977 matches
-
protagoniștilor: cum au îndurat părinții această nouă ruptură? ce s-a întîmplat cu indianul cu ochi de azur? Nu acesta este obiectul textului. Ansamblul lui P12 se situează în poziția clasică de evaluare finală a povestirii-PnΩ, destul de asemănătorae cu paranteza evaluativă din P4 [e4b-c]. Putem astfel descompune această lungă frază periodică cu ritm de data aceasta binar, și nu ternar: 11. Aș fi dorit să știu ce a simțit, oare 21. în clipa aceea de amețeală, cînd 3.1 trecutul 3
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
conduită este preferabil altuia, din punct de vedere personal sau social. Dincolo de valorile individuale, există valori culturale care, de obicei, derivă din teme sau subiecte filosofice mai ample și care sunt o parte a mediului cultural. Valorile au un caracter evaluativ și normativ, ele informează un membru al unei culturi despre ceea ce se consideră a fi rău sau bun, drept sau nedrept, adevărat sau fals, pozitiv sau negativ, plăcut sau neplăcut etc. Valorile culturale ghidează percepțiile și comportamentele indivizilor. Acestea nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
e constituit dintr-o întrebare sau un grup de întrebări despre ceea ce vorbitorul tocmai a spus cu scopul de a obține informații suplimentare. Punerea de întrebări duce la o mai bună înțelegere a vorbitorului pentru ca mesajul să fie descriptiv, nu evaluativ. În acest scop se vor folosi întrebările care încep cu: "Ce vreți să spuneți cu asta când spuneți..." deoarece utilizarea sintagmei "de ce" declanșează o atitudine de defensivă. Când părți din mesaj sunt insuficiente se poate folosi tatonarea de aprofundare: "Puteți
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ele trec în categoria adjectivelor neclasificatoare: Atitudinea părintească a profesorului...", "Strălucirea solară a divei..." Adjectivele neclasificatoare denotă o proprietate definită subiectiv de un anume enunțător și exclud orice judecată de tipul adevărat sau fals. În această categorie se înscriu: adjectivele evaluative ce nu implică o judecată de valoare (adjectivele de măsură, aflate în proximitatea adjectivelor clasificatoare), adjectivele evaluative ce implică o judecată de valoare: estetică (frumos, strălucitor), morală (cinstit, viclean), intelectuală (subtil, inteligent) și adjectivele afective ce traduc o reacție emoțională
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o proprietate definită subiectiv de un anume enunțător și exclud orice judecată de tipul adevărat sau fals. În această categorie se înscriu: adjectivele evaluative ce nu implică o judecată de valoare (adjectivele de măsură, aflate în proximitatea adjectivelor clasificatoare), adjectivele evaluative ce implică o judecată de valoare: estetică (frumos, strălucitor), morală (cinstit, viclean), intelectuală (subtil, inteligent) și adjectivele afective ce traduc o reacție emoțională (enervant, trist, vesel, plicticos). În limba franceză, plasarea adjectivului după substantiv tinde să atenueze încărcătura sa subiectivă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu cât acțiunea lui ar putea trece neobservată. Singurul verb cu adevărat neutru ar fi a spune. Când Pascal scrie în Provincialii: Adăugați apoi că Tannereus declară că este o simonie de drept pozitiv..., el folosește două verbe fără scop evaluativ. Însă când spune iezuitului: Tannereus spune același lucru... cu toate că mărturisește că sfântul Thomas este împotrivă, prin folosirea verbului a mărturisi se constrânge implicit și interpretarea. De fapt, acest verb presupune ca fiind adevărată propoziția care urmează: Tannereus, cel în cauză
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
