880 matches
-
există unele suprapuneri între aceste abordări variate, totuși putem să le clasificăm în patru grupe distincte de teorii: evoluționiste, funcționaliste, conflictualiste și ciclice. Fiecare teorie are o anumită contribuție, care ne oferă posibilitatea să înțelegem mai bine schimbarea socială. Teorii evoluționiste. Cercetarea schimbării sociale impune o între-bare fundamentală: Cum ființele umane au trecut de la numeroase societăți mici care se ocupau cu vânatul și culesul la ceea ce astăzi este numit "satul global"? Un răspuns semnificativ îl oferă teoriile evoluționiste. Acestea au avut
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
schimbarea socială. Teorii evoluționiste. Cercetarea schimbării sociale impune o între-bare fundamentală: Cum ființele umane au trecut de la numeroase societăți mici care se ocupau cu vânatul și culesul la ceea ce astăzi este numit "satul global"? Un răspuns semnificativ îl oferă teoriile evoluționiste. Acestea au avut mulți susținători atât în Europa cât și în America de-a lungul ultimelor două secole (Spencer, Morgan, Durkheim, Parsons). Teoriile evoluționiste se bazează pe presupunerea că schimbarea este naturală și că societățile umane trec printr-un set
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
vânatul și culesul la ceea ce astăzi este numit "satul global"? Un răspuns semnificativ îl oferă teoriile evoluționiste. Acestea au avut mulți susținători atât în Europa cât și în America de-a lungul ultimelor două secole (Spencer, Morgan, Durkheim, Parsons). Teoriile evoluționiste se bazează pe presupunerea că schimbarea este naturală și că societățile umane trec printr-un set de etape predictibile, cumulative (Nisbet, 1969). Multe din argumentele ce vin în sprijinul teoriilor evoluționiste ale schimbării sociale derivă din studiile istorice și antropologice
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
lungul ultimelor două secole (Spencer, Morgan, Durkheim, Parsons). Teoriile evoluționiste se bazează pe presupunerea că schimbarea este naturală și că societățile umane trec printr-un set de etape predictibile, cumulative (Nisbet, 1969). Multe din argumentele ce vin în sprijinul teoriilor evoluționiste ale schimbării sociale derivă din studiile istorice și antropologice care arată cum unele societăți simple și mici au devenit mari și complexe. Acestea au convins pe mulți cercetători că o astfel de tranziție era "naturală." Modul de abordare al teoreticienilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
periodic, poate exista și o tendință de regres. Cu toate acestea, evoluționiștii multiliniari afirmă că pe termen lung, există o direcție generală care implică schimbarea socială: de la societăți simple, mici la unele mari, complexe. EVOLUȚIA SOCIOCULTURALĂ. Astăzi tipul de teorie evoluționistă care este avută în vedere mult mai serios de sociologi și antropologi este evoluția socioculturală, adică studiul modului în care societățile de culegători și vânători s-au schimbat în alte tipuri de societăți. Într-un fel aceasta se aseamănă destul de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
general este, în schimb, sistemul bazat pe forțele de producție, care nu ține seama de granițele naționale. Clasificarea marxistă este fără îndoială cea mai faimoasă, secționând istoria în șase stadii succesive: comuna primitivă, sclavagism, feudalism, capitalism, socialism, comunism. O periodizare evoluționistă, de genul celei marxiste, dar fundamentată pe criterii tehnologice a propus și G. Lenski (2002), acesta distingând între societăți de culegători-vânători, societăți horticulturale, societăți agrare și societăți industriale. Pe aceleași coordonate se situează și structura tripartită a istoriei umane propusă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoriei, care înseamnă că istoria își "pierde functorii, marele erou, marile primejdii, marile aventuri și marele scop" (Lyotard, 1993, p. 15). Renunțarea la prezentarea teleologică a istoriei, abandon evidențiat prin restructurarea non-cronologică a informației istorice, semnalează delimitarea de o filosofie evoluționistă a istoriei, care prezenta contemporaneitatea ca încununarea inexorabilă a destinului istoric al "ființei naționale românești". Ca atare, concentrația de naționalism prezentă în discursul istoric suferă o diluare considerabilă. Prăbușirea cronologică a temporalității românești, pe care am semnalat-o ca producându
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorice, pe măsură ce biografia lor personală le este încastrată în biografia colectivă a comunității naționale (Zerubavel, 1996). Sub aspect teoretic, analiza empirică asupra construcției, deconstrucției și reconstrucției discursive a memoriei istorice românești suportă, în general, ceea ce am numit a fi "modelul evoluționist al memoriei colective". Simplificat la extrem, acesta enunță că schimbările majore la nivelul ordinii socio-politice încetățenite (sub forma revoluțiilor politice de pildă) pun în mișcare un proces subiacent de restructurare semnificativă a ordinii consacrate a memoriei. În funcție de magnitudinea seismului politic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sociologie și sociologism, care înseamnă "să consideri probabilul ca pe un destin". Reamintim, dar