878 matches
-
și anume lipsa ei), nu etnia sau confesiunea : „[Evreii sunt] oameni care fac afaceri evreiești, evrei prin obiceiuri, prin caracter și apucături ; oameni care speculează banii lor evreiește” <endnote id=" (824, p. 275)"/>. Din etnonim, „evreu” devine etonim (de la gr. ethos). În țările Europei Centrale, În care s-au realizat În ultimele decenii anchete etno-sociologice privind modul de percepere a evreului de către omul de rând (Polonia În 1975-1978 și 1984, Austria În 1992 etc.), s-a constatat că toate aceste stereotipuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
primul crainic al postului de radio Moldova și în această calitate a rostit vorbele inaugurale ale radioului ieșean, la 2 noiembrie 1941. Membru fondator al Fundației Academice Petre Andrei, rector fondator al Universității cu același nume, membru al societății culturale ETHOS și al Societății de Bioetică a Medicilor Naturaliști din Iași, prof. dr. Petru P. Andrei a fost un spirit nobil, un veritabil dascăl, creator de școală științifică, un ctitor de școală superioară și un cercetător neobosit în domeniul dreptului. Prețuit
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
drept un moment revoluționar sangvinolent, un fel de noapte a Sfântului Bartolomeu, pentru că Leonida nu numai că se identifică drept republi- can, formă de benignă grandomanie, dar se și știe recunos- cut, prin urmare recognoscibil pentru inamicii Republicii, recte „Reacțiunea”. Ethosul apartenenței este recuperabil și din proiecția grandorii proprii pe firmamentul confirmării importanței evenimentului prin mesajul trimis de către Garibaldi, mesaj transcris probabil din „memoria” inexactă și deformatoare a unui articol de gazetă. Prin urmare, acest efect de dilatare senzorială pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
modelelor. Ștefan Augustin-Doinaș oferă ocazia unei retrospective a polemicii cerchiste având ca subiect dramaturgia lui Caragiale. Poetul repune în discuție „Modelul Caragiale” ca „anti-model”, din perspectiva unei formații culturale specifice ardelenești, care exclude neseriozitatea balcanică. Presiunea mediului formativ, un anumit ethos țărănesc nu se poate acomoda cu urbanitatea laxă, onctuoasă a miticismului și explică respingerea inițială a acestui „mize- rabil patriot”, a cărui operă, „cea mai mare parte”, nu reprezenta decât „o infamie la adresa poporului român” . Stau față în față polemic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
patetic de un Octavian Goga sau convertită filozofic în poezia și filozofia lui Lucian Blaga către urbanismul demistificator și adesea suburban al „momentelor” și „schi- țelor” lui Caragiale, sensibilitatea tânărului Doinaș are de trecut niște hopuri cuantificate ca reflexe mentalitare. Ethosul ardelenesc se confruntă cu amoralismul munte- nesc desfășurat pe o arie largă, decelabil în acțiunile per- sonajelor caragialești : cinism, superficialitate, tendință odioasă spre moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu dansuri grecești, prin simpla prezentare cu proiecții de desene animate a mitului lui Orfeu, denotă atât evoluția în gândire a celor care produc astăzi actul artistic, dar și gradul înalt de receptivitate a spectatorului contemporan, care apreciază noutatea. Sala Ethos, neîncăpătoare, cu spectatori de toate vârstele, a recepționat cu admirație momente artistice stimulatoare pentru înfrățirea etniilor. Așa am urmărit prezentarea dansurilor populare ale fiecărei etnii, ca sentiment de apartenență la cultura acesteia. Au urmat prezentarea unor dansuri germane, prin imagini
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
