16,853 matches
-
poate fi decât universală și ea nu se epuizează În diversitatea fără număr a subiecților particulari care aparțin În același timp lumii fenomenelor. De aceea, orice manifestare a personalității sau a subiectului empiric nu ar putea aspira la un caracter etic și la valoare absolută; această manifestare nu-și găsește caracterul și valoarea decât În măsura În care subiectul se ridică, prin deciziile sale, la acea universalitate pură existentă În el prin putere, ca tendință fundamentală a ființei sale, precum un ordin categoric al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu există decât În lumea empirică) Între diversele personalități subiective trebuie să fie depășită: regula acțiunii trebuie să fie universală, adică aplicabilă la toți subiecții, pentru a fi adecvată la esența subiectivității și pentru a avea, prin urmare, o valoare etică. Iată ce constituie, de fapt, eternul adevăr al regulii evanghelice: „Ceea ce nu vrei să ți se facă, nu fă nici tu altuia!”, maximă care a fost exprimată În diferite moduri de către școlile filosofice din toate timpurile, dar care este tot atât de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cazurile de acest gen: În această privință s-ar putea ușor găsi exemple. Această obiecție dovedește și faptul că regula În sine necesită a fi interpretată, ca orice regulă, În spiritul, și nu În litera ei. Adevărul este că principiul etic comandă afirmarea, nu a unei atitudini oarecare, ci a propriei personalități ori a personalității altuia, Întocmai În ceea ce au ele În comun. Orice piedică pusă dezvoltării sinelui sau altcuiva În spirit (a cărui natură este universală) va merge În mod
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conține pentru sine, singură sau În combinație cu prima, numărul cel mai mare de partizani. Respectul, nu doar pasiv ci și activ, al esenței spirituale a personalității, respect obligatoriu ca principiu pentru Înflorirea acesteia, constituie, așadar, adevăratul conținut al principiului etic, cel care, În forma sa, implică și universalitatea ce decurge din recunoașterea identității de esență a tuturor subiecților. De vreme ce omul aparține și regnului natural, regula definită nu trebuie Înțeleasă de o manieră pur abstractă, ci trebuie completată ținând cont de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care corespunde cel mai bine propriilor aptitudini, pentru atingerea gradului cel mai Înalt de perfecțiune. Tocmai această voință conștientă și constantă de a Îmbunătăți mereu, constituie, chiar și În cazul celor mai banale lucruri, singura și veritabila noblețe morală. Principiul etic pe care tocmai l-am schițat Într un mod foarte sumar, implică un element despre care deja s-a vorbit, dar care trebuie și mai bine să fie evidențiat: obligația subiectului de a recunoaște subiectivitatea celuilalt. Această obligație constituie o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În număr nelimitat, fiecare continuând, Într-un ansamblu logic, o serie dublă de reguli morale și juridice. Acest fapt poate fi considerat la toate popoarele, În decursul Întregii istorii trecute (și viitoare). Din punct de vedere al conținutului lor, sistemele etice care s-au afirmat În istorie prezintă o multitudine variată și s-ar putea spune, o Înflorire de concepții și de norme chemate să realizeze modurile de existență cele mai diverse, dar În care se manifestă totuși, anumite concordanțe importante
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cele mai diverse, dar În care se manifestă totuși, anumite concordanțe importante și-un fel de unitate În tendințele fundamentale. Se poate afirma, cu o anumită aproximație, că legile și cutumele diferitelor popoare reflectă nu numai formule imuabile de evaluare etică, dar, de asemenea, Într-o anumită măsură, conținutul propriu al principiului suprem, care nu apare În toată plenitudinea sa decât la o conștiință complet evoluată. Evident, diferențe vor exista mereu, dar nu trebuie să se confunde niciodată manifestările contingente, din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o valoare etică imanentă. Critica filosofică nu admite o atare divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
etica sa. Având drept zestre caracteristică rațiunea, omul este Îndreptat, cu voința și știința sa, spre sine Însuși, spre natura-i proprie, spre manifestarea și dezvoltarea acesteia. Aptitudinile sale, dezvoltate În capacități, sunt de fapt, virtuțile umane, cele intelectuale, cele etice, forțele voinței și cunoașterii raționale. Forțele acestea, În manifestarea lor completă, Într-o viață „desăvârșită” conferă vieții omului valoarea cea mai Înaltă. S-ar putea spune că o astfel de viață este resimțită cu o mulțumire sau o fericire totală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
