1,566 matches
-
ce ai visat azi-noapte." Se îndepărtă apoi spre capătul străzii, unde cerul se albăstrea și cometa, păianjen extatic, își răsfira cozile printre stele. Am intrat în casă și-am privit obiectul dat de Egor. Era o scoică în formă de evantai japonez, cu sideful trandafiriu, în mai multe age suprapuse. Fața exterioară era striată și mai închisă la culoare, iar interiorul, neted și alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu un vârf ascuțit un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau inele cu boabe verzi ca gușterul, transparente ca apa de mare, ca apa din mările Chinei. Gâfâind în spatele ei, cu turban și evantai, Balena își căra colacii de osânză cu demnitatea unei Mamie. I-am rupt eu însămi Puiei o superbă floare-de-piatră de culoare carmin dintre cele de pe marginea aleii din curtea noastră. Am vrut să i-o prind în piept, dar Balena
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
refuzase cu încăpățînare să se îmbrace în galben. I-ar fi stat și caraghios, ce-i drept, în schimb, își adusese, cine știe de pe unde împrumutate, o umbreluță de dantelă galbenă, cum nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu care-și ascundea jumătatea de jos a feței și își îngusta ochii ca japonezele, cu obrazul lipit de umărul ridicat. Mi-era al naibii de dragă, roșcata! Pe pieptul bluzei albe, scrobite, purta o dalie portocalie. Am așteptat-o iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
priveam acum era mult mai mică, de plastic albăstrui, lustruit, iar pe o plăcuță de metal așezată în stânga scria cu litere negre "Erika". Tânărul scosese capacul albastru mai închis al mașinii, așa că se vedeau acum bine cele două role negre, evantaiul metalic de la mijloc, din care mereu se ridicau litere ca să izbească în hârtia de pe tambur, și panglica bicoloră, roșie și neagră, care sălta rapid, la fiecare lovitură a degetelor în tastele cu litere albe ale claviaturii. Acum câțiva ani s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
religios cu care mă uimește orice gest mărunt al ei, deși pe toate i le știu atât de bine ! Surâsul din ochii entuziaști și creduli, felul șiret cu care îngână ceva, ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie se gândește la un corset sau la lucruri încă și mai profane !) Respir precaut, ca să nu trezesc tusea ascunsă în trupul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iar acum, rareori mi se mai întâmplă să mai ies din casă... La timpul acesta nemaifiind cursuri, o parte dintre prieteni plecând cu îndrăzneală în vilegiatură... în celălalt colț al salonului, iritată de aluzia la vilegiatură, Sophie și-a închis evantaiul. Stă dreaptă în jeț, cu nările încordate. Iar Profesorul, cu ochelarii lăsați pe șaua nasului, lovește teancul de hârtii din fața lui cu coupe papier-ul ; n-are nevoie să își îndrepte ochii spre ea ca să o știe cum arată în această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
face salonul nostru asemănător cu o petrecere de mahala. Dar tot a mahala ar aduce și o contrazicere în public cu soțul ei pe acest subiect, unde, ca și în altele, nu se întâlnesc. Sophie își ascunde chipul nemulțumit în spatele evantaiului și face prezicerea că foarte curând copila va provoca o dandana și se va regreta énormément greșeala de a fi fost admisă în salon. În semn de dezaprobare și neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâlnesc. Sophie își ascunde chipul nemulțumit în spatele evantaiului și face prezicerea că foarte curând copila va provoca o dandana și se va regreta énormément greșeala de a fi fost admisă în salon. În semn de dezaprobare și neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un gest leneș și grațios, se ridică din jeț și se apropie cu pași înceți de canapea. Se va dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oare de ce acest domn se străduiește într-atât să-și mulțumească toți cunoscuții ? Ce rost are să-ți arogi obligații pentru persoane față de care nu ești îndatorat ? Și, în schimb, ești în defect față de cei care... Sophie își face vânt cu evantaiul și privește ușor încruntată stampa lui Rubens cu fiicele lui Leucip, de parcă acolo s-ar afla misterul pe care vrea să-l pătrundă. — Față de cei apropiați sunt în defect, într-adevăr, se înclină tânărul. Cu cât cineva îmi este mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ții atâta să te simpatizeze toți ! Și portarul de la Casa Vanicu, și Marghiloman, și Nela, și Nicu Filipescu, și madam Ana... Toți, fără nicio excepție... Toate... Ce fire poți să ai... îngână Sophie, lăsând să i se vadă de sub evantai numai ochii mustrători. — Sunt principiile politicii mele, stimată doamnă. Ale politicii, nu ale firii mele, subliniază tânărul și, ca după o mărturisire compromițătoare, face câțiva pași ezitanți, depărtându-se. în mers, întinde la întâmplare mâna și mângâie automat cu vârful
