3,312 matches
-
parc în care simți bucuria de a trai, de a simți profund fiecare clipă, pe care vara ne-o promite. Nu exagerez cu nimic când spun ca grădina mea este un adevărat Paradis din care nu aș dori nicicând să evadez. Uneori, am impresia că florile de aici au înflorit doar pentru a mă face să zâmbesc. Oricât aș fi de tristă, nu pot să nu fiu invadată de o stare de bine, de liniște, de căldură, pe care o regăsesc
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
capul usor și încearcă să-l facă să înghită o tabletă de aspirină. Ochii Colonelului rămân închiși abandonat condiției sale. - Ce-o fi cu birja? Șoptește Victor. Corpul Colonelului se frământă în fermentație intensă cand sufletul lui prins în capcană evadează pe furiș în fața ochilor lor. Doamna Ghervescu apucă ca în ghiare mâna Colonelului și încearcă să-i vorbească la ureche. - Nu am puls! Șoptește Victor. - Doamna Ghervescu, îmi pare rău dar nu mai putem face nimic pentru Domnul Colonel. Îmi
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MONOCOLOR Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Strivesc în coapse boabe de incest al mării cu un fluviu sinuos. Și mă hrănește iarăși un agrest efluviu evadat din curios baraj în care peștii se-mpreună cu broaștele și mizantroape știuci. Încerc să-mi torn pe buze mătrăgună, Din rugii emotivi ce mi-i arunci. În dimineți de toamnă reci, fac crize. Îngrop nisipuri în genunchiul stâng. Se
MONOCOLOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350250_a_351579]
-
că nu se vor împlini niciodată, fiindcă realitatea era mult mai dură, mai abrutizantă. I se părea că lumea descrisă în filme și în cărți era sortită să rămână pentru totdeauna una fictivă, o fantezie în care ai nevoie să evadezi pentru a rezista, tot astfel cum la operație ai nevoie de anestezic pentru a nu simți durerea. Până când, într-o seară, l-a cunoscut pe Marius, care a părut a fi bărbatul visurilor sale, gentlemanul perfect. A dus-o la
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
Către mine. Către ea. Către propria soartă. Visul nu mi s-a mai repetat, dar îmi aminteam, deseori, ca prin ceață, de acel coșmar cu logodnica ce se transforma în vultur, imediat după ce-i puneam inelul pe mână... Unde să evadez? O iubită adevărată nu am. Prietenii apropiați îi număr pe degetele de la o mână. Povara suferinței lumii și a frământărilor intelectuale este imensă. Am spus, de la un moment dat, cât am putut de ferm “nu” drogurilor sau sinuciderii. Acestea constituiau
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
Nu pentru că aș fi fost sătul de atingerea ta... Ci pentru că visurile noastre nu s-au suprapus niciodată... Pentru că scrierile mele despre dragoste s-au pierdut în eter... El a spus că te întâlneai cu mine din dorința de a evada... Așa să fie, oare? Nu prea cred... Dacă ar fi fost așa, mi-ai fi spus-o... Aș fi știut. Încă o remarcă. Încă un zbor frânt. Încă o iluzie. Nu voi fi liber niciodată, fir-ar să fie... Niciodată
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
camera iubitei e sânge pe tapet, În lume multă crimă, e foarte frig afară... Un zbieret se aude din bojdeuca goală, Mii de stârvine strigă: Noi nu avem stăpân ! Privesc trist prin fereastră, în suflet o răscoală, Ar vrea să evadeze, din sângele străbun. E pardosită, lumea de rău și întuneric, Pisica-mi toarce-n poală și sare pe pereți, Aprind iar felinarul și fumez cadaveric, Beau sângele iubitei și mănânc ,ciuciuleți. Și îmi doresc ca lumea să iasă din nămol
PACE ȘI RĂZBOI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350267_a_351596]
-
lega pe veci cu România Și tot ce mișcă: sânge, râu și ram.. Sunt umbra umbrei tale ce seduce ... De drag și dor doar prin dureri durez În temnița din mine cruce-n cruce ... Iubito, dă-mi un semn să evadez ... ! Sunt umbra frunzei tale ce se duce Când toamna te usuci și mă desmierzi În fibra lemnului tău viu și dulce Și-n seva cărnii tale încă verzi ... Sunt suflete-izvoare care suflet dau Și apă vie sfintei Rugi fără sfârșit
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
casa scărilor, ba chiar făceau și ei curățenie generală în ajun de sărbători, așa cum au văzut că fac toți românii, chiar dacă nu reușeau niciodată să elimine total mirosul permanent de murdărie și îmbâcseală, de vechi ori de WC public, ce evada câte puțin pe casa scării, la fiecare deschidere a ușii... Când Violeta a împlinit șapte ani, casa era mai aerisită, chiar dacă, după ea, s-au mai născut trei băieți. Capul familiei era angajat permanent, instalator la o altă asociație de
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