diversitatea - coerente și să nu se contrazică Între ele. E necesar, deci, să vedem cum se pot deduce În mod coerent diferite specii de norme, dintr-un același principiu. Pentru aceasta, trebuie, Înainte de toate, să presupunem ca dat un principiu etic, luând termenul În sens larg, adică un principiu propus ca tip al acțiunii, o idee după care trebuie să fie reglementată conduita. Această idee are, deci un caracter deontologic, adică servește ca model, chiar și atunci când În fapt cineva i
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
larg, adică un principiu propus ca tip al acțiunii, o idee după care trebuie să fie reglementată conduita. Această idee are, deci un caracter deontologic, adică servește ca model, chiar și atunci când În fapt cineva i se opune. Un principiu etic se traduce Într-o dublă ordine de aprecieri, fiindcă acțiunile pe care voim să le apreciem pot fi considerate sub două aspecte. l. Înainte de toate, putem lua În considerare acțiunile umane În relație cu Însuși subiectul care le Îndeplinește. Fiecare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
principiului, iar toate celelalte vor fi excluse, ca nefiind compatibile cu cea dintâi În același subiect. E evident că, aici, alegerea acțiunii de Îndeplinit și omisiunea celorlalte, care fizicește ar fi posibile În locul său, se produce În domeniul subiectiv. Principiul etic astfel aplicat stabilește așadar o ordine de necesități, pozitive și negative, care este tocmai „datoria” (morală). Antiteza este aici Între ceea ce trebuie să se facă și ceea ce nu trebuie să se facă. Acești doi termeni se referă Însă Întotdeauna la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și nu subiectivă: acțiunii nu i se mai opune omisiunea (din partea subiectului Însuși), ci impedimentul (din partea altora). Delimitarea, aici, se referă la acțiunea mai multor subiecte. Dacă se afirmă că o anumită acțiune, În acest sens obiectiv, e conformă principiului etic, prin aceasta se afirmă numai că nu trebuie să intervină din partea altora o acțiune incompatibilă cu ea. Ceea ce un subiect poate să facă, nu trebuie să fie Împiedicat de un alt subiect. Principiul etic În această formă tinde, deci, la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acest sens obiectiv, e conformă principiului etic, prin aceasta se afirmă numai că nu trebuie să intervină din partea altora o acțiune incompatibilă cu ea. Ceea ce un subiect poate să facă, nu trebuie să fie Împiedicat de un alt subiect. Principiul etic În această formă tinde, deci, la instituirea unei coordonări obiective a acțiunii și se traduce Într-o serie corelativă de posibilități și imposibilități, de atitudine față de mai multe subiecte. Această coordonare etică obiectivă constituie domeniul Dreptului. Dintr-un același principiu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să fie Împiedicat de un alt subiect. Principiul etic În această formă tinde, deci, la instituirea unei coordonări obiective a acțiunii și se traduce Într-o serie corelativă de posibilități și imposibilități, de atitudine față de mai multe subiecte. Această coordonare etică obiectivă constituie domeniul Dreptului. Dintr-un același principiu, potrivit cu modul său de aplicare diferit, decurg astfel cele două specii fundamentale de apreciere a valorii acțiunii, care sunt, mai precis, categoriile etice ale moralei și ale dreptului. Trebuie notat că, În afară de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imposibilități, de atitudine față de mai multe subiecte. Această coordonare etică obiectivă constituie domeniul Dreptului. Dintr-un același principiu, potrivit cu modul său de aplicare diferit, decurg astfel cele două specii fundamentale de apreciere a valorii acțiunii, care sunt, mai precis, categoriile etice ale moralei și ale dreptului. Trebuie notat că, În afară de aceste forme, nici o altă formă de evaluare a acțiunii nu e posibilă din punct de vedere logic. Acțiunile omenești nu pot fi considerate sub un alt aspect decât a parte subjecti
