18,301 matches
-
tinerii de atunci sensibilității contemporane. Clasicii trebuie revizitați și reinterpretații cu instrumentele vremurilor de astăzi. Dintre critici, Lovinescu în Mutația valorilor estetice, un studiu cu care se încheie Istoria literaturii române contemporane, atrăgea atenția asupra faptului că nu există valori estetice absolute. În timp unele se deteriorează, iar altele se convertesc. „Criticul, dacă vrea să fie vizibil, trebuie să intre în jocul publicității, să promoveze cărțile apărute la marile edituri." - CE IMPACT ARE OPINIA CRITICILOR ÎN RECEPTAREA DE CĂTRE PUBLICUL LARG A
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
disciplină umanistă. Criticul, dacă vrea să fie vizibil, trebuie să intre în jocul publicității, să promoveze cărțile apărute la marile edituri. - CUM EXPLICAȚI SUCCESUL LITERATURII DE CONSUM? Ideea că ar există două literaturi: una de consum și una de valoare estetică este o prejudecată modernă. În modernitate, literatura și-a inventat un limbaj propriu, autonom, iar profesiunea de scriitor s-a autonomizat. Scriitorii, având conștiința de castă, au încercat să-și construiască propriul limbaj, care începe să se desprindă de limbajul
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
Scriitorii, având conștiința de castă, au încercat să-și construiască propriul limbaj, care începe să se desprindă de limbajul prozaic și să se reflecte pe el însuși. Această modernizare a artei a dus, de fapt, la enclavizarea ei. Autonomizarea limbajului estetic duce la marginalizarea scriitorilor în societate. Ei nu se mai adresează publicului larg, încep să se citească între ei, iar oamenii simpli și de cultură medie nu îi mai înțeleg. Acest fapt a dus la valorizarea pozitivă în artă a
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
fetișizarea în modernitate a operelor ratate, neterminate, imperfecte. Kafka, de pildă, nu a terminat nici unul dintre marile lui romane. Valorizând pozitiv eșecul și exaltând autonomia literaturii, modernitatea a dus la separarea literaturii de consum de cea așa-zisă cu valoare estetică. Marii romancieri au scris o literatură de consum: Dickens, Tolstoi, Balzac scriau pentru publicul larg. Sunt celebre anecdotele care relatează modul în care Dickens și-a modificat sfârșitul romanelor pentru a satisface gustul publicului, care cerea ca literatura să ofere
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
publicului larg, care cer de la artă o compensație pentru insatisfacția de a trăi într-o realitate neconvenabilă. Marea literatură este automat și literatură de consum, cu câteva excepții. Dar asta ar însemna să judecăm că valoroase sunt doar operele autonome estetic, nu și cele care satisfac aceste cerințe ale pieței. Astăzi, în schimb, e de la sine înțeles că scriitorul nu ține cont doar de un criteriu estetic, ci încearcă să deschidă literatura către alte orizonturi. Un scriitor postmodern, dacă vrea să
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
câteva excepții. Dar asta ar însemna să judecăm că valoroase sunt doar operele autonome estetic, nu și cele care satisfac aceste cerințe ale pieței. Astăzi, în schimb, e de la sine înțeles că scriitorul nu ține cont doar de un criteriu estetic, ci încearcă să deschidă literatura către alte orizonturi. Un scriitor postmodern, dacă vrea să fie citit, face și literatură de consum. Dacă numărăm valorile, literatura este împuținată, dar cred că acesta e un prim pas spre normalitate. Abia acum, într-
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
accepta aceste trimiteri aluzive. Atât timp cât adevărul nu era mărturisit direct, el trecea de cenzură. Răul pe care l-a făcut comunismul a constat în faptul că a generat o inflație de literatură mincinoasă. Evident, acest lucru a dus la performanțe estetice uluitoare, la o scriitură extrem de rafinată, manieristă, de o virtuozitate excepțională. Regimul totalitar ia obligat pe scriitori să se refugieze în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice, formale și a ficțiunii pure. Arta în timpul comunismului, literatura în special, s-a depărtat de realitate, lucru benefic din punct de vedere estetic, dar nu și din punct de vedere al adevărului. Dacă aplicăm acest criteriu literaturii comuniste, putem spune că adevărul a fost în mare suferință atunci. De aceea, în primul deceniu după 89, publicul larg a discreditat ficțiunea, în favoarea memorialisticii. În
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
generației 2000, când poeții voiau să vorbească fără metafore despre neajunsurile tranziției, tot ca un fel de reacție la cultivarea excesivă a metaforei în perioada anterioară. Ce a adus rău comunismul a fost, însă, depărtarea de adevăr. După 89, performanța estetică nu mai este atât de evidentă, căci nu aveam astăzi scriitori precum Marin Preda sau Nichita Stănescu. Dacă numărăm valorile, literatura este împuținată, dar cred că acesta e un prim pas spre normalitate. Abia acum, într-o lume liberă, când
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
întrebați-i cât mai multe lucruri! Ați înțelege mai bine că literatura e expresia unei personalități, a unui om viu în carne și oase, care trăiește ca și noi, dar din experiențele lui reușește să dea la lumină un produs estetic - creația literară. Iar Alecart face asta de cinci ani încoace, aduce scriitorii în fața tinerilor cititori!