vom reveni asupra acestui aspect, că sociologul gîndește evenimentele în termeni de probabilitate. În vederea "cunoașterii științifice a lumii sociale", sociologul Pierre Bourdieu se sprijină pe teoria evoluționistă cea mai tradițională. Referindu-se în mod special la unul dintre părinții fondatori ai sociologiei, Pierre Durkheim, el explică diferențierea progresivă a activităților umane: "Evoluția societăților duce la apariția de universuri (ceea ce eu numesc cîmpuri) care au legi proprii, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mijloace mai puține, cu alte cuvinte să exprime mai multe idei prin structuri mai simple. Prin urmare, ceea ce dă măsura superiorității unei limbi este în primul rînd principiul economiei, care fusese adus în atenție de Herbert Spencer în teoria sa evoluționistă asupra vieții psihice. Desigur, limba se schimbă permanent, însă numai modificările realizate în sensul creșterii eficienței ei reprezintă direcția progresului, celelalte reprezentînd decadența sau fiind neutre. Spre deosebire de limba populară, în limba literară, schimbările au loc printr-o activitate conștientă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
173-174) numește "a coborî prin înșelătorie" este o formă de autoamăgire prin care o persoană renunță la o parte din respectul față de sine și astfel se adaptează mai ușor unei poziții de subordonat. Hartung, urmîndu-l pe Trivers, oferă o explicație evoluționistă a tendinței femeilor de a se auto-amăgi în pierdere și a tendinței bărbaților de a se auto-amăgi în cîștig, adică "mărindu-și respectul față de propria persoană pentru a ocupa o funcție pentru care nu au de fapt calificarea necesară". ... din moment ce
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuna este însoțită de indicii vizibile, fiziologice sau comportamentale" (Orne et al. 1972:743) și că este mai greu să se disimuleze falsitatea unui mesaj prin limbajul gesturilor decît prin cuvinte. Gregory Bateson (1968:615) privește acest lucru din perspectivă evoluționistă: Se pare că discursul comunicării non-verbale se leagă în special de probleme relaționale iubire, ură, respect, teamă, dependență etc. între propria persoană și alți indivizi sau între individ și mediul înconjurător, iar societatea umană este de așa natură încît falsificarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un caz particular deosebit fiind procesele Galton-Watson de stingere a speciilor [Iosifescu (1968)]. Fără a face apologia lui Galton, este firesc să amintim preocupările sale prin care este un precursor al studiului biodiversității. Dacă Darwin și-a enunțat propriile legi evoluționiste într-un context îndependent de orice reflecție asupra calculului probabilităților, teoriile sale au asigurat triumful unei descrieri probabiliste a lumii, paralel cu fizica statistică a lui Maxwell (James Clarke (1831-1879), fizician și matematician scoțian) și Boltzmann (Ludwig Eduard (1844-1906), fizician
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
a lui Maxwell (James Clarke (1831-1879), fizician și matematician scoțian) și Boltzmann (Ludwig Eduard (1844-1906), fizician austriac). Galton este acela care a făcut legătura dintre teoria selecției naturale și cercetarea matematică, consacrând o parte din activitatea sa în apărarea teoriei evoluționiste, propunându-și să arate că aceasta permite previziuni susceptibile de a fi verificate. Studiile lui se axează pe transmiterea caracterelor ereditare (spre exemplu, talia). Contribuția lui cea mai importantă este aceea de a fi explicat corect conceptul de corelație sau
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
pentru catena β a dat posibilitatea derivării genelor pentru catenele γ și δ, cu menținerea de fiecare dată a unui exemplar genic nemodificat pentru o catenă normală β-globinică - aceasta fiind probabil esențială în construirea tetramerului hemoglobinic la vertebratele superioare. Scenariul evoluționist al derivării genelor pentru α- și β-globine din gena pentru mioglobină se sprijină și pe constatarea că genele pentru aceste două catene globinice se află în sintenie, fiind localizate într-un singur cromozom, atât la pești, cât și la amfibienii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la care aceste gene sunt reprezentate de mai multe variante, organizate în clusteri genici distincți, cu localizări cromozomale separate: clusterul genic al α- globinelor în cromozomul 16, iar clusterul genic al β-globinelor, în cromozomul 11 din complementul cromozomal uman. Explicația evoluționistă pentru o asemenea localizare cromozomală a unor gene derivate dintr-o aceeași genă ancestrală implică intervenția remanierilor cromozomale de tipul translocațiilor, consecutive evenimentului duplicației genice, prin care clusterul genic inițial unic a fost redistribuit în două clustere genice separate, cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un loc aparte, în măsura în care variabilitatea formelor de organizare politică a servit drept criteriu tipologic pentru a identifica formațiunile sociale. Reflecțiile și analizele din acest domeniu au fost mult timp preocupate de voința de a explica geneza statului, în timp ce marile tipologii evoluționiste ale lui Henry Summer Maine (1861), Lewis Henry Morgan (1877), Karl Marx (1859), Friedrich Engels (1884), V. Gordon Childe (1936), Leslie A. White (1959) retrasau evoluția formelor de organizare socială, de la grupul primitiv la stat, trecând prin trib și departament
