895 matches
-
Ghica din Muntenia - în Moldova avem, ca să dăm câteva exemple, bogatele Suvenire contemporane, singurele pagini de valoare ale lui G. Sion; încîntătoarele Legende, singura operă viabilă a mult productivului V. A. Ureche, care a fost, dealtfel, și istoric, și nuvelist; evocatoarele Amintiri 1 Despre curentele critice moldovenești, vezi volumul nostru . Apariția acestor curente în Moldova este o altă dovadă, și cea mai importantă, pentru teza acestui articol. de la "Junimea", ale lui G. Panu, pline de tipuri vii ca un roman; Amintiri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
produs ce trebuie perfecționat; se selectează caracteristici deosebite ale unor produse similare din cataloage publicitare. În final, se adaptează caracteristicile selectate la produsul de perfecționat. c) Tehnica listei de cuvinte inductoare S-au realizat liste de cuvinte inductoare cu potențial evocator, care sunt cuvinte foarte diferite, cu care se fac asociații. Menținând în același timp în câmpul gândirii enunțul problemei și un cuvint inductor, mintea va încerca o legătură, o analogie - care poate fi sursa unei idei creative. Bineînțeles, doar puține
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
care se fac asociații. Menținând în același timp în câmpul gândirii enunțul problemei și un cuvint inductor, mintea va încerca o legătură, o analogie - care poate fi sursa unei idei creative. Bineînțeles, doar puține dintre cuvintele inductoare pot avea potențial evocator, dar ideea găsită are șansa de a fi originală. Lista de cuvinte inductoare a lui Kent și Rozanoff Masă - sumbru - muzică - greață - om - profund - moale - lacom - munte - casă - negru - oaie - confort - mână - scurt - fruct - fluture - moale - comandament - scaun - dulce - șuierat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
administrație și de rivalitățile din interior. Deși T. este, în primul rând, unul din primii cronicari români din Transilvania, talentul narativ, participarea intensă la faptele relatate fac ca scrierea să aibă un anume interes artistic. Apar descrieri exacte și puternic evocatoare, ca înscăunarea episcopului Atanasie - un tablou amănunțit, plin de mișcare -, pasaje pur narative, precum grozăvia ciumei și a foametei din 1718-1719, o întâmplare cu botezul unor copii de țigani papistași, sau altele, în care povestirea e realizată cu ajutorul dialogului, căpătând
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
cu cea a orașului unde și-a definit personalitatea, Ț. elogiază grandoarea, dar înregistrează și semnele vremelniciei, care pecetluiesc „cetatea” și locuitorii săi. În periodice i-au rămas traduceri din Molière, Pirandello, Racine ș.a., iar în manuscrise se păstrează crochiuri evocatoare ale unor personalități culturale ieșene. SCRIERI: Lacrimi de copii, Ploiești, 1912; Când ies pâraiele... din matcă, Crefeld, 1918; Au înflorit castanii, Iași, 1924; Cuiburi sfărâmate (în colaborare cu Adrian Păscu), Iași, 1924; Casă cu muscate albe, Iași, 1925; Poveștile lui
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
al pieselor lui Tudor Mușatescu. Umorul este înduioșat și binevoitor, amestec de proză și poezie. O înclinație deosebită are prozatorul pentru descrierea interioarelor de modă veche, prilej de înșirare încântată a unor cuvinte arhaice, turcisme și grecisme, cu mari efecte evocatoare. Cu aceeași savoare lexicală sunt realizate și siluete din Bucureștii de altădată, vechi lăutari și cântăreți bisericești, printre care se întrevede, uneori, silueta lui Anton Pann. Versurile lui T., incluse în Icoane (1891) și Realiste (1896), sunt compuneri sentimentale de
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
patru volume, editate între anii 1927 și 1933, în con diții grafice, la început, foarte modeste. În literatura noastră memorialistică, destul de bine reprezentată în ultimul secol și jumătate, lucrarea lui Constantin Bacalbașa ocupă un loc aparte prin darul autentic de evocator al autorului, care a apelat la o metodă mai puțin uzitată atunci când și-a redactat amintirile, sub presiunea săptămânală a secretarului de re dacție, care cerea, grăbit, „materie“. El a urmărit firul evenimentelor foiletând sârgu incios presa vremii (în cazul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stejar. Cîtă vigoare, ce rectitudine! Plantați recent, parcă pentru contrast, nu departe de el, văd cîțiva arbori firavi. Involuntar, îmi amintesc vorbele lui ștefan din piesa lui Delavrancea: „Pădure tînără...” Tabloul mă ajută să intuiesc mai profund decît oricînd dimensiunea evocatoare a textului marelui orator. * Imediat ce m-am urcat în tren, românul din fața mea și-a așternut „masa” și a început să mănînce hulpav tot ce avea în sacoșă: pîine, unt, pateu, salam, brînză topită, roșii, mere. Indecentă, lăcomia lui m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Addam și încă mai continuă...”