următoarele diferențieri: afectivele "enunță, ca și proprietatea obiectului pe care-l determină, o reacție emoțională a vorbitorului față de acest obiect": înspăimântător, patetic ... Această clasă se intersectează cu cea a "axiologicelor": admirabil, detestabil, de exemplu, sunt atât axiologice, cât și afective; evaluativele non-axiologice implică o evaluare calitativă sau cantitativă a obiectului bazată pe o normă dublă, internă obiectului și specifică enunțătorului. Cu alte cuvinte, folosirea unui asemenea adjectiv depinde de ideea pe care enunțătorul și-o face despre norma de evaluare convenabilă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spun în realitate că această carte este mai groasă decât norma de grosime a unei cărți, din câte știu eu, ceea ce corespunde în general normei colective. În această apreciere intervin numeroși factori, în funcție de obiectele vizate și de situația de comunicare; evaluativele axiologice implică și ele o normă dublă, legată de obiectul suport al proprietății și al enunțătorului. "Bun", "frumos"... variază în funcție de obiectul vizat și de sistemul de evaluare al enunțătorului. Dacă, în general, sunt percepute mai mult ca subiective și nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mixte și cazuri aparte, recomandăm între-buințări și nu adjective clasificatoare) se introduc referenți în clase delimitabile, purtătoare de informație. Prin folosirea unui adjectiv non-clasificator se trimite la o evaluare. 6.3. "Biet" În materie de non-clasificare, grupul restrâns de adjective evaluative alcătuit din biet, nefericit, ghinionist reprezintă un caz interesant, care le apropie de "substantivele de calitate". Întrebuințările lor non-clasificatoare sunt legate de contexte bine determinate: după substantiv sau în incidentă, însoțite, în acest caz, de un determinant hotărât și eventual
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
alte valori semantice în literatură. Lecturi recomandate NOALLY M., 1999 L'Adjectif en français, Ophrys, Paris-Gap. (Carte de sinteză despre adjectiv.) KERBRAT-ORECCHIONI C., 1980 L'Énonciation. De la subjectivité dans le langage, Armand Colin, Paris, pp. 70-100. (Studiu sistematic al fenomenelor evaluative din limbă, mai ales al adjectivelor.) MILNER J.-C., 1978 De la syntaxe à l'interprétation, Éditions du Seuil, Paris, cap.al VII-lea și al VIII-lea. (Fenomenele de non-clasificare sunt integrate într-un cadru mai vast. Lucrare foarte bună
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
209 dominantă secvențială, 290 dumneavoastră, 61 "discurs" (vs "povestire"), 106 E empatie, 322 endoforă, 315 enunț (vs enunțare), 47 enunțare vs enunț, 47 enunțător, 48 "enunțător" (vs "locutor"), 180 epitet, 276 epitet de natură, 276 eterogenitate (~ textuală), 290 ethos, 175 evaluativ (adjectiv~), 257 extradiegetic (narator~), 94 F-G fidelă (anaforă~), 324 focalizare, 84 focus, 308 folosire (vs menționare), 179 gen de discurs, 287, 347 gen literar, 51 generică (scenă~), 52 ghilimele, 189 H heterodiegetic (narator ~), 94 hiperonim, 152 hipertemă, 312 homodiegetic (narator
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
angaja în acel gen de retorică care ar reduce caracterele asemeni celui din Bruta la un simplu și abrutizat Altul. În schimb, Norris asociază imaginația cititorului cu acea parte de simțire comună și de aceea evită în general folosirea adjectivelor evaluative care i-ar reduce pe detectivi la nivelul unor figuri de cărți de joc. Într-adevăr, Norris se oprește în chip conștient asupra stereotipului senzaționalizand, și anume că detectvii ar putea fi "bănuitori", așa cum s-ar fi așteptat cititorii în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se manifestă ca ,,determinatori" (,,de aceea", ,,este"), ,,conectori" (,,dacă... atunci"), ,,modori" (,,imposibil", ,,absurd"). 2) după criteriul de utilizare, menționăm semne: a) informative: informează despre proprietățile obiectului sau situației denotate; b) incitative: îndeamnă la perfecționarea proprietăților de prelucrare a obiectului; c) evaluative: apreciază proprietățile de satisfacere ale obiectului; d) sistemice: organizarea semnelor în vederea producerii acțiunii. Discursul didactic ca microsemn este alcătuit din unități mici de discurs, care nu depășesc nivelul propoziției. Analiza acestuia evidențiază ca semne dominante pe cele prescriptive: ,,vă recomand