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
conduce în mod obligatoriu la interesul pentru izvoarele vechi, la scara întregii omeniri. Chiar empiric, nici un "teren" nu se poate concepe în mod exclusiv ca un obiect sincronic, deoarece el este în mod necesar și istoric. Ca reacție împotriva speculațiilor evoluționiste de la sfârșitul secolului al XIX-lea, autorii funcționaliști au început să studieze fiecare societate ca o configurație particulară, dar în curând s-a observat în mod clar că nu se poate face abstracție de istorie. Principiul de integrare a unei
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
motiv, în partea de început a fiecărui capitol sunt prezentate teoriile relevante pentru acea temă și acolo unde a fost necesar, opțiunea teoretică a autoarei acestor rânduri. Câteva exemple: capitolul pe schimbare socială face o prezentare a teoriilor structural-funcționaliste, conflictualiste, evoluționiste și ciclice ale schimbării sociale, expunând totodată și teoriile modernizării, ca și teoriile mai noi în acest domeniu, ce contestă ideea schimbării sociale ca fiind sursă a dezvoltării și progresului social. Subcapitolul legat de tranziție debutează și el cu o
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
alte segmente ale ei, scopul fiind acela al realizării echilibrului; sau contribuția lui Parsons care vorbește despre trei procese aflate la baza oricărui sistem social, procesele integrative, de control și de schimbare structurală. Schimbările structurale se realizează după un model evoluționist: fiecare nouă faze se distinge de cele precedente printr-o complexitate și diferențiere mai ridicate. Cele patru mecanisme de bază ale evoluției sunt diferențierea, adică creșterea complexității vieții sociale, adaptarea, prin care instituțiile sociale devin din ce în ce mai specializate, includerea, adică acceptarea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Teoriile conflictualiste sunt incluse de Piotr Sztompka în curentul materialismului istoric, pe care îl tratează separat în lucrarea lui The Sociology of Social Change, deși concepția lui Marx este în același timp una evoluționistă. O altă categorie o formează teoriile evoluționiste, care la rândul lor sunt uniliniare toate societățile trec prin aceleași stadii și ajung în același punct final și multiliniare stadiile nu sunt aceleași pentru orice societate, iar punctul final poate fi diferit. Cele mai multe dintre teoriile evoluționiste aparțin unor gânditori
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
o formează teoriile evoluționiste, care la rândul lor sunt uniliniare toate societățile trec prin aceleași stadii și ajung în același punct final și multiliniare stadiile nu sunt aceleași pentru orice societate, iar punctul final poate fi diferit. Cele mai multe dintre teoriile evoluționiste aparțin unor gânditori clasici ai sociologiei. Dintre evoluționiștii uniliniari, trebuie amintiți: Auguste Comte, care prin legea celor trei stări afirmă că orice soietate, urmând progresul cunoașterii, trece prin starea teologică (fictivă), starea metafizică (abstractă) și starea pozitivă (științifică). El considera
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cele cinci stadii comuna primitivă, orânduirea sclavagistă, feudală, capitalistă și socialistă; Max Weber autorul unei teorii de asemenea clasice, dar care respinge evoluționismul pune la baza schimbării sociale fenomenul raționalizării (Ungureanu, 1990, Ungureanu, Constantinescu, 1985, Nisbet, 1967). Tot de sorginte evoluționistă sunt și teoriile antropologice ale schimbării sociale, două din ele fiind mai cunoscute: cea a lui Henry Morgan, ce consideră că evoluția înseamnă trecerea de la sălbatic, la barbar și la civilizat, și cea a lui E.B. Taylor, ce vorbește despre
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de pregătire este cunoscută drept condiționare clasică predispusă. În opoziție, multe obiecte care nu sunt obișnuite să ne cauzeze vreo vătămare în ziua de astăzi (precum arme sau cuțite) au fost considerate o condiționare rapidă, cu mult timp în urmă, evoluționist vorbind, de aceea fobiile la aceste obiecte ar fi dificil de creat. Astfel, în mod special prin adăugarea principiilor de învățare bazată pe observație și condiționarea clasică pregătită (predispusă), teoria behavioristă asupra fobiilor pare să ofere o explicație convingătoare și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
principiul supraviețuirii celui mai adaptabil Ca și legea junglei, roșie la dinți și la gheare, legea pieței înseamnă supraviețuirea celui mai adaptabil. Cei care nu pot produce la standardele pieței cad pe margine și sunt călcați în picioare. Invocările principiilor evoluționiste precum "supraviețuirea celui mai adaptabil" în studiul sistemelor biologice și în studiul interacțiunilor sociale duc la confuzie, dacă ele nu identifică în fiecare caz ce anume supraviețuiește. În cazul biologiei, este vorba de animalul individual și de abilitatea acestuia de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]