24,599 matches
-
fiecare parte. Cu bereta neagră trasă pe frunte, ar putea fi oricine. - Regula era... spune Sfântul Fără-Mațe la microfonul care atârnă deasupra volanului. Și Tovarășa Lătrău spune „Bine”. Se apleacă să scoată eticheta de pe una din valize. Tovarășa Lătrău vâră eticheta în buzunarul ei măsliniu, apoi ia cealaltă valiză și urcă în autocar. Valiza orfană rămâne abandonată, singură pe trotuar, și Tovarășa Lătrău se așază și spune: — OK. Spune: Dă-i drumul. Cu toții lăsaserăm bilete cu explicații în dimineața aia. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune: — Din câte mi se pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu-i „cineva” real, cu excepția domnului Terry Fletcher. Spuneți-vă în continuare că e doar o poveste. Nimic din toate astea nu e real. Ideea vine din Anglia, unde studenții la arte se duc la poștă și iau vrafuri din etichetele alea ieftine pentru scrisul adresei, oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poveste. Nimic din toate astea nu e real. Ideea vine din Anglia, unde studenții la arte se duc la poștă și iau vrafuri din etichetele alea ieftine pentru scrisul adresei, oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de hârtie cerată care se dezlipește. Sub care e un strat de lipici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
iau vrafuri din etichetele alea ieftine pentru scrisul adresei, oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de hârtie cerată care se dezlipește. Sub care e un strat de lipici făcut să adere la orice, pe vecie. Ăsta e și farmecul lor. Tinerii artiști - niște neica nimeni, de fapt - stau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lipici făcut să adere la orice, pe vecie. Ăsta e și farmecul lor. Tinerii artiști - niște neica nimeni, de fapt - stau la ei în studio și pictează o miniatură perfectă. Sau schițează un studiu în cărbune, după ce-au dat eticheta cu un strat alb, de bază. Apoi, cu eticheta în palmă, se duc să-și expună mica lor operă. În vagoanele de tren. Pe banchetele din spate ale taxiurilor. Și operele lor rămân „expuse” acolo pentru mai multă vreme decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e și farmecul lor. Tinerii artiști - niște neica nimeni, de fapt - stau la ei în studio și pictează o miniatură perfectă. Sau schițează un studiu în cărbune, după ce-au dat eticheta cu un strat alb, de bază. Apoi, cu eticheta în palmă, se duc să-și expună mica lor operă. În vagoanele de tren. Pe banchetele din spate ale taxiurilor. Și operele lor rămân „expuse” acolo pentru mai multă vreme decât v-ați închipui. Poșta a făcut etichetele astea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Apoi, cu eticheta în palmă, se duc să-și expună mica lor operă. În vagoanele de tren. Pe banchetele din spate ale taxiurilor. Și operele lor rămân „expuse” acolo pentru mai multă vreme decât v-ați închipui. Poșta a făcut etichetele astea dintr-o hârtie atât de ieftină încât nu le mai poți dezlipi. Hârtia se rupe bucăți-bucățele încă de la margini, dar chiar și acolo cleiul rămâne. Cleiul brut, cu gogoloașe gălbui ca mucii, adună praf și fum până când devine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
W.C. Când s-a dus în cele din urmă în New Mexico să vadă originalul sculptat și pictat pe o stâncă, primul lui gând a fost: Ce banal... Toate picturile astea vechi, capodoperele astea meschine cu reputațiile lor umflate, plus etichetele adezive ale poștei britanice, i-au dat ideea că el ar putea face mai bune. El picta mai bine și ar putea să-și strecoare lucrările în muzee, înrămate și ascunse în haină. Nu de mari dimensiuni, desigur, dar le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Patronul galeriei îi dă un pistol și-i spune să poarte un ciorap de nailon tras pe față. Pistolul e de mărimea mâinii cu degetele întinse, dar ținute strâns. Un instrument ușor de ascuns în palmă, e de mărimea unei etichete de colet, și face și el o treabă pe vecie. Artistul neglijent se va afla în galerie până la ora închiderii. După care se va îndrepta pe jos spre casă. În seara aceea Terry Fletcher îl împușcă, de trei ori - pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atârnându-i sub un braț, și fetița sub celălalt. Bărbatul îi lasă pe amândoi pe birou, și mulțimea se îmbulzește, apucând picioarele de silicon. Nimeni nu știe cine e cu adevărat nebun. Și Cora are în mână un pistol, cu eticheta de înregistrare atârnând încă de-o sfoară. Cu numărul cazului scris pe ea. Cora face semn cu țeava armei înspre cele două păpuși. — Ia-le, spune ea. Și vino cu mine. Băiețelul poartă doar chiloțeii lui albi, murdăriți în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