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
motiva." Dacă analizăm acest discurs observăm mai multe tipuri de ascriptori, fiecare îndeplinind o funcție semnificativă: • un ascriptor descriptiv cu funcție informativă: ,,M. prezintă numai comportamente dezirabile: este disciplinat, cooperant, își îndeplinește sarcinile școlare etc."; • un ascriptor apreciativ cu funcție evaluativă: ,,este un elev bun cu intelect de limită"; • un ascriptor prescriptiv cu funcție incitativă: ,,ar trebui recompensat personalizat pentru a-l motiva". Nevoia ascriptorilor apreciativi este imperativă în intervenția educativă, scopul educației fiind și acela de a-i susține pe
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și sinteză etc.) și nonintelectuali (motivația, atitudinea și aptitudinea); • factorii sociali: familie, mediu de proveniență, școli urmate, integrarea socială și profesională, rolul și statutul social etc. 2) Conținutul (ce?) se referă la: • definirea tipului de conținut (informativ, interpretativ, inovativ, relațional, evaluativ, pragmatic, emoțional etc); • identificarea unităților de învățare (teme principale și secundare, subteme) și realizarea conexiunilor dintre acestea; • referințe la alte conținuturi/tematici complementare; • adecvarea conținutului cu forma discursului. 3) Elevii (cui?) se descriu prin: • determinarea grupului de elevi (nivel de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
consiliere în carieră. Clientul trebuie să învețe să fie atent la diferențele impuse de obiectivele pe termen scurt, mediu și lung. Exercițiu: Dați trei exemple de obiective personale pe termen scurt, mediu și lung. Obiectivele au funcții motivaționale, educaționale și evaluative. Obiectivele bine stabilite îi ajută pe clienți să rămână pe drumul cel bun, să își planifice viitorul și îl ajută pe consilier să măsoare succesul acestor activități comune. Deprinderile/reușitele (foarte apropiate de abilitățile transferabile) sunt abilități pe care o
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
la o intervenție de coordonare efectuată de un membru senior al profesiei (specialist) asupra unui membru începător sau mai puțin experimentat. Procesul de supervizare are coerență și continuitate în timp (se desfășoară de-a lungul mai multor ședințe), are rol evaluativ și de dezvoltare a specialistului supervizat, precum și rol de protecție pentru clientul antrenat în respectivul proces de consiliere. Supervizorul poate exercita, în funcție de situație, roluri educative, de consiliere (asupra specialistului supervizat, în relație cu sentimentele trăite în relația cu clientul său
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
artă și la distincțiile lui Richard Sclafani 12 între sensul clasificatoriu, care ar indica apartenența unui lucru la o categorie de artefacte, sensul secund / derivat, care ar indica proprietățile comune ale unui lucru și ale unei opere paradigmatice, și sensul evaluativ, care ar lua în considerare caracterul prețios al proprietăților comune, George Dickie consideră că artefactualitatea ar fi condiția necesară, genul proxim al sensului clasificatoriu, iar statutul ar fi condiția suficientă, diferența specifică manifestată ca proprietate non-aparentă a operei de artă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