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lor, cu prospețimea... Sigur, devotamentul Sophiei pentru surioara mai mică nu poate fi pus la îndoială, însă comportarea ei lasă de dorit, câteodată, prin rigiditate. Urmează un nou răstimp de tăcere, în care se aude numai sfâșierea aerului, despicat de evantai. Clipind a nedumerire și uituceală, Sophie ripostează, împăciuitoare : — Da, da, parcă mi-amintesc ceva... Mult-lăudata mea memorie trebuie să-mi fi jucat o festă ! Râde. Un bine cunoscut râs perlat care poate foarte bine să nu fie fals, așa cum i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a războiului. De aceea, când aud atât de des cum i se reproșează lui Brătianu meschinăria cu care cântărește șansele alianței, când într-o parte, când în cealaltă... Meschinărie ? Vi se pare cuvântul potrivit ? Doamna Mironescu își ascunde căscatul dincolo de evantai. Apoi închide evantaiul, se uită ostentativ la pendulă și tot atât de ostentativ la soțul ei. Potrivindu-și ochelarii pe nas, acesta îi face un semn liniștitor : să mai aibă puțină, numai puțină răbdare ! — Probabil, surâde domnul Mironescu, o să fiți contrariați când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceea, când aud atât de des cum i se reproșează lui Brătianu meschinăria cu care cântărește șansele alianței, când într-o parte, când în cealaltă... Meschinărie ? Vi se pare cuvântul potrivit ? Doamna Mironescu își ascunde căscatul dincolo de evantai. Apoi închide evantaiul, se uită ostentativ la pendulă și tot atât de ostentativ la soțul ei. Potrivindu-și ochelarii pe nas, acesta îi face un semn liniștitor : să mai aibă puțină, numai puțină răbdare ! — Probabil, surâde domnul Mironescu, o să fiți contrariați când am să vă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dumneata n-ai făcut decât gestul cel mai firesc, care arată cât de aproape ne simțim unii de ceilalți. Cu toții ținem la dumneata enorm... Un zgomot bine știut - pocnetul mic al plăcuțelor de fildeș -, doamna Mironescu își face vânt cu evantaiul, din ce în ce mai repede, vădit enervată. Oare această deranjantă situație va mai lua sfârșit niciodată ? Neplăcute și vulgare lucruri i-a fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este și că pielea ei fără încetare transpiră. Deși se lasă seara, broboane mici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este și că pielea ei fără încetare transpiră. Deși se lasă seara, broboane mici de transpirație tot îi mai încolțesc pe frunte, la rădăcina părului blond, în adâncitura bărbiei ; pe furiș, apărată de evantai, ea se tamponează cu batistuța. Iată, însă, ce am vrut să-ți spun și mai devreme, sperând că ai să mă înțelegi. Totul a fost dat peste cap de un incident foarte simplu, anume că feciorului i s-au umflat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răspunde în caz că ți-ar propune - dar ce ar putea el propune ? Poate doar să fugiți în lume ! Să schimbi la întâmplare un rău cu un mai rău nu-ți stă în fire, și tot mai enervată îți miști mâna cu evantaiul. Ar fi mai exact dacă ai spune că numai curiozitatea te ține : a vedea ce este el în stare să facă pentru tine. Abia apoi ai judeca pozitiv și ai vedea dacă bietul Titi e convenabil și ca situație, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
odată, și vei trăi atât de intens încât te va durea și fericirea... Respiră și amintește-ți mersul în șaretă, zdruncinăturile ei prin hârtoape, legănatul plăcut când intra pe un drum lin, câmpul verde desfăcându-se la nesfârșit într-un evantai, și olanele roșii ale conacului rămânând tot mai în urmă, și ciripitul asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle sparte, oh, aerul proaspăt și viu și dudele verzi, sămânțoase și fade, spre care întindeai din mers
