4,474 matches
-
un vast concert... Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme - E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
balansoarului ce se legăna. Virgil, pierdut în gânduri, își mângâia bărbia încărunțită fără să o audă. — Limbajul, cugeta el, limbajul crează concepte. Conceptele crează lanțuri. Sunt înlănțuit, Dotty, sunt înlănțuit de un țel și nu știu care e ăla. Nu-i suficient eter pentru a urma calea lui Grimus, nu-i suficient pământ pentru a urma calea celor din K, și mă mișc cu gândul de colo colo, ca o minge de ping-pong, între tine și ei. Dolores O’Thule. Jalea zeilor. Draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de paie ajunsese, totuși, prin sacrificiul de sine, renunțând la o parte din materie, care, la drept vorbind, nu-i era de nici un folos, să atingă starea de grație și să acceadă la adevărul ultim, aflat dincolo de flăcările iadului, În eterul pur. Dedesubtul lui Oliver, În salonul rezervat sexului opus, se afla Olivia, femeia-salcie, care avea obiceiul să-și reverse la miezul nopții pletele pe geam. Masterandul Oliver se străduise să-i intre În grații, vorbindu-i despre vreme, În timp ce pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se va apuca să-i dea foc, masterandul Își va freca mâinile de bucurie și va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia lui cenușie, prin intermediul focului, se va contopi cu adevărul ultim aflat În eter... „Atunci”, zise profesorul, ridicându-se de pe scăunelul lui, „eu zic să-l lăsăm În pace. Oliver știe și singur ce are de făcut...” Pe moment, masterandul se arăta a fi satisfăcut de tactica adoptată. De data aceasta, nici profesorul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a adevărului suprem... Lărgirea cunoașterii are loc printr-o metamorfoză repetată. Prin trecerea eului din regnul animal În regnul vegetal. Și apoi mai jos sau, poate, mai sus, din regnul vegetal În regnul mineral și după care urmează rispirea În eter... Încheind acest ciclu, eul se Întoarce Îndărăt, purificat de tot ce Înseamnă orgoliu sau alt rău, parcurgând toate etapele În sens invers. Metoda nu e simplă”, adăugă Bikinski, „e suficientă o clipă de neatenție și ai lunecat În hău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e Însă atunci când, sărind etapele În grabă, te Împotmolești la jumătatea drumului ce leagă un regn de altul, intrând Într-o stare intermediară, când nu ești nici om, nici animal, nici plantă, ci doar o mică părticică din propriul tău eter...” Starețul râse. Nimeni nu putea trece de la stadiul de neființă În stadiul de ființă decât la Judecata de Apoi. Și, poate, nici atunci. Era clar că avea de-a face cu niște scelerați. Văzând că starețul nu-l contrazice, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
facă pentru ca să moară. Într-o zi, cineva s-a apucat să moară din prostie. Și de atunci moartea s-a Întins ca o pecingine În lume. Sfârșitul nu vine dinlăuntru, ci vine dinafară. Când granița dintre regnuri va dispărea și eterul va deveni atotstăpânitor, atunci și moartea va dispărea... Acum Înțelegeți de ce masterandul Oliver consideră munca un blestem și-o nebunie, nu?” Întrebă Bikinski. Și tot el răspunse: „Pentru că munca Îl Împiedică pe om să-și risipească sufletul În eter. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și eterul va deveni atotstăpânitor, atunci și moartea va dispărea... Acum Înțelegeți de ce masterandul Oliver consideră munca un blestem și-o nebunie, nu?” Întrebă Bikinski. Și tot el răspunse: „Pentru că munca Îl Împiedică pe om să-și risipească sufletul În eter. Ea Îl leagă de materie, de glie. Muncind, omul uită de adevărul suprem ce sălășluiește-n el. Iisus a spus: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și nici nu seceră și nici nu strîng nimic În grânare și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mișcări elipsoidale, rotindu-se unele În sensul acelor de ceasornic, altele În sens invers, Încât, privindu-le, aveai senzația că