Le Goff, 1964 : 29). Lectura cărții doamnei Ligia Livadă-Cadeschi dedicate instituțiilor de asistare a săracilor din secolul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vorba, desigur, de o creație susceptibilă de interpretări și de aplicații multiple. Sensul profund al binomului Ra-Osiris sau al continuității viață-moarte-transfigurare nu era în chip necesar accesibil credincioșilor convinși de infailibilitatea formulelor magice; totuși, acestea din urmă reflectau aceeași gnosă eshatologică. Dezvoltând vechea concepție despre moarte ca transmutație spirituală, teologii Imperiului Nou au identificat modelele acestui "mister" atât în acțiunile zilnice ale lui Ra, cât și în drama primordială a lui Osiris. În acest mod ei au articulat într-un singur
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și "fapte bune" este rezolvată într-un mod care poate să decepționeze uneori. Căci dacă "dreptatea" era întotdeauna asigurată, "înțelepciunea inițiatică" putea să fie redusă la posesia formulelor magice. Totul depindea de perspectiva în care se situa omul în raport cu ansamblul eshatologic, stângaci articulat în Cartea Morților și în alte opere similare. Aceste texte solicitau mai multe "lecturi", efectuate la niveluri diferite. "Lectura magică" era desigur cea mai ușoară: ea nu implica decât credința în atotputernicia verbului, în măsura în care, grație unei noi eshatologii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
își face loc foarte curând: sacrificiul nu numai că-1 restaurează pe Prăjăpati și asigură perpetuarea lumii, dar este, totodată, susceptibil de a crea o ființă spirituală și indestructibilă, "persoana", ătman. Sacrificiul nu are numai o intenție cosmogonică și o funcție eshatologică, ci face posibilă obținerea unui nou mod de existență. Zidind altarul focului (agnicayana), sacrificatorul se identifică cu Prăjâpati; mai exact Prăjâpati și sacrificatorul sunt identificați în ritualul însuși: altarul este Prăjăpati și, în același timp, sacrifiantul devine acest altar. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a trăit Zarathustra și rolul extazului în convertirea sa și în aceea a primilor săi discipoli, extazul șamanic nu joacă un rol central în mazdeism. Așa cum vom vedea îndată, "experiența mistică" mazdeană este rezultatul unei practici rituale iluminate de speranța eshatologică. 103. Revelația lui Ahurâ Măzdă: omul e liber să aleagă între bine. Și rău Zarathustra primește revelația noii religii direct de la Ahură Măzdă. Acceptând-o, el imită actul primordial al Domnului - alegerea binelui (cf. Yasna, 32: 2) - și el nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vor înnoi existența aceasta!", exclamă el (F., 30: 9)17. De mai multe ori el se numește pe sine însuși saosyant, "salvatorul" (F., 48: 8; 46: 3; 53: 2 etc.), noțiune ce va suscita mai târziu o mitologie fabuloasă. Ordalia eshatologică prin foc și metal topit pe care o anunță el (vezi și F., 30: 7; 32: 7) avea drept scop atât pedepsirea răilor cât și regenerarea existenței. Cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, așteptarea judecății și a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
anunță el (vezi și F., 30: 7; 32: 7) avea drept scop atât pedepsirea răilor cât și regenerarea existenței. Cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, așteptarea judecății și a reînnoirii lumii este proiectată progresiv într-un viitor eshatologic susceptibil de a fi calculat în chip diferit. Dar e important să subliniem interpretarea nouă dată de Zarathustra ideii de înnoire. Așa cum am văzut (§ 21) și vom mai vedea (§ 106), diferitele reprezentări mitico-rituale de înnoire a lumii erau cunoscute în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și eshatalogic al "înțelepciunii" mazdeene. Desigur, fiind o religie personală (ca și vedismul și brahmanismul), mazdeismul permitea dezvoltarea unei dimensiuni ezoterice, care, fără a fi interzisă, nu era totuși accesibilă tuturor. Yasna, 48: 3 menționează "doctrine secrete". Caracterul inițiatic și eshatologic este evident în cultul pe care Zarathustra îl propune în locul riturilor sângeroase și frenetice tradiționale. Cultul este în asemenea măsură spiritual încât însuși termenul de "sacrificiu" (yasna) este echivalent, în găthă, cu noțiunea de "gândire"19. Când Ahură Măzdă s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dreptate!" (Y., 43: 9). Sacrificiul este ocazia, mai exact, "suportul" meditației teologice. Și, oricare ar fi fost interpretările date mai târziu de către preoți, e semnificativ faptul că altarul focului a ajuns și a rămas centrul religios al mazdeismului. În ce privește focul eshatologic, așa cum îl concepea Zarathustra, pe lângă funcția sa justițiară, el purifică și "spiritualizează" lumea. Dar funcția cultului este mult mai mare. Potrivit unei interpretări recente 20, oficiantul atinge, prin intermediul ritului (yasna), condiția de maga; adică se bucură de o experiență extatică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mare părând că emană din corpuri va străluci tot timpul pe acest pământ"24. Bând ritualic haoma, sacrificatorul își depășește condiția umană, se apropie de Ahură Măzdă și anticipează în concreta înnoirea universală. E greu de lămurit dacă această concepție eshatologică a cultului era deja în întregime formulată