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle sparte, oh, aerul proaspăt și viu și dudele verzi, sămânțoase și fade, spre care întindeai din mers mâna, și frunzele aspre îți biciuiau palma, lași să cadă lângă jeț evantaiul și nimeni s-ar părea că nu observă gestul tău de scuză grăbită, gestul de scuză că mergi să te prepari pentru sindrofie, că ai să revii - ai să revii ? Mergi spre ușă cu pași grăbiți, cu dinții strânși, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un stat, prin care li se asigura copiilor suport material, asistența medicală, educație și locuința. În literatura de specialitate se face distincție între sensul larg și cel restrâns al ocrotirii copilului. În primul sens, asigurarea bunăstării se referă la întreg evantaiul de servicii menite să asigure sănătatea, educația și ocrotirea copiilor, iar în cel de-al doilea, protecția copilului este o structură separată, menită să ofere sprijin categoriilor de copii aflați în situații speciale de dificultate, fiind expuși unor condiții de
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
sfârșit, atrăgând atenția asupra porozității identității și asupra emergenței identificărilor multiple" (p.124). Dacă o seamă de gânditori au asociat modernitatea cu "dezvrăjirea" lumii, M. Maffesoli gândește în postmo-dernitate o "revrăjire" a lumii: renașterea umanității ori-ginare și originale sub un evantai de manifestări reduse de mulți la simple aparențe distructive, dar în realitate acest baroc social redivivus înseamnă o ajustare a respirației sociale la aceea a naturii, la "ritmul vieții" ca un parcurs inițiatic conferind semnificație lui hic et nunc (pre-zenteismului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
expresia fiind rezultatul unei intenții a dorinței de câștig a creatorului de acțiune sportivă, condiționată de o inerentă aspirație estetică. La acest pol superior al studiilor despre sport se află disciplina esteticii sportive, care pornind de la definiția frumosului, dezvoltă un evantai de categorii de mare generalitate și subtilitate, prin care se străduiește să circumscrie esența artei, a raporturilor ei cu realitatea și a receptării ei. În ceea ce privește sportivul, avem de a face cu o situație aparte, pornind de la faptul că, în cazul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Cifra doi se păstrează și în relația cu imaginea captată digital. Forma stadionului, cu o pronunțată convexitate, tinde spre cifra 12 fețe pentagonale, existând și dodecaedre stelate din bronz, din secolul al III-lea sau al IV-lea î. H. Evantaiul de sensuri numerice ale bazei stadionului apare în lumina simbolisticii pitagoreice a numerelor și a idealismului, întrucât derivă din pentagramă și presupune 12 pentagrame, ce se ating pe o latură și sunt legate printr-o spirală, este arhetipul ideal al
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
care s-au îndepărtat, cu sau fără voia lor, este natura, amintind de cea a începuturilor, acolo unde fiecare parte componentă a Creației nu încetează să-și înalțe omagiul către Creator: Păsări, albine, greieri - / cu har psalmodiază. / Aripile lor - vii evantaie - / amestecând miresme, fiindcă e un univers traversat de înger, Nevăzut, dar real. Contemplarea celei mai curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, bordate de fecioare în plutire, născute din fumul subțire și trecute prin cetina de gene, cu lumină promisă din lampadare împodobite cu evantaie și măști chinezești, sunt animate de iubiri, accentuate prin aport cultural - amintind, de pildă, de Eminescu sau de Bacovia: îmi tălmăceai (străfulgerat accent) / din Lermontov „Pumnalul” și în mine / pietre și văi și râu surpau lumine... Iubirea este, de altminteri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
În sinea lui. Transfigurat astfel, Marian Constandache investighează câmpul de tensiune emoțională a acestui timp individual, adică revitalizează și poate că și ierarhizează un Întreg complex de senzații difuze ce se identifică/suprapun cu intenția de a devoala un amplu evantai de experiențe ermetice intime, care sunt, de fapt, punctele de sprijin, dar și de suspensie, ale acestei ― hai, să-i zicem! ― paraistorii egoiste scrise În răspăr, prin care se urmărește refrigerarea memoriei prezentului, a acelui prezent perpetuu amintit mai devreme
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]