ai În fața ochilor un perpetuum mobile ce funcționează pe baza unei energii misterioase, venită de undeva dinăuntrul sau din afara unui eter nedefinit. „Totul nu-i decât o iluzie”, murmura Bikinski, stând la masă țeapăn, transpus, cu fața albă și gândurile duse cine știe unde. Satanovski râse, mișcându-și de data aceasta o ureche, pe care o coborî mai Întâi până la colțul gurii, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unui alt regn, Oliver făcuse un pas important pentru renașterea sa spirituală. Hotărât lucru, regnul vegetal era mult mai curat decât regnul animal. Iar cel mineral era mai pur decât amândouă luate laolaltă. Desigur, cel mai pur dintre toate era eterul. Dar, pentru a ajunge În această stare, Oliver avea de parcurs un drum dificil, plin de Încercări. Deocamdată masterandul trebuia să se mulțumească să-și ducă existența Într-o stare hibridă, cea de copac și pasăre, Întorcându-se din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea Însăși de senzații. La ce bun mirosul? La ce bun auzul? La ce ar mai putea folosi ochii În beznă odată ce te lași călăuzit de buricul degetelor? La ce ar mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pământ, peste traversele murdare și liniile de cale ferată ruginite, amestecându-și norii printre roți și mucuri de țigară pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur, doar o clipă, cât tragi un fum de țigară În piept și-l slobozești, În rotocoale, peste mese. Dimpotrivă, ochii călătorului sosit din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l înțelegeam Mă apucă, rupând o floare... Priveam în zare, printre gene, Cum cade-o seară ca-n povești, Cu Feți-Frumoși și Cosânzene, Deasupra satului Hândrești... Ca niște stâlpi ce susțin cerul, Plantați la fiecare casă, Ies fumuri, ce cuprind eterul Într-o perdea, din stele trasă... Târziu, când se aude toaca Și soarele-i pe la chindie, Cei mici își încetează joaca Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
-mi nimic să nu spună... Va trece trudit prin petale, De-arome, un fluture beat, Visând frumusețile tale Pe care, cândva mi le-ai dat... Dar noaptea îmi pare-un mister, Mă simt copleșit și privesc, Cum totul dispare-n eter Când zorii, din vis mă trezesc...
?N VIS... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83810_a_85135]
-
a structurii atomice a materiei, putem considera și ființele umane ca fiind electrice și magnetice în starea lor naturală. Abordând problema din punct de vedere ezoteric, misticii și fizicienii sunt de comun acord că energia electromagnetică este sursa fizică a eterului sau al cincilea element, împreună cu elementele foc, pământ, aer, apă, în care coexistă toate viețuitoarele. Din acest punct de vedere relația dintre magnetism și electricitate poate fi văzută ca o punte de legătură între realitatea fizică și cea spirituală, cristalele
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
și se lăsă să cadă iar în starea dinainte. Instrumente de autopsie fierbinți, scoase din sterilizator, Janice Modine, un Oldsmobile din ’39 legănându-se pe suspensii, o privire înăuntru, Tim trăgându-i-o lui Roxy Beausoleil, o cârpă îmbibată în eter la nasul ei, ca fata să chicotească și să pretindă că îi place. Danny se smulse din starea respectivă, iar ochii i se deschiseră în lumina ce se strecura printre draperii. Își înghiți flegma uscată, rememoră ultima imagine, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nervi și aceleași leșinuri ciudate. Erau însoțite, ca și atunci, de alternative de dragoste și de mânie pentru Doru, care era subiectul și obiectul principal al stărilor ei. Doru speriat chema mereu în ajutor pe Lina, care, în afară de valeriană și eter, nu putea lucru mare, deoarece predicele rămâneau fără de ecou. Un tratament de injecții neurotonice adusese totuși încetinirea acelor manifestări. Atunci Doru se reîntorsese la ocupațiile moșiei, care nu cunoscuseră niciodată atâta părăsire și se răzbunau. Avusese cu atât mai mult