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
sfințenie. Autorul copertelor, sculptorul Gheorghe Zărnescu, a ales ca fontă (culoare de fond) o nuanță domoală ca o cataplasmă de argilă vag argintie. În centrul optic al copertei I a plasat reproducerea unei lucrări de artă plastică de certă valoare estetică (un soi de pictură-basorelief, pictură-colaj) botezată, cu smerenie, Cruce, dar care sugerează, în egală măsură, Răstignirea, circumscrisă în romb-pătratul existențelor noastre cenușii și al neînțelegerii, decât într-un târziu, a menirii și misiunii pentru care Dumnezeu ne-a dat viață
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Cel mai adesea el este și una și alta. Ideea de bază ar fi că literatura din exil, din diaspora, se ”mișcă” înainte și înapoi în tensiunea dintre acești doi poli: întoarcere (retrospectivă) și noua creație, nostalgie idealizată și inovare estetică. ”Istoria modernismului trebuie rescrisă” scria Anders Olsson, ”iar exilul este unul dintre factorii care necesită revizuire”: Estetica modernă afirmă autonomia artei, independent de circumstanțele istorice și biografice. Aș sublinia aici impactul exilului în textele unora dintre numele cu adevărat mari
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
circumstanțele istorice și biografice. Aș sublinia aici impactul exilului în textele unora dintre numele cu adevărat mari ale modernismului literar: James Joyce și Samuel Beckett. Joyce si Beckett au părăsit Irlanda în semn de protest împotriva îngustimii naționaliste, religioase și estetice. Joyce s-a mutat la Trieste și Zurich pentru ca apoi să se stabilească definitiv la Paris. Tot aici Joyce definitivează în 1939 monumentul cel mai mare și cel mai greu de citit al modernismului:” Finnegans wake” (Veghea lui Finnegan). Amestecătura
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
pătrunde sensurile, fără a avea habar despre modul cum se face analiza unei creații și, mai ales, fără a plasa viața și opera lui Eminescu în contextul timpului și spațiului. De exemplu, a vorbi despre Eminescu numai în contextul gustului estetic și al exigențelor criticii și teoriei literare de la începutul secolului al XXI-lea este ca și cum l-ai judeca pe Arhimede după grila cunoscătorilor de IT, după modele cibernetice sau după teoria expansiunii universului! În acest sens, revenim asupra judecăților relativ
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
iubitorilor de artă excepționale lucrări semnate de Camil Ressu, Gheorghe Petrașcu, Theodor Aman, Oscar Han, Octav Băncilă sau Samuel Muetzner. Galeria este o operă de artă în sine, cu o fațadă unică, ce răspunde criteriilor de siguranță, dar și celor estetice și practice, un prețios obiect de design urban, care se integrează minunat în contextul arhitectonic în care este amplasat. ROLURI ADA CONDEESCU Roluri în Teatru: 2015-Ana în “Jocul Vieții și al Morții” după Horia Lovinescu, regia Horațiu Mălăele 2012 - C
“Colentina”, prima expoziție de fotografie a actriței Ada Condeescu [Corola-blog/BlogPost/93984_a_95276]
-
adevărată, valoroasă, deoarece muzica este arta care înnobilează inima și îmblânzește spiritele... Dacă vorbim de adevărații artiști aceștia trebuie să trăiască și să simtă, din plin, textul și melodia pentru a le transmite și ascultătorului, pentru a înfiripa acele vibrații estetice care leagă interpretul de ascultător. Televiziunea și Internetul au schimbat mult gustul pentru valorile artistice clasice. A devenit spectacolul de muzică populară un gen desuet? - Sunt convinsă că în ce privește muzica, gustul se poate forma. În perioada profesării mele la Radio
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
totul remarcabilă. Ea atacă o temă necercetată și în general reușește, fără să facă exces de erudiție, să aducă totuși numeroase elemente noi de cercetare cu privire la începuturile artei parodistice în poezia și proza noastră. Valoroase sînt și încercările de delimitare estetică a artei parodistice, cît și propunerea de clasificare pe categorii (parodia prin substituție, parodia-variantă, parodia sintetică). Autorul creează, chiar în textul lucrării, o parodie - nu prea ingenioasă - după Topîrceanu. Mai puțin ascuțit e tratată literatura parodistică de după 23 August. De
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