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne găsim În câmpul dreptului); nu există o cale de mijloc, tertium non datur. Încercările de a schimba această diviziune bipartită Într-una tripartită sunt greșite. Astfel, au voit să adauge categoriei morale și a dreptului o a treia categorie etică, aceea a Obiceiului; dar Obiceiul În sine Însuși este faptul observării anumitor norme, care pot fi morale sau juridice: el nu e o specie proprie de norme. La fel, decorum sau conveniența politică (cum a fost definită de Thomasius) este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ceea ce un subiect poate juridicește, poate și față de alții; facultatea juridică Înseamnă facultatea de a cere de la alții. De aici urmează că, În timp ce valutările morale sunt subiective și unilaterale, valutările juridice sunt obiective și bilaterale, scrie Giorgio del Vecchio. Norma etică, În primul sens, este normă numai pentru subiect, adică perceptul moral indică o directivă numai pentru acela care trebuie să acționeze. Chiar dacă comportarea unui subiect, căruia i se adresează norma, are efect față de alții, aceștia nu primesc nici o indicație din partea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
viceversa, un termen Își trage sensul și eficacitatea sa din celălalt termen. Acestea fiind, schematic, elementele esențiale ale conceptului de drept, se poate defini Dreptul În felul următor: coordonare obiectivă a acțiunilor posibile Între mai multe subiecte, conform unui principiu etic care le determină, excluzând Împiedicarea lor. Între cele două specii de determinări etice - cea subiectivă sau morală și cea obiectivă sau juridică - există o coerență necesară. Altfel spus, Între drept și morală există o serie de relații constante care pot
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fiind, schematic, elementele esențiale ale conceptului de drept, se poate defini Dreptul În felul următor: coordonare obiectivă a acțiunilor posibile Între mai multe subiecte, conform unui principiu etic care le determină, excluzând Împiedicarea lor. Între cele două specii de determinări etice - cea subiectivă sau morală și cea obiectivă sau juridică - există o coerență necesară. Altfel spus, Între drept și morală există o serie de relații constante care pot fi determinate a priori, Întrucât acestea sunt necesități logice. Relația fundamentală se exprimă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie să fie posibilă Împiedicarea acelei acțiuni din partea altora. Dacă o astfel de Împiedicare ar fi legitimă, sistemul s-ar descompune În maxime incompatibile și deci nu ar mai folosi la reglementarea acțiunii. Prin urmare, nu ar fi un sistem etic. Ceea ce este etic necesar pentru subiect, este Întotdeauna etic posibil, În ordinea obiectivă, adică: fiecare are Întotdeauna dreptul de a-și face datoria. 2. Drept și morală În filosofia românească a dreptului Filosoful care a făcut, la noi, distincția clară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare, Întemeia logic din punctul de vedere specific al eticii - și orice afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin cauze de natură socială, nu ar fi de sine stătătoare și nu s-ar impune prin ea Însăși activității noastre. Credința noastră obișnuită În justiție și În binele moral
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare, Întemeia logic din punctul de vedere specific al eticii - și orice afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin cauze de natură socială, nu ar fi de sine stătătoare și nu s-ar impune prin ea Însăși activității noastre. Credința noastră obișnuită În justiție și În binele moral, ar fi produsul unei simple iluziuni. Or, această teză
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
produsele În noi ale unei evoluții sociale de fapt? Spre a Înțelege dreptul nu numai ca o așezare trecătoare a unor forțe sociale oarbe, dar ca un obiect de știință independentă, este necesar a se vedea dacă există o conștiință etică cu valoare obiectivă, conștiință ireductibilă prin natura ei la realitățile psihice și sociale care o exprimă. Este vorba a se ști, dacă mintea noastră poate Într-adevăr concepe adevăruri etice, adică activități „obligatorii” pentru noi, permise sau interzise, sau dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
independentă, este necesar a se vedea dacă există o conștiință etică cu valoare obiectivă, conștiință ireductibilă prin natura ei la realitățile psihice și sociale care o exprimă. Este vorba a se ști, dacă mintea noastră poate Într-adevăr concepe adevăruri etice, adică activități „obligatorii” pentru noi, permise sau interzise, sau dacă, atunci când gândim că putem fi „obligați” la ceva, această idee nu ar fi decât exclusiv un reflex necesar fără Înțeles propriu al unor fenomene sociale care lucrează asupra noastră În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]