. Un european s-ar simți ridicol dacă ar afirma așa ceva. Iată diferența! *Zilele bune sînt cele care se încheie cu gînduri bune. *În ipostaza de conferențiar, Al. Zub a fost la înălțimea scrisului său: meditat, evocator, impecabil. Într-o oră, doar o ezitare în fața interpretării unui citat din G. Călinescu. În rest, o admirabilă coerență și fluență. Caz rar de egalitate între scris și vorbire, între om și autor. *Ar putea o asemenea recunoaștere să provoace
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
redacție „canadianul” Corneliu Dima Drăgan, care ne-a arătat ultimele numere din „Tricolorul” și numărul de probă al noii lui publicații: „Unirea”. Nanianu le-a lăudat pentru aspectul grafic, în special cel al „Unirii”. Eu am găsit ca fiind bune (evocatoare pentru un român de dincolo de Ocean) titlurile de pagini, dar i-am obiectat că acela de „Biblia lui șerban Cantacuzino”, dat unei rubrici de bibliofilie, e generator de confuzii: cum adică, voi citi despre Incrementa atque decrementa aulae othomanicae la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mai bine de o oră, Marin Cosmescu-Delasabar mi-a vorbit (într-un fel mai animat, care m-a făcut să uit pisălogelile lui de altădată) despre una din „cauzele pierdute”: încercarea de a publica în volum versurile lui George Petcu, evocator al Cîmpiei Române, fost student al lui Tudor Vianu și coleg cu Laurențiu Fulga, mort prematur de tuberculoză. Obținînd manuscrisele de la sora poetului, a făcut o primă încercare de a le edita în anii imediat postbelici, apelînd la sprijinul celor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de agricultură din Dobrogostea, secretar la Primăria din Borlești, șef al Secției de cultură și artă a raionului Merișani. A fost și redactor la revistele „Urzica” (1951-1952), unde debutează, și „Albina” (1952- 1957), translator la Ministerul Învățământului (1957-1962). În versurile evocatoare, sentimentale ale lui D. din primul volum, Cântece uitate (1971) - caracteristica păstrându-se și în Chemarea pământului meu (1972), Strigătul tăcerii (1974), Pasăre fără somn (1975) și Sfere albastre (1976) -, Ștefan Aug. Doinaș a găsit un „lirism autentic, întemeiat pe
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
sau „au fost biruiți”. Descrierea bătăliei de la Călugăreni (și asemenea ei mai sunt câteva) transmite esențialul cu o admirabilă sobrietate de mijloace. Peste două secole și jumătate, Nicolae Bălcescu va înțelege pe deplin valoarea relatărilor concise și pline de forță evocatoare din vechea cronică. Admirația și rolul de îndreptar atribuit, în vremea lui Mihai Viteazul, figurii lui Alexandru Macedon au fost remarcate de N. Iorga. În Cronică... (ca și în poemul lui Stavrinos) apare un pasaj scris, probabil, sub influența cărții
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Noapte de vară. Iar zarva, veselia, joaca fără griji a copiilor compun în Iarna pe uliță un fundal sonor și plin de verva mișcării, pentru a contura tabloul unei vitalități senine, în care se concentrează specificul anotimpului. Amplificate de versificația evocatoare, notațiile senzoriale configurează climatul unui anotimp (În miezul verii). Deseori pastelul trece, prin personificare și alegorie, în fantezie (Ștrengarul văilor, Seara). Dar cu toată concretețea ei vie, lumea lui C. nu e numai cea din afară. Pentru că, în priveliștea naturii
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
în linii de uriași”, este evident că lui H. i-a plăcut să exagereze, să hiperbolizeze. Conturați pe un fundal aproape mitologic, falnicii păstori, dioscuri în ițari și opinci, sunt consubstanțiali cu zona înaltă a pietrei și mușchiului spre care evocatorul privește cu admirație. Vorbirea grandilocventă, elanul liric, supradimensionarea sunt simple convenții, amendate adesea ironic. Călugării întâlniți sunt niște țărani în anteriu, pe care dogma nu-i inhibă aproape deloc, de aceea nici nu se simt stingheriți de canoanele bisericești. Cu
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
anticonservatoare, VR, 1995, 5-6; Gheorghe Grigurcu, G. Călinescu, o pasăre împăiată?, RL, 1996, 17; Gheorghe Grigurcu, Chiar din burta lupului, RL, 1997, 34; Mirodan, Dicționar, 9-21; Dicț. scriit. rom., II, 8-10; Dimisianu, Lumea, 376-381; Al. Săndulescu, Un analist și un evocator: S Damian, RL, 2003, 34. A.C.
