881 matches
-
Ulterior pleacă la Paris în scopul completării cunoștințelor, unde frecventează cursurile de anatomie ale lui Georges Cuvier. Meckel a fost unul din fondatorii teratologiei, ocupându-se în special defectele congenitale și anomaliile din perioada dezvoltării embrionare. Ca adept al naturalistului evoluționist, Jean-Baptiste de Lamarck, Meckel considera că dezvoltarea formațiunilor anormale se supune acelorași legi naturale ale dezvoltării organismelor. Două structuri anatomice îi poartă numele: De asemenea, "sindromul Meckel" (numit și sindromul Meckel-Gruber) îi poartă numele.
Johann Friedrich Meckel () [Corola-website/Science/312579_a_313908]
-
căutat o explicație a acestei situații. Maiorescu susține că orice formă fără fond trebuie înlăturată, întrucât numai astfel se reconstruiește cultura română incepind cu fundamentul ei. Concepția despre formele fără fond a lui Eminescu derivă din viziunea sa organicistă și evoluționistă despre progres, care nu acceptă dezvoltarea socială: „"se poate realiza un adevărat progres, pe care nu-l vedem și nu-l aprobăm decât în dezvoltarea treptată și continuă a muncii fizice și intelectuale. Căci cine zice «progres» nu-l poate
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
în mod cert aceasta angoasă ("funcțiunea de reducere a anxietății") . Pe de altă parte, așa cum deja s-a constatat mai sus, anxietatea joacă un rol important și în menținerea unui individ în sânul grupului. Din punctul de vedere al biologiei evoluționiste, apare total normal deci ca indivizii anxioși să fie mai atrași de religie, întrucât cu ajutorul acesteia legăturile sociale sunt întărite, teama de excluziune astfel diminuând. Asta permite și explicația intersex a anxietății; cum se va constata mai jos, este în
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
prin intermediul teoriei stimulării:"' oamenii care necesită un nivel mai ridicat de stimulare, caută situațiile periculoase și sunt puțin înclinați să se înduioșeze; în plus, religia le apare ca ceva plictisitor, spre care n-au nici un fel de atracție (Ellis). Aproșul evoluționist permite, încă o dată, o clarificare mai satisfăcătoare a fenomenului: întrucât ritualul constituie un preț de plătit pentru a face parte din grup, este evident că indivizii marginali, cu comportamente riscante, sau care resping normele stabilite, sunt puțin atrași de religie
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de-a lungul acestei lungi perioade, în ciuda importantelor schimbări sociale intervenite. Cercetătorii concluzionează că peristența acestor profile psihologice masculine și feminine invalidează teoria psihosocială care afirmă că "diferențele comportamentale intersex sunt provocate în mod unic de către socializare". Ei aleg explicația evoluționistă a selecției sexuale, pentru că ea se conformează rezultatelor. Selecția sexuală Teoria selecției sexuale a fost la origine elaborată de către Darwin și se bazează pe aceeași logică ca și selecția naturală, cu diferența că în acest caz partenerul reproductiv este acela
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
este mai gravă decât aceea emotivă. Pornind de la teoria selecției sexuale psihologii se așteaptă să observe comportamente sexuale diferențiate acolo unde bărbatul și femeia au avut de soluționat probleme adaptative diferite, funcție de rolul lor reproductiv și parental. Din această perspectivă evoluționistă, comportamentele sociale fundamentale au fost modelate de-a lungul generațiilor de către aceste funcții de reproducție, iar absența diferențelor intersex ar fi pur și simplu o refutare (falsificare) a teoriei (MacDonald). Teoria evoluției, prevede de exemplu că ceea ce numim "empatie" la
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Și asta e valabil și în ce privește religia. Dar ce pierdem în iluzie ca urmare a studiilor sociobiologice recente, este compensat de un supliment de realism care nu poate fi decât benefic ansamblului societății. Principala concluzie care se degajă din analiza evoluționistă a sociobiologiei, este că dacă religia e un epifenomen al dispozițiilor noastre sociale și cognitive, nu putem spera că ea va dispare, fie asta de moarte bună sau provocată. Parafrazându-l pe Horațiu am putea spune " "Alungați supranaturalul (naturalul) pe
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Dayton, Tennessee în 10 iulie 1925 care a verificat constituționalitatea unei legi aprobate pe 13 martie același an, lege care interzicea ca în învățământ să fie predate acele teorii care contrazic Biblia. Profesorul John Scopes era acuzat că predase teoria evoluționistă la o școală publică din Dayton, fapt interzis de actul Butler, primind o amendă de 100 de dolari. Pe 13 mai 1925 a fost, în statul Tennessee, elaborată o lege ("actul Butler") care interzicea ca în școlile publice să fie