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de-a lungul drumului său celest, până ce culoarea tot mai sângerie, apărută la orizont, ne înghite. Îmbrățișarea de noapte bună îmi liniștește sufletul răvășit de tristețea despărțirii. Mă abandonez, apoi, nopții și somnului odihnitor... Până mâine în zori. Plimbare în eter După ce mi-am oglindit chipul în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ar fi ca fluturii, le-aș aduna cu plasa de prins insecte; dacă ar fi ca păsările, le-aș ținti cu flinta; dacă ar fi ca visele, le-aș învălmăși în mrejele somnului. Travestite în miraculoase inspirații, gândurile colindă prin eter, poposind, după vrere, în minți neostoite și iscoditoare. Le aștept să vină și la mine pentru a le zidi în creații literare dăinuitoare. Investiții Am venit pe lume într-o familie a cărei avere era puținul pământ, pe care îl
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
lor. Totodată, un astfel de mentor sieși își acordă aceeași șansă; nu uită că și el are mereu nevoie de a crește cultural și spiritual - arta fiind lungă. Învățătura este și jocul lui (a se vedea poemele Investiții, Plimbare în eter). Identificăm aici, în evocarea cu coloratură nostalgică ori sugestiv-critică, profunda vocație, arta - firească și divină prelungire a vieții - de a fi om a autorului. A fi cu vocație înseamnă că nu e nevoie să fii doar un depozit, cel mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cuvinte nerostite Eu sufletul ți-l știu și-n gând Privirii mele înflorite Tu inima-ți auzi cântând. Cu tălpile călcând pe vară Cu brațele răsfrânte-n cer Cu tine vreau să urc pe scară Ș-apoi râzând să fiu eter. Același OM Când nimeni nu mai vrea, tu să spui DA. Când toți mai cer, tu să spui NU. Și-ncrezâtor să fii în clipa grea Și vertical rămâi, același TU. Să bați din nou la ușa cea închisă, Roată de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
casă, inima continuă să-mi bată la fel de tare, pentru că pur și simplu nu sunt În stare să accept situația absolut ireală. Și nedreptatea ei. Era un străin. Trebuia să fie un străin. Toată poanta cu străinii e că dispar În eter și nu-i mai vezi niciodată. În nici un caz nu te trezești cu ei la birou. Și nici nu te Întreabă cât fac opt ori nouă. Și nici nu se dovedesc a fi, În cele din urmă, megașeful, megapatronul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ochi, Matei, tu de ce nu te lași? De ce lupți cu atâta îndârjire că sè nu crezi? când el pune astfel de întrebèri, am senzația cè o voce fèrè trup, imaterialè și gravè, mi se adreseazè prin intermediul lui de undeva din eter, Eu?! dând cu ochii de ochii lui albaștri care pètrund pânè în cele mai întunecate colțuri ale sufletului meu, incapabil sè-i rèspund, având sentimentul dureros de vag cè orice rezistențè mentalè dispare în fața lui, dar cè, în ciuda eliberèrii mele provizorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o închipui acum pe Corina sunând la infinit pe telefonul meu mobil, întrebându-se de ce nu rèspunde Matei, Alo, aici, Corina! Matei rèspunde! Dar bradul argintiu, frumos și bogat nu aude telefonul sunând! îmi lasè nenumèrate mesaje vocale! întrebând în eterul fèrè miros, Matei, unde ești? Alo, aici, Corina! Bradule, rèspunde! Acuzându-mè de toate pècatele, dar, dincolo de orice, de îngrijorare sè nu mi se fi întâmplat ceva rèu, de mânie împotriva mea, de dorințè, dar și de revoltè, de învinuiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
răspunzătoare și să anunț revenirea imediată la normalitate, ceea ce va Însemna că tuturor acelora care trebuiau să fie morți, dar care, sănătoși sau nu, au rămas În lumea aceasta, li se va stinge candela vieții când se va pierde În eter ultima bătaie a miezului nopții, de notat că referirea la bătaia ceasului este pur simbolică, să nu-i treacă cuiva prin cap ideia prostească de a bloca ceasurile din turnuri sau de a scoate limbile clopotelor crezând că În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]