în epoca lui Zarathustra. Dar ea era, desigur, implicată în funcția sacrificiului la indo-iranieni. Din perspectivă proprie, autorii Brahmane lor împărtășeau o concepție similară: lumea era periodic restaurată, i.e. "recreată" de puterea nelimitată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în întregime formulată în epoca lui Zarathustra. Dar ea era, desigur, implicată în funcția sacrificiului la indo-iranieni. Din perspectivă proprie, autorii Brahmane lor împărtășeau o concepție similară: lumea era periodic restaurată, i.e. "recreată" de puterea nelimitată a sacrificiului. Dar funcția eshatologică a cultului în mazdeism reunea, ca să ne exprimăm astfel, promovarea supremă a sacrificiului, realizată în Brahmana, cu gnosa inițiatică și "iluminarea" vizionară din Upanișade. În Iran, ca și în India brahmanică, tehnica sacrificială și gnosa eshatologică erau cultivate de către o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a sacrificiului. Dar funcția eshatologică a cultului în mazdeism reunea, ca să ne exprimăm astfel, promovarea supremă a sacrificiului, realizată în Brahmana, cu gnosa inițiatică și "iluminarea" vizionară din Upanișade. În Iran, ca și în India brahmanică, tehnica sacrificială și gnosa eshatologică erau cultivate de către o elită religioasă și constituiau o tradiție ezoterică, în măsura în care cele câteva episoade privind folosirea cânepei de către credincioșii lui Zarathustra corespund unei situații reale 25, ele pot fi comparate cu situația din India veche: și acolo, alături de asceți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
retour (ediție nouă, 1969), pp. 51 sq. și ale morții și contribuia la triumful vieții, al fecundității și al Binelui. Zarathustra aștepta Renovarea universală prin intermediul Bunei Religii. La urma urmei, orice preot zoroastrian credea că anticipă, prin sacrificiile sale, transfigurarea eshatologică. Ceea ce regii împlineau la început și-n fiecare an, preoții sperau să realizeze în fiecare an, iar Saosyant îl va săvârși în chip definitiv la înnoirea finală. Nu știm dacă exista, în vremea ahemenizilor, un conflict sau o tensiune secretă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o anumită tendință către otiositas a lui Ahurâ; dar, întrucât lupta împotriva forțelor Răului este obligația principală a mazdeismului, se poate interpreta imnul ca o "convertire" a lui Mithra, deci ca o victorie a Domnului. 110. Ahurâ Măzdă și sacrificiul eshatologic Procesul de sincretizare dintre vechea religie etnică și mesajul lui Zarathustra se lasă descifrat în alte imnuri. Astfel, de exemplu, în Yast, Vin, dedicat lui yazata Tistrya (personificarea stelei Sirius), Tistrya se plânge că n-a reușit să-1 învingă pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zarathustra - care se numește pe el însuși Saosyant și striga: "să putem fi noi cei care vom înnoi existența aceasta" (Yasna, 30: 9) - a revalorizat vechiul scenariu mitico-ritual care asigura reînnoirea Lumii prin repetiția anuală a cosmogonici, în zoroastrism, intenția eshatologică a sacrificiului este continuu întărită, fără ca valoarea cosmică prin aceasta să se șteargă. Se poate discerne un proces analog cu "istoricizarea" ritmurilor și fenomenelor cosmice în iahvism (§ 57). Lupta cu monștrii și alte teme eroice tradiționale sunt interpretate ca momente
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este continuu întărită, fără ca valoarea cosmică prin aceasta să se șteargă. Se poate discerne un proces analog cu "istoricizarea" ritmurilor și fenomenelor cosmice în iahvism (§ 57). Lupta cu monștrii și alte teme eroice tradiționale sunt interpretate ca momente ale dramei eshatologice mazdeene, anume lupta împotriva demonilor daeva, așteptarea și pregătirea înnoirii universale (fraso-kereti). Întrucât Lumea era simbolic recreată și Timpul reînnoit prin ritul de Anul Nou, până la urmă a început a se situa înnoirea eshatologică în cadrul aceluiași scenariu. Sacrificiul săvârșit de către
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sunt interpretate ca momente ale dramei eshatologice mazdeene, anume lupta împotriva demonilor daeva, așteptarea și pregătirea înnoirii universale (fraso-kereti). Întrucât Lumea era simbolic recreată și Timpul reînnoit prin ritul de Anul Nou, până la urmă a început a se situa înnoirea eshatologică în cadrul aceluiași scenariu. Sacrificiul săvârșit de către preotul zoroastrian anticipează sacrificiul final prin care Saosyant va efectua înnoirea. Prin urmare, oficiantul se identifică cu Saosyant și implicit cu Zarathustra 52. Mai târziu, cele două intenții ale sacrificiului - eshatologică și cosmogonică - sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se situa înnoirea eshatologică în cadrul aceluiași scenariu. Sacrificiul săvârșit de către preotul zoroastrian anticipează sacrificiul final prin care Saosyant va efectua înnoirea. Prin urmare, oficiantul se identifică cu Saosyant și implicit cu Zarathustra 52. Mai târziu, cele două intenții ale sacrificiului - eshatologică și cosmogonică - sunt din nou unite. Tradiția păstrată în textele pehlevi citează o serie de sacrificii prin care Ahură Măzdă a creat Cosmosul, omul primordial și pe Zarathustra 53. Înnoirea eshatologică va avea loc în timpul sărbătorii de Anul Nou, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]