Procesul Scopes () [Corola-website/Science/311227_a_312556]
-
Unele persoane se pot sinucide pentru a evita intimidarea sau prejudecata. Abuzul sexual din copilărie și timpul petrecut în adopție temporară sunt, de asemenea, factori de risc. Se consideră că abuzul sexual contribuie cu 20% la riscul general. O explicație evoluționistă pentru suicid este că poate îmbunătăți valoarea selectivă inclusivă. Acest lucru poate avea loc dacă persoana care se sinucide nu poate avea mai mulți copii și își privează rudele de resurse rămânând în viață. O obiecție este aceea că decesul
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
Epoca preistorică a durat de o mie de ori mai mult decât celelalte epoci istorice luate la un loc, aproximativ 6 milioane de ani. Ea începe odată cu apariția lui "Australopitecus" și se termină cu apariția orașelor și scrierii. În viziunea evoluționistă, preistoria se consideră că ar fi începutul procesului de antropogeneză (transformarea unor specii de maimuțe antropoide în oameni) și a durat până la apariția scrisului sau a primelor state. Alte teorii despre originile omului pun în lumină repere temporale diferite; antropologia
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
țestoase uriașe (cele mai mari din lume), iguane, cormorani, balene cu cocoașe. La țărmuri se întâlnesc specii rare de reptile, pasărea Darwin (specie endemică), crabi roșii, egrete, pescăruși cu picioare albastre, albatroși și cintezoi de Galapagos, devenite celebre datorită teoriei evoluționiste. Ecosistemul insulelor Galapagos, cu biodiversitatea sa excepțională, a permis lui Charles Darwin să ajungă la adevărurile care au stat la baza elaborării teoriei evoluționiste. Supranumit și „laboratorul natural al evoluției speciilor”, arhipelagul Galapagos a fost principala sursă de argumente care
Ecosistemul arhipelagului Galápagos () [Corola-website/Science/310676_a_312005]
-
crabi roșii, egrete, pescăruși cu picioare albastre, albatroși și cintezoi de Galapagos, devenite celebre datorită teoriei evoluționiste. Ecosistemul insulelor Galapagos, cu biodiversitatea sa excepțională, a permis lui Charles Darwin să ajungă la adevărurile care au stat la baza elaborării teoriei evoluționiste. Supranumit și „laboratorul natural al evoluției speciilor”, arhipelagul Galapagos a fost principala sursă de argumente care a sustinut teoria „Originii speciilor”. Ecosistemul Galapagos, alcătuit din mai multe ecosisteme, se manifestă ca un tot unitar, ca o entitate bine conturată. Componentele
Ecosistemul arhipelagului Galápagos () [Corola-website/Science/310676_a_312005]
-
modele formate pe aripile colorate și zborul lor extravagant și grațios au făcut ca observarea fluturilor să devină un hobby popular. Fluturii se clasifică în fluturi adevărați (superfamilia Papilionoidea), fluturi hesperiide (superfamilia Hesperioidea, ), și fluturi-molii (superfamilia Hedyloidea). Fluturii aparțin arborelui evoluționist al moliilor. Originea lor a fost stabilită în perioada cretacică, care s-a încheiat în urmă cu 65 de milioane de ani. Din păcate, există o arhivă foarte limitată de fosile. Cea mai veche fosilă este a unui posibil fluture
Fluture () [Corola-website/Science/308960_a_310289]
-
publicul larg s-a bucurat mai departe de popularitate, scrierile inspirate din doctrina frenologică fiind printre cele mai citite publicații din acea epocă. La începutul secolului al XX-lea, frenologia a fost readusă în actualitate, în special pe baza teoriilor evoluționiste și în domeniul antropologiei criminalistice. O deosebită atenție au atras lucrările psihiatrului englez Bernard Hollander (1864-1934), "The Mental Function of the Brain" ("Funcția psihică a creierului", 1901) și "Scientific Phrenology" (" științifică", 1902), în care întreprinde o reevaluare a doctrinei lui
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
din grupa nautiloidelor sunt considerate ca "forme aberante" în încercarea de clasificare a fosilelor în: Disciplina care se ocupă cu recunoașterea și cu modul și fazele de formare a fosilelor se numește Tafonomie. Existența fosilelor a folosit la documentarea teoriei evoluționiste din biologie, ajutând în studiul ca: trilobiții, amoniții, feriga uriașă (cu semințe), sau dinozaurii, care mult timp au fost considerați ca "jocuri ale naturii".