Se învârteau prin noi și morile de vânt..., Nu mai puteam opri nicicum risipa Plângea până și cel mai simplu gând Și noi, ne resemnam..., și nu făceam nimica Un lacăt revoltat a spart încuietoarea Prin florile de măr, am evadat...în soare În urmă au rămas și cufăr și odaia, Și-n resturi mărginite, mai lăcrimează ploaia... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Noi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1257, Anul IV, 10 iunie 2014. Drepturi de
NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361986_a_363315]
-
ar fi: cunoașterea metaforei și a gândirii logice.Suplețea eseului nu poate fi confundată cu actele superficiale de divagare pe orice temă, iar scriitura sa artistică are un statut dificil, impermeabil pentru scriitorul ratat și erudit care încearcă, eventual, să evadeze neligitim într-un asemenea spațiu științific-literar de ipotetică împlinire. Eseistul adevărat nu se sfiește să-și comunice opiniile personale despre fenomenele socio-politice ale timpului în care trăiește, ca și despre creația literară. Discursul eseistic al acestuia capătă el însuși marca
ESEUL, METAFORĂ A GÂNDIRII LOGICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362013_a_363342]
-
însemna deopotrivă căutarea identității pierdute în spațiul fabulous al iubirii, al cunoașterii, și invocarea unei ființe complementare, a jumătății mitologice, întrezărite sub diverse ipostaze. Discursul liric are dramatism, vezi poezia dedicată mamei, și un soi de încordare paroxistică în poeziile evadate din chingile clasicismului:” Grăbită mai e/ dimineața poetului, / atunci când se desfac petalele strofei/ precum porțile/ unei cetăți medievale. “( Inimi). În tensiunea dintre concept și imagine, poezia lui Teodor Barbu dezvăluie, în fapt, o tensiune adâncă, între spirit și trup, pentru
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
care m-ar afecta mai mult sau mai puțin, așa de circumstanță. Fiecare dintre noi suntem posesorii unei păsări divine închise în această colivie sau cort, care ne este trupul și, din chingile căruia, ea se străduiește în permanență să evadeze. Ceea ce, trebuie să se întâmple odată și odată și, oricât ar părea de paradoxal, nu este o tragedie. Sau nu trebuie să o considerăm noi o tragedie. Eu văd tragedia numai în măsura în care misiunea pentru care am fost trimiși pe pământ
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
unde avem de-a face cu infinitul; - Einstein s-a dus la matematicieni să-l ajute pentru a da un suport științific imaginației sale; - fizica este despre „conținut” (limitare); - matematica e „prea” exactă, prea tehnică [de aceea eu am și „evadat” spre alte domenii: să am mai multă libertate și imaginație; când ajung la un „punct de saturare” într-un subiect, mă mut la altul!]; - particulele (în fizică) sunt mai mult... unde! (iată și paradoxismul); - spinul unei particule înseamnă, de fapt
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
sau Londra și ajung pe diverse căi în țară. Cu cât sunt mai scumpe, pe măsura calității, atunci când le cumpără, devine mai puternic sentimentul că își aduce contribuția măcar la menținerea fisurilor societății din care nu a avut șansa să evadeze. Crede în viitor, într-un viitor mai bun, oricât de îndepărtat pare să fie. Datorită frumuseții sale, în tinerețe, a avut parte de clienți din lumea selectă: tineri timizi dar de viitor cărora le-a deschis viitorul, adulți viguroși însetați
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
9 IUNIE 2014 Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014 Toate Articolele Autorului COLECȚIA LIRIK 1. ALEXANDRA ARDUSĂDAN (Șomcuta, Maramureș) - N-AM VISAT DE MULT CĂ ZBOR (versuri, 100 pagini, A5 manșetat ) GELU DRAGOȘ: Alexandra evadează prin versurile ei, din existența banală și monotonă într-un loc de poveste, idilic și mai puțin zgomotos. Ea își definește cele două talente hărăzite de muze: harul de a cânta iubirea și sensibilitatea crescută în față minunilor lumii. Poeta
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 9 IUNIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365464_a_366793]
-
ipocrizia ne fac să ne renegăm frații, sau să-i transformăm în propriile slugi. Dureros. Faptul că am putut accede pe scara socială, nu înseamnă că ar trebui, să ne renegăm, frații rămași în sărăcia, de unde noi am reușit, să evadăm. Bine ar fi, să le întindem mâna, iar dacă nu putem, cel puțin să-i ținem aproape de sufletul nostru. Ura dintre frați, naște conflicte iremediabile. Pe un străin îl ierți pentru nedreptățile pe care ți le-a făcut . Unui frate