l-au numit unii critici), Dimineață pierdută, apărut la București, Cartea Românească, 1983. Avînd o construcție complexă, subtilă și, în același timp, foarte fluidă, conținînd persoanje memorabile, romanul, considerat de către Monica Lovinescu "un fel de Război fără pace al românilor" (Estetice. Unde scurte, IV, București, Humanitas, 1994, p. 124), este o capodoperă a prozei românești care reînvie prin orele unei zile (ce are cîteva fante deschise spre trecut) un secol de istorie românească ("O dimineață Ťpierdutăť, dar un veac cîștigat", scrie
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
204) și întrețese, în urzeala de vorbe a unor femei, trei teme majore: memoria, istoria și destinul. Cum se mai vede astăzi, după 30 de ani de la apariție și în spațiul unei opere care cuprinde un atît de înalt vîrf estetic, romanul de debut al autoarei? Desigur, din perspectiva operei de pînă astăzi, Drumul egal al fiecărei zile îngăduie (cînd nu reclamă) o lectură ŕ rebours care proiectează asupra sa umbrele cărților ulterioare, descoperind astfel germenii și, mai mult de atît
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
apariții episodice o anunță pe Vica Delcă), după cum se fixează de acum, în linii generale, mediul, viziunea și temele constante ale autoarei. Romanul admite, însă, și o lectură de-sine-stătătoare în măsură să-i valideze propria autonomie și, mai ales, rezistența estetică, confirmînd, deopotrivă, aprecierile critice de la data apariției, precum și cele două importante distincții primite (Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor și Premiul "Ion Creangă" al Academiei). Narațiune la persoana întîi, romanul - după cum remarca Nicolae Manolescu la apariție - este "alcătuit din scene
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
lirică din care face parte Ana Blandiana, constată traducătorul italian, a însemnat nu numai "o simplă revoltă generaționistă", ci și o "reacție morală, chiar mai mult decât una explicit politică, la obsesia realismului (socialist)" și mai ales "o clară opțiune estetică". În acest sens, ar fi fost binevenit dacă Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni ar fi augmentat justificarea faptului că, independent de contextul socio-politic al generației lirice românești a anilor șaizeci, opțiunea estetică a acesteia - ilustrată și în crezul poetic al
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
realismului (socialist)" și mai ales "o clară opțiune estetică". În acest sens, ar fi fost binevenit dacă Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni ar fi augmentat justificarea faptului că, independent de contextul socio-politic al generației lirice românești a anilor șaizeci, opțiunea estetică a acesteia - ilustrată și în crezul poetic al Anei Blandiana - are "valabilitate" în modernitate, eventual prin scurte comparații (nu neapărat prin asemănare) cu câteva din vocile semnificative ale liricii europene de astăzi, mă gândesc de pildă la poezia Wislawei Szymborska
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
modestele posibilități materiale de care dispuneam, pentru a strecura printre zăbrelele Puterii speranțele, până atunci interzise, iluzia înfiripării unui dialog uman autentic, sfidând canoanele ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am descoperit Inocența, spiritul lumii pure, dinainte de păcat, simbolul copilăriei eterne: al Copilăriei și nu, strict vorbind, al copiilor. Din păcate la noi, a fost
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
stihuri se cheamă oare? Îndoiala privind întreaga lirică a autorului, este rostită dramatic în poemul Cum ai vrea să semeni (din volumul Dealul purtat de scripeți, 1999) ; doar cineva slab de înger s-ar îngrijora de-a binelea în privința valorii estetice astfel puse sub semnul întrebării de cel ce o produce. E un joc complex între Eul creator și el însuși, mergând foarte departe, până la suferință și disperare, joc și dramă în același timp : Cum ai vrea să semeni cu tine
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
mărturisirile, (gîndiți-vă numai la cîțiva memorialiști: Pepys, Swift, Montaigne, Rousseau, Saint-Simon, Jules Renard; dar gîndiți-vă și la alții mai mici: Amiel, frații Goncourt, etc.), cresc în valoare, ca vinul, pe masura ce se învechesc. Lipsa lor de orice integrare într-o modă estetică trecătoare, e însăși garanția expresiei, autenticității lor umane. Artă este expresie a omenescului, dar expresie plus convenție. Convenția sfîrșește prin a înăbuși omenescul. Cele mai mari capodopere ale literaturii universale cer, pentru a mai putea fi primite, o permanentă, dificilă
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]