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
Gândirea evoluționistă, ideea conform căreia speciile se schimbă de-a lungul timpului, își are rădăcinile încă din antichitate, la greci, romani, chinezi și musulmani. Totuși, până în secolul al XVIII-lea, gândirea biologică occidentală era dominată de esențialism, concepție conform căreia formele de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
încă din antichitate, la greci, romani, chinezi și musulmani. Totuși, până în secolul al XVIII-lea, gândirea biologică occidentală era dominată de esențialism, concepție conform căreia formele de viață rămân neschimbate. Dar în perioada iluminismului se produce o schimbare când cosmologia evoluționistă și mecanicismul se desprind din cadrul știintelor fizice formând istoria naturală. Naturaliștii încep să-și îndrepte atenția către domeniul variabilității speciilor; apariția paleontologiei și apoi a conceptului de dispariție a speciilor determină renunțarea la imaginea statică a naturii. La începutul secolului
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
la imaginea statică a naturii. La începutul secolului al XIX-lea, Jean-Baptiste de Lamarck elaborează teoria transmutației speciilor, prima formă științifică a evoluționismului. În 1858, Charles Darwin și Alfred Russel Wallace au elaborat și publicat o noua formă a teoriei evoluționiste, explicată mai detaliat în lucrarea lui Darwin, "Originea speciilor" (1859). Diferit față de Lamarck, Darwin propune conceptul de origine comună și un arbore filogenetic foarte ramificat. Teoria era bazată pe ideea selecției naturale și avea ca punct de plecare o gamă
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
societății umane și aceasta făcând apel la rațiuni mecaniciste fără referință la implicarea vreunei forțe supranaturale. Aceasta a avut o mare influență asupra filozofilor și oamenilor de știință din perioada Renașterii și a epocilor următoare. Dupa căderea Imperiului Roman, ideile evoluționiste au dispărut de pe scena europeană, fiind preluate de oamenii de știință și filozofii islamici. În epoca de aur a islamului astfel de idei erau predate în școlile islamice. Astfel, scrierile lui al-Khazini pot fi considerate ca formând nucleul evoluționismului islamic
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
În epoca de aur a islamului astfel de idei erau predate în școlile islamice. Astfel, scrierile lui al-Khazini pot fi considerate ca formând nucleul evoluționismului islamic. Însa primul filozof și biolog musulman care s-a ocupat în detaliu de problematica evoluționistă a fost scriitorul afro-arab Al-Jahiz (secolul al IX-lea). Acesta ia in considerare influența mediului înconjurator asupra șanselor de supraviețuire a speciilor și descrie lupta pentru existență. Filozoful persan Ibn Miskawayh, precum și celebra Enciclopedie a Fraților Purității, din acea vreme
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
vreme, explica modul cum au evoluat noile specii: din materie în vapori, apoi în apă, cum mineralele devin plante și apoi animale, ajungând la maimuțe și, în final, la oameni. Savantul Alhazen a scris o carte în care aduce argumente evoluționiste, fără a face apel la selecția naturală. Și alți oameni de știință islamici, Al-Biruni, Nasir al-Din al-Tusi, Ibn Khaldun, au discutat și dezvoltat aceste idei. Traduse în latină, toate aceste lucrări au început să apară și în vestul Europei, având
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Totuși acest sistem are și meritele lui: rămâne ca principiu de organizare, aplicat ulterior în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, când apare biologia modernă. În perioada 1650 - 1800, au fost elaborate o serie de teorii de factură evoluționistă, care susțineau că viața s-a dezvoltat în mod mecanic, fără vreo intervenție divină. Astfel filozoful mecanicist René Descartes promovează o imagine a universului prin care acesta este comparat cu o mașină, cu un mecanism. Aceasta concepție va caracteriza revoluția
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
vreo intervenție divină. Astfel filozoful mecanicist René Descartes promovează o imagine a universului prin care acesta este comparat cu o mașină, cu un mecanism. Aceasta concepție va caracteriza revoluția științifică ce va urma.Bowler, 2003, pp. 33-38. Totuși, multe teorii evoluționiste ale acelei perioade, cum ar fi cea a lui Gottfried Wilhelm Leibniz și J.G. Herder, susțineau ca evoluția ar fi un proces "spiritual". În 1751, Pierre Louis Maupertuis se îndreaptă către o explicație materialistă. În scrierile sale despre modificările naturale
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
înconjurător. De exemplu, el consideră că leii, tigrii, leoparzii și pisicile ar avea un strămoș comun. Astfel ajunge la ideea că cele circa 200 de specii de animale, cunoscute în acea perioadă, au provenit din 38 de forme originale. Concepțiile evoluționiste ale lui Buffon erau limitate; considera că acele forme originale au apărut prin generare spontană și că anumite tipare nu permit decât un număr limitat de schimbări. Totuși, Buffon a fost unul dintre marii naturaliști ai secolului al XVIII-lea
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
schimbări ar fi moștenite de generațiile următoare și ar produce o ușoară adaptare la mediu. Este vorba de mecanismul secundar de adaptare prin "moștenirea caracteristicilor dobândite" care avea să fie cunoscut sub numele de lamarckism și care va influența gândirea evoluționistă până în secolul al XX-lea. Teoria lui Lamarck este îmbogățită de Georges Cuvier și determină formarea unui curent francez numit "transformaționism", care ulterior a influențat și școala britanică de anatomie comparată. Printre reprezentanții cei mai de seamă se numără anatomistul
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]