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
la aceeași oră, intratul în aceleași magazine pentru a cumpăra repetitiv verdeața necesară pentru mâncarea pe care o pregătiți invariabil în fiecare zi, ne transformă în roboți umani. E bine din când în când să ieșim din monotonia zilnică, să evadăm, să căutăm ceva care să ne incite, să ne smulgă din banalul cotidian. Așa vom găsi puterea, de a depăși momentele de: plictis, rutină și gol sufletesc. -Îmi sugerați ceva? Camelia s-a uitat curioasă, dar și puțin alintată spre
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
ferești. Mulți dintre ei nu mai respectă nimic și pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta în primul rând) pe ei inșiși. Rușinea a murit, cuviința își dă ultima suflare. Prin cartiere, cofetăriile s-au transformat în cazinouri. Manelele au evadat din muzică și s-au instalat in haine, in arhitectură, în maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilor nationale, în drujbe și în termopane. Kitsch-ul acoperă ultimele bastioane ale solemnității și ale decenței. Piese de o frumusețe elegant trasată cad
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
ceva speranțe în privința asta. Sper să se materializeze. - Mare tâmpenie cu blocarea asta a posturilor. - Este o formă “modernă” a iobăgiei. - Multe rele mai sunt în țara asta.... - Și cine știe cât vor mai fi... * Îndata ce a găsit o portiță să evadeze și Albert și-a înaintat demisia. A aflat cu aceasta ocazie că directorul instituției “avea gânduri mari cu el”. A luat-o ca pe un punct pus ironiei amare. Vreme de trei ani trăise un vis urât. A fost cea
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
parte, nici măcar nu avea acces. Mintea și sufletul i-au fost prinse ca într-o capcană, totul era izvor de reflecții astfel încât părea să fi intrat într-o nebuloasă din care cu greu ar mai fi putut ieși. A putut evada datorită concluziilor lui C.I.Gulian: “în d. Vianu cititorul află o călăuză sigură și un îndreptar antrenant, urmând ca pentru adâncirea sistematică a problemelor filozofice, cititorul să ostenească singur, în direcția pe care și-o va alege, după criteriile și
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
știe că riscă să contamineze textul literar de platitudinea descriptivă a gazetăriei de conjunctură. Tocmai de aceea a ales ca autor de proză explorarea și evocarea episoadelor de viață, prin coborârea în abisul halucinației, coșmarurilor, delirului . Anca Goja încearcă să evadeze din platitudinea cotidiană prin recursul la patologia personajelor sale, forțând imaginarul să propulseze imagini mai spectaculoase , mai șocante, mai provocatoare. Am avut intenția să efectuez o disecție critică a textelor propuse de autoare în volumul susmenționat, și să înțeleg cu
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
Așteapta-mă! Nu te uita la nervosul din mine. Nu te juca cu plinul meu. Toate se bucură de prezența noastră. Până și firul de păr mi-a înghețat și lacrima s-a întristat se simte prea udă și curată. Își evadează locuința prea des vrea să intre în hibernre n-are pace îți scrie ție Doamne numai ție creatorule dar nici tu nu o asculți o lași să rabde de aer, în sufletul meu cel gol. Prea rece pentru a fi
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
o frumusețe aparte, atât prin conținutul grafic cât și prin cel al poemelor poartă semnificația albastrului. Sub imperiul albastrului, pictorul suprarealist, Mihai Cătrună face orice contur să ne zâmbească precum cerul în răsărit iar fiecare formă feminină să devină muzicală, evadând în nemărginire, dacă nu uităm, că albastrul este simbolic culoarea formelor, care se deschid spre infinit. Iar prin cuvântul metamorfozat al poetului, al cuvântului, de altfel, simțim și sunetul muzical al poeziei culorii, cu nuanțe ce crezi că nu aparțin
FLOAREA CĂRBUNE-ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI MIHAI CĂTRUNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364879_a_366208]
-
romanele de aventuri sau cele siropos-sentimentale), succesul, dictat de acceptul entuziast al masei de consumatori, este garantat, întrucât: a) suntem înclinați să ne iluzionăm, pentru ca astfel, prin eroii îndrăgiți, taman ca în basme să ni se pară că..., adică să evadăm din cătușele unei vieți banale și plictisitoare, înainte ca aceasta să devină insuportabilă; b)suntem mult mai obișnuiți cu panorama diversificată a vieții, ce lesne ne pricinuiește aleanul și nemulțumirea, decât cu sensurile ilustrate de artist, după ce acesta, el însuși
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]