istoria canonică a discuțiilor cu privire la experiența estetică, în contextul sesizării declinului acesteia de la Dewey la Danto, datorită trecerii de la o cultură experiențială la o cultură informațională, filosoful american Richard Shusterman identifică patru trăsături caracteristice tradiției acestei experiențe, respectiv dimensiunea sa evaluativă, în care experiența estetică era văzută ca o experiență valoroasă de care te poți bucura, dimensiunea fenomenologică, în care această experiență e trăită în mod viu, afectiv și savurată subiectiv, fiind separată de fluxul experienței rutiniere, dimensiunea semantică, în care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ar putea fi percepute ca fiind produsul distincțiilor de clasă mai curând decât a recunoașterii standardelor calității, gustul estetic fiind impus de anumite elite 23. Cu toate acestea, câtă vreme punctul de vedere estetic este înțeles ca punct de vedere evaluativ, în condițiile în care judecata de gust nu are ca scop descrierea proprietăților obiective ale lucrărilor, ci aprecierea calităților prezumate în funcție de anumite norme ale gustului, la care se adaugă încrederea acordată capacităților fiecăruia de a judeca, se poate încă vorbi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a judeca, se poate încă vorbi despre o poziție egalitară și democratică, făcând posibilă apariția unui nou spațiu public. Însă, în acest spațiu public al exprimării opiniei și judecății de valoare cu privire la practica artistică asistăm la o abandonare a pretențiilor evaluative ale esteticii în favoarea unor poziții descriptive și interpretative. Tipurile de critici dominante, cea tehnică, așa-zis instruită, avertizată, și cea poetică, așa-zis subiectivă, impresionistă, combină date despre dimensiunea cognitivă a artei și experiența estetică. Evaluarea poate fi pusă în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dimensiunea cognitivă a artei și experiența estetică. Evaluarea poate fi pusă în relație atât cu descrierea proprietăților artistice și experienței estetice, cât și cu interpretarea, respectiv comprehensiunea și explicarea acestora. Tocmai în acest context teoretic se poate vorbi despre descrieri evaluative și interpretări cu caracter evaluativ. Potrivit lui Alan Goldman, evaluarea lucrărilor de artă ar implica descrierea și discutarea lor din perspectiva înțelegerii și recunoașterii valorii lor artistice. Preîntâmpinând atitudinea sceptică potrivit căreia standardele evaluării ar fi mai curând subiective ori rezultatul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
experiența estetică. Evaluarea poate fi pusă în relație atât cu descrierea proprietăților artistice și experienței estetice, cât și cu interpretarea, respectiv comprehensiunea și explicarea acestora. Tocmai în acest context teoretic se poate vorbi despre descrieri evaluative și interpretări cu caracter evaluativ. Potrivit lui Alan Goldman, evaluarea lucrărilor de artă ar implica descrierea și discutarea lor din perspectiva înțelegerii și recunoașterii valorii lor artistice. Preîntâmpinând atitudinea sceptică potrivit căreia standardele evaluării ar fi mai curând subiective ori rezultatul programării sociale, Goldman sesizează că
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
vizuale într-o viziune, care e apoi codată într-un limbaj speculativ și de pledoarie; pentru Roberta Smith, a scrie critică de artă presupune indicarea noilor opere apărute; Lawrence Alloway definește critica de artă ca un răspuns descriptiv, interpretativ și evaluativ al artei recente; Clement Greenberg accentuează obligația criticului de artă de a oferi judecăți de valoare; în timp ce Arthur Danto, în acord cu opinia lui Baudelaire, potrivit căruia critica de artă ar trebui să fie parțială, pasionată și politică, solicită o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Barrett, critica de artă ar fi în general înțeleasă ca având un ton de judecată și negativitate, deși majoritatea scrierilor de critică ar fi descriptive și interpretative, fiind articulate pe un ton pozitiv. În ceea ce privește descrierea critică, aceasta este în general evaluativă, cititorul putând infera cu ușurință aprobarea ori dezaprobarea criticului. Ca mijloc de acumulare a informațiilor despre lucrarea de artă, descrierea precedă sortării analitice a informației și evaluării ei. Informația descriptivă poate fi "internă", delimitând în general subiectul, mediul și forma
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]