clasă, cât pe interese geografice și economico-politice mutuale, în orizontul unei prosperități rapide și de lungă durată, în preajma mării, a insulelor și a avantajelor oferite de ele. Pirateria ca expresie a libertății și a fericirii existențiale e o proiecție a ethosului modern, care a pornit din zorii iluminismului și a sfârșit în post-romantismul secolului al XIX-lea, cu tot ansamblul de perspective istorice și producții artistice aferente. Concentrarea pirateriei occidentale departe de Europa, în anumite zone ale arealului maritim mondial, precum
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
datorat în primul rând lumii fragile pe care au conturat-o personajele cu Jolly Roger la catarg : nu produceau nimic, nu aveau case, familii, un loc al lor, erau dispersați și nu puteau asigura o continuitate a grupului, în viitor. Ethosul colectivist și egalitar al vieții pe mare (distribuirea echitabilă a șanselor de viață, refuzul privilegiilor ori al scutirii de pericole) a format o structură specifică a societății anglo-americane marine în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Acest strange experiment
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
1976, 2; Gheorghe Stanomir, Greva lui Tănase, „Curentul”, 1980, 5 938; Ioan Petru Culianu, „L´Apocalypse d´un adolescent de bonne famille”, „Limite”, 1981, 32-33; Virgil Tănase, „Curentul”, 1982, 5 954; Șerban Cristovici, „Portret de om cosind în peisaj marin”, „Ethos”, 1982, 3; Ion Cristofor, Confesiunile unui exilat, TR, 1990, 23; Ion Negoițescu, Despre proza lui Virgil Tănase, RL, 1990, 27; Convorbiri: Eugen Simion -Virgil Tănase, CC, 1991, 10-12; Ion Vlad, Coborând în Infern, TR, 1993, 17; Constantin Cubleșan, Apocalipsa după
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
mă cunoască personal. Încă o dată Îți mulțumesc. și când mai ai vești - informații ce m-ar interesa, expediază-le prin poștă. M. Niculăiasa 17 (Lămășeni), 13 martie 1991 Stimate prieten Eugen Dimitriu, La rândurile ce scrisesem imediat după primirea revistei „Ethos” nr. 2/1991 așteptam un răspuns. Se pare că binevoitorul căruia i-am Încredințat scrisoarea s-o pună la cutia poștală nu s-a achitat de Îndatorire. Era o dispoziție În trecut că orice organ de stat să rezolve cererile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
malurile Senei, dar nici nu și-au creat sau însușit mentalitatea studentului proletar, revoltat împotriva lumii și chiar a propriei existențe. Studenții români în general, fii de țărani îndeosebi, simțeau ca pe niște obiceiuri importante, ca pe ceva nepotrivit cu ethosul românesc oricare din mentalitățile tinerești și studențești menționate. Toate erau o haină străină pentru corpul neamului. Tineretul simțea instinctiv că nu i se potrivește. Pe de altă parte era anul universitar în care, urmare a frământărilor dintre 1919-1926, cu succesele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
noapte, București, 1993; Frigul dragostei, Pitești, 1994; Supunerea pe arbori, București, 1995; Posibilă glorie, București, 1999; Câinele din vis, București, 2001; Toamna unui învățător, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Cristoiu, Prezumția de talent, în Preludii epice, București, 1990; Lucian Chișu, Ethos și lirism, L, 1993, 33; Aurel Martin, O aventură existențială, LCF, 1993, 28; Mircea Bârsilă, „Mai jos cu o noapte”, „Calende”, 1994, 6-7; Cristea, Teleorman, 289; Geo Vasile, Mâhnire ecologică, LCF, 1997, 6; Nicolae Prelipceanu, „Posibilă glorie”, RMB, 1999, 27
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
S. Fl. Marian”. Debutează cu un articol în „Zori noi” din Suceava (1964). A colaborat la „Crai nou”, „Suceava. Anuarul Muzeului Județean”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Manuscriptum”, „România literară”, „Dacia literară”, „Monitorul de Suceava”, „Familia”, „Ramuri”, „Limbă și literatură”, „Preocupări didactice”, „Ethos” (Suceava), „Filologie și istorie” (Suceava), „Tribuna”, „Țara Fagilor”, „Ateneu”, „Argeș”. „Ultimul cunoscător complet” al spiritualității din zona Fălticenilor, cum se autorecomandă, „sârguincios benedictin al tezaurelor ascunse în biblioteci”, cum îl aprecia Vasile Lovinescu, D., împătimit al cercetării tradițiilor literare, artistice
DIMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
universitar - născut În 1975 - doctor În litere cu o teză pe Antoine Volodine, unul dintre cei mai interesanți romancieri contemporani, publicat o perioadă și de Minuit - cineva care vine dinspre romanul negru, de gen, Înspre o scriitură impregnată de un ethos beckettian, a sfîrșitului, chiar dacă mult mai bogată polifonic, pînă aproape de glosolalie. Inițiativa lui Ruffel mi se pare În primul rînd importantă: aceea de a lega două tipuri e discurs: cel literar și cel filozofic, În primul rînd tematic. Tema este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai degrabă a unui refuz (Don Judd, de exemplu), trecut apoi În muzică și, În sfîrșit, În literatură cu aceeași intenție polemică, disimulată diferit. Minimalismul În literatură nu reprezintă mai mult decît o dominantă, tehnic vorbind. Dar el naște un ethos, construiește reprezentări, și acestea sînt poate cele mai spectaculoase noutăți ale literaturii franceze contemporane, poate singurele. Din punct de vedre etic avem de-a face cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie, la Jean Echenoz, alteori compact, ca atitudine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
seins...[...] Plus tard, ses seins sont tombés, et notre mariage s’est cassé la gueule lui aussi” (p. 212). Tonul adesea cinic al romanului este bruiat de afecțiunea pe care autorul o nutrește pentru personajele sale, ele Însele cauționate de ethosul contemporan muribund. Despre Michel: “Extrema indiferență pe care o manifesta, Într-un sens ca și În celălalt, pentru această chestiune [a lipsei afectivității, n.n.] era deja un semn Îngrijorător. Tradiționala luciditate a depresivilor, adeseori descrisă ca o dezinvestire radicală față de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deși nu tocmai fidele, ale iremisibilei maladii. Prietenului care nu mi-a salvat viața, Protocolul compasional, publicate de Gallimard În perioada „revenirii la povestire” a romanului francez, ating tiraje de 200.000 de exemplare, iar autorul lor devine reperul unui ethos militant anti-SIDA și pro-minorități sexuale de o parte și de alta a Atlanticului (filmul american Philadelphia este din 1994, Guibert moare În 1991 iar Freddy Mercury, liderul lui Queen, În 1993: este epoca numită de Frédéric Martel a „hecatombei”, cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Aceasta nu s-a Întîmplat decît cu treizeci de ani mai tîrziu, atunci cînd o altă scriitură „albă” a răspuns impasibilității sociale, erei vidului descrisă de Gilles Lipovetsky În 1983. Acum, Însă, o astfel de scriitură nu mai distona cu ethosul cititorilor, de aceea ea s-a instituționalizat ușor. Cu alte cuvinte, Barthes greșea cerînd literaturii să accepte transcendența socială, ceea ce echivala cu păstrarea principiului mimetic care se aflase mereu la baza prozei literare. Istoria literaturii franceze din anii 1950 pînă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
publicată la Cernăuți în 1926 de Constantin Loghin și de la antologiile de scriitori bucovineni pe care, urmând exemplul lui Aron Pumnul, acesta le-a elaborat, articolul Bucovina - subspațiu cultural românesc. Reevaluări necesare consideră Bucovina „unul din centrele de iradiere a ethosului românesc” și trece în revistă șirul de cercetători care, „în pofida poziției oficiale a perioadei comuniste [...] au relansat și acreditat ideea de existență a culturii și literaturii în Bucovina”. O altă constantă a politicii editoriale de la I. o constituie informarea corectă
ICONAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287499_a_288828]
-