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
situații este cel istoric, el condiționând preferința pentru anumite categorii de c. Câtă vreme au existat haiduci, a înflorit o lirică de haiducie, care, după perimarea fenomenului social, a căzut în desuetudine. Când este reluată, ea îndeplinește numai o funcție evocatoare. C. de război are, de asemenea, caracter istoric. Asupra c. își pune amprenta și mediul antropo-geografic, diferențiindu-se la diversele grupuri etnice, atât din punctul de vedere al creației poetice, cât și al celei muzicale. Diferențele se pot constata însă
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
îndemnul la revoltă. Relativ la structura compozițională a c. se constată, ca în toată poezia populară, absența strofei. Segmentarea se poate face în funcție de motive și elemente motivice aglutinate, contaminate pe baza emoției asociative. Unele c. au refrene și încep prin versuri evocatoare („frunză verde”), reluate parțial și subliniind ideea. Lungimea medie a c. este între 4 și 14 versuri, trohaice de obicei, din câte 5-6 sau 7-8 silabe. Un procedeu artistic ce caracterizează întreaga poezie populară, dar mai frecvent lirica, este paralelismul
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Craii de Curtea-Veche a fost publicat mai întâi, pe capitole, în „Gândirea”, în 1926-1927. La apariția în volum, în 1929, s-a bucurat de un răsunător succes, impunându-se atenției tuturor prin farmecul cu totul aparte al paginilor de incantație evocatoare, prin pasta densă a imaginilor caracteristice atmosferei balcanice și levantine, prin ineditul straniu al stilului. Valoarea romanului rezidă în substanța fondului său, în semnificațiile pe care le degajă, în structura caracterologică a personajelor și, mai cu seamă, în ciudățenia atmosferei
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
sunt puse în umbră de pulsația unui ritm dionisiac, care e și al lumii, însă, în primul rând, el se revelă prin intermediul neostoitei febre erotice în care trăiește eroul cărții, scriitorul Emanoil Glineanu. Iar C. este, în același timp, poetul evocator și analistul lucid al acestui tumult. Pentru că ceea ce în epocă a putut duce la acuzația de pornografie - pictura voluptuoasă a trupului feminin și a îmbrățișării erotice, iubirea în multiplele ei ipostaze (pură, spirituală, pentru Hermina, văzută ca dublul angelic al
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
sursă o identifică în ruralitate. El aspiră la un estetism cu nuanțe sociale și naționale, în spiritul direcției inaugurate de M. Kogălniceanu și grupul lui. C. este, totodată, unul dintre primii comparatiști literari români, preocupare extinsă și asupra folclorului. Pagini evocatoare și interpretative sunt dedicate unor scriitori străini, îndeosebi germani (Goethe, Schiller, Lenau, Heine). Critica sa este autoritaristă, agresivă și „judecătorească”, dar fără rigoare și metodă, punct exploatat de adversari. În viziunea lui, criticul trebuie să fie „un veghetor, călău dacă
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
razelor de lună, solitarul hoinărește nostalgic prin Iașii care mai păstrează ceva din pitorescul și poezia de altădată, săvârșind un ceremonial pândit, mereu, de neprevăzut. Îl așteaptă, ciudat privilegiu, o întâlnire cu fantasmele. Ca în Mircea Eliade, ulițele cu denumiri evocatoare (Zlataust, Vovidenie, Patruzeci de Sfinți - murmurul unui discurs îndrăgostit) duc spre o zonă de bizare interferări, unde diurnul glisează, ca împins de o mână nevăzută, în fantastic. Printr-o fantă secretă, printr-o „falie neagră” (albăstrie, alburie), ba se insinuează
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
2002; Întâlniri cu scriitori și alți oameni de cultură, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 2003; Lumini de amurg - Dusk Fires, ed. bilingvă, tr. Axel H. Lenn, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Evocare și notație, RL, 1978, 11; Mihai Duțescu, Poezii evocatoare, R, 1978, 15; Fănuș Băileșteanu, „Căldura vieții”, RL, 1979, 17; Firan, Profiluri, I, 378-380; Marian Barbu, Permanența sonetului, LCF, 2002, 19. T.N.
GIGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
interacțiune dinamică. Din această perspectivă discută despre omul modern și despre societatea contemporană. Viziunea lui Philip Zimbardo despre individ și societate este tulburătoare: suntem posibili criminali și trăim într-o eră a uciderii în masă. Datele prezentate de autor sunt evocatoare. În ultima sută de ani, „mai mult de 50 de milioane de oameni, civili și militari, au fost uciși sistematic prin hotărârile guvernelor” (p. 12). Este vorba despre cei 1,5 milioane de armeni masacrați de turci în 1915, despre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Toate acestea se chemau dajdie împărătească, după expresia evanghelică: dați kesarului ce este al kesarului. Cătră vlădică erau alte dajdii numite vlădicești sau preuțești, afară de colaci, care erau ale slujbei lui"... Despre starea preoțimii aflăm și din alte documente, unele evocatoare. La comemorarea a 50 de ani de la realipirea Dobrogiei la Patria-Mamă, la 20 octombrie 1928, Înalt Prea Sfințitul Patriarh - Regent Miron Cristea sublinia: „Pe urma cuceririi turcești Statul român pierde Dobrogea; dar nu o pierde biserica românească. Deși în acest
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]