timpul. După revelare, hârtia e imersată în baia de stopare (o soluție de acid acetic în concentrație de 2-3%) timp de un minut, după care este fixată timp de aproximativ 5 minute (fiecare fixator are timpul de fixare inscripționat pe etichetă). După fixare, fotografia este spălată bine timp de 15-20 de minute și uscată pe o suprafață verticală plană. Fotografiile pe suport de hârtie se uscau în trecut cu ajutorul unor uscătoare electrice. Detalii privind realizarea fotografiilor alb-negru și color Hârtiile fotografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dea gata cât mai repede. Se cam amețise, Își dădea seama, dar se simțea iarăși În formă. Din stătea cu coatele pe tejgheaua barului, cu spatele la Încăpere. Fixa șirurile de sticle aranjate pe peretele Îmbrăcat În oglinzi, părând că studiază fiecare etichetă. Nu luase decât o coca-cola, cu toate insistențele ei. Nici măcar o bere Bintang. Margaret era de obicei atentă să nu treacă peste limitele impuse de tradiție, Însă cu Din era altceva. Era musulman, e drept, Însă trăise opt ani În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fac ceva pentru tine În schimb. De-aia mi-ai și dat tăietura din ziar. Bill Schneider s-a rezemat de spătarul scaunului. Hârâitul clima tizatorului se oprise. Margaret l-a văzut cu coada ochiului pe Mick ocupat să râcâie eticheta sticlei de bere și să jupoaie fâșie cu fâșie hârtia udă. — Asta-i foarte... Începu Bill, e foarte... interesat din partea ta! Colțurile gurii lui deveniră țepene, ca și cum Încerca să-și stă pâ nească un zâmbet de satisfacție, Își zise Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Armata devine tot mai Îngrijorată, nici ei nu știu ce o să se petreacă. — Nimeni nu mai știe nimic! Margaret a rămas cu ochii la Mick, care se Întinsese după sticla de bere golită de mult și Începuse să râcâie cu unghia resturile etichetei. — Pur și simplu nu sunt În stare să accept că se află un alb dus de colo-colo prin Java și că nu putem să dăm de urma lui, a spus ea. Nu, nu vreau să accept așa ceva. — Ești gata s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amicii tăi ziariști. Am să vorbesc și eu cu cei pe care-i cunosc, o să amușinez de jur Împrejur, am nas pentru chestiile astea. O să-l găsim. Nu fi atât de defetist. și n-ai vrea să nu mai zgâmâi eticheta aia, te rog? — Nu mi-ai spus de ce acest Karl de Willigen e atât de important pentru tine. Presupun că-i marea ta iubire pierdută, despre care n-ai vrut niciodată să vorbești. Margaret l-a privit În ochi și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
insulă pe alta. Din l-a deschis și a dat la iveală niște sârmă Încâlcită și câteva borcane pline cu un lichid gălbui, prinse laolaltă cu niște tije de metal. Mai era acolo o sticlă de bere Bintang goală, cu eticheta parțial jupuită, o păpușă cu Înfățișare europeană și alte câteva obiecte a căror utilitate Îi era străină lui Adam. S-ar fi zis că era un năvod aruncat la Întâmplare peste resturile unui naufragiu. Din a scotocit printre lucrurile din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de plic. Toată după amiaza și-o petrecu prin magazine. Evita să se contemple în oglinzile mari, luminate din plin. Își cumpără un pulover din lână albastră mai mult pentru faptul că atunci când îl cercetase îi rupsese fără să vrea eticheta și vânzătoarea începuse să mormăie supărată, să spună că o să aibă necazuri din partea clienților dacă le va expune marfa fără etichetă. Se uită la fața femeii, roșioară, îngrijită, cu o aluniță deasupra buzei. Era și ea om, nu? Avea dreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cumpără un pulover din lână albastră mai mult pentru faptul că atunci când îl cercetase îi rupsese fără să vrea eticheta și vânzătoarea începuse să mormăie supărată, să spună că o să aibă necazuri din partea clienților dacă le va expune marfa fără etichetă. Se uită la fața femeii, roșioară, îngrijită, cu o aluniță deasupra buzei. Era și ea om, nu? Avea dreptatea ei. La celelalte raioane întâlnite de-a lungul plimbării prin magazin, se feri să se mai atingă de ceva, deși vânzătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
închidea sticluța, o așeza în trăistuță, o așeza pe noptieră pipăind locul; își masa ochii, simțea lichidul amărui ajuns până la rădăcina nasului, trăgea pe nări, probabil că și înghițea fără să vrea puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții de orice fel, măriri. Tot el, tatăl era acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă grena: ofrandele neputinței ei. Mai apoi îi auzea certându-se calm, fără zgomot, ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia abandonată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acul seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva din viața lor, cu etichete lipite unde era scris numele și mai târziu, în aceeași zi când au făcut raze la plămâni separat, ea în grupa de femei, el în grupa de bărbați, s-au comportat cu seriozitate în timp ce se lăsau fotografiați în profunzime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
retina, și-i crea o senzație de confort psihic și mai puțin oamenii și modul lor de viață, felul lor de a concepe existența, relațiile lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cramponez de niște sisteme învechite de educație, cu toate că, la anii mei, ar trebui să-mi permit să intru în orice loc fără dificultăți de nici un ordin. O femeie bătrână ca mine n-ar trebui să-și facă asemenea probleme, de etichetă, mai ales astăzi, în secolul vitezei. El, politicos, protestă: desigur, exagera puțin cu privire la vârstă, parcă ea nu știa, nu era prea convins de vorbele lui. Sidonia însă era foarte sigură că exagera, doar o făcea cu bună știință, pentru că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]