singulare pot avea un efect cumulativ în dinamica structurărilor dizarmonice ale personalității. Copiii internalizează și relațiile cu părinții, a căror conduită o vor imita la vârsta adultă. Sunt cunoscute, de asemenea, și trăirile și fanteziile personale, cultivate de logosul și ethosul colectiv, care pot denatura imaginea de sine, raporturile cu adulții și valorile lor existențiale. Raporturile și factorii sociali. Raporturile dintre factorii socioculturali și dezvoltarea personalității, respectiv dinamica ei în rolurile vieții trebuiesc evaluate prin prisma interferențelor etiologice. Astfel, structura personalității
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Românesc de Cercetări și la reuniunile literare ale tuturor cenaclurilor românești create în exil. Este membru fondator al cenaclului și al revistei „Anotimpuri” (1955) și colaborator la majoritatea publicațiilor literare românești ale exilului, de la „Caete de dor”, „Destin” „Semne”, „Limite”, „Ethos” până la „Prodromos”, „Revista scriitorilor români”, „Ființa românească” ș.a. După 1989 și-a reluat colaborarea și la o serie de publicații literare din țară - „Steaua”, „Vatra”, „Jurnalul literar”. În 1995 a publicat volumul de versuri Noapte și iar noapte. Încă din
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
Petru Comarnescu, Henriette Yvonne Stahl, Marin Preda, Ion Negoițescu, Ovidiu Cotruș, Ștefan Bănulescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Alexandru Paleologu, Ion Caraion, Nicolae Manolescu, Cornel Regman. Cenaclul a asigurat prin lecturile sale nu numai paginile revistelor „Destin”, „Ființa românească”, „Limite”, „Prodromos”, „Ethos”, „Revista scriitorilor români”, dar a stimulat și colecția editorială „Caietele Inorogului”. Paralel cu activitatea lui, începând din 1978, în același mediu intelectual și artistic s-au desfășurat și lucrările asociației culturale „Hyperion”. Repere bibliografice: Horia Stamatu, L.M. Arcade, în Românii
CENACLUL DE LA NEUILLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
Sibiului), prin aplicarea unui chestionar paremiologic în legătură cu orientările de valoare ale localnicilor. Chestionarul amintit (elaborat de profesorul Gheorghiță Geană, 1987/2000) este constituit din 42 de perechi de proverbe, puse în antiteză, astfel încât ele să poată oferi o caracterizare a „ethosului” (sistemul de valori) românesc tradițional. Am folosit acest chestionar ca o adaptare vernaculară (constând în locuțiuni cunoscute în aria etnografică a satului Tilișca) a schemei conceptuale propuse de Florence Kluckhohn (1967) privind probleme umane de bază și cu „soluțiile-tip
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Nu întâmplător, probabil, sunt cultivate la Tilișca o seamă de valori ce denotă posibilitatea omului de a-și controla destinul (6, 9, 36), de a avea inițiativă în raport cu divinitatea (38), de a-și „folosi” norocul (18, 22) etc. Un asemenea „ethos” (efectiv, nu doar proiectiv) al individualității pare să coincidă mai ales cu orientarea dominantă a socialității tilișcane la nivelul relațiilor de rudenie. Am văzut în cazul tipului local de relaționare cum respondenții chestionarului paremiologic preferă (12, 20) o conduită personală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
chestionarului sunt alcătuiți din formule vernaculare (cele mai multe recunoscute ca atare la Tilișca), rezultă că și opțiunile localnicilor în legătură cu aceste formule nu sunt simple păreri despre „adevărul” unuia sau al altuia dintre proverbe, ci expresia unor experiențe de viață, a unui „ethos” colectiv. Fără îndoială, explorarea unei asemenea „protofilozofii” țărănești ar fi întru totul îndreptățită; folclorul local și memoria (individuală și de grup) a sătenilor ar putea potența o asemenea investigație. În ceea ce ne privește, ne-am propus ca, printr-o secțiune
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]