36,782 matches
-
introdus foarte multe cazuri pe care ei nu le știau. Eu personal am mai scris un singur articol, mic, despre procesul de presă din 1863 al lui Hasdeu, primul proces de presă pentru pornografie. M.I.: Pentru romanul Micuța. A.M. : Exact, exact, exact. Eu fiind, mă rog, cum am spus, ieșean, eu am descoperit la Arhivele Statului dosarul acestui proces și l-am publicat în Națiunea în '47. Și pe baza acestui dosar și a altor izvoare am făcut un mic articol
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
foarte multe cazuri pe care ei nu le știau. Eu personal am mai scris un singur articol, mic, despre procesul de presă din 1863 al lui Hasdeu, primul proces de presă pentru pornografie. M.I.: Pentru romanul Micuța. A.M. : Exact, exact, exact. Eu fiind, mă rog, cum am spus, ieșean, eu am descoperit la Arhivele Statului dosarul acestui proces și l-am publicat în Națiunea în '47. Și pe baza acestui dosar și a altor izvoare am făcut un mic articol pentru
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
patru comunicări la Academie. Suntem încă în fază chiar pașoptisto-iluministă, în continuare. M.I.: De altminteri, cu procesul împotriva lui Hasdeu, România era oarecum sincronă cu Occidentul. Era perioada în care Baudelaire era condamnat, Flaubert, Zola și așa mai departe. A.M. : Exact. Am spus în articolul meu, chiar am făcut această observație, că procesul din România este numai la 6 ani distanță de procesele lui Baudelaire și al lui Flaubert. Ei au fost dați în judecată în 1857 și Hașdeu a fost
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
bizară, pitorescă pe alocuri. M-am gândit, și v-aș propune, dacă n-ar fi bine să se inverseze într-un fel formula, să nu se vorbească despre integrarea României în Europa, ci despre integrarea Europei în România. A.M.: Este exact ceea ce am pledat anterior, când am spus să transformăm Europa într-o realitate locală. Adică, s-o aducem acasă. Adică să fim noi, în țară, la nivel european. Aveți perfectă dreptate, numai că operația este extrem, extrem de grea. Fiindcă la
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
aberația planificării într-un spațiu al intimității celei mai gingașe, e ușor să observăm că nu spre un Eden comunist erau încolonați decrețeii, spre o lume a abundenței pe care să o întâmpine cu chiote. Cei mai mulți dintre noi am prins exact perioada cea mai neagră, mai infectă a comunismului național, varianta lui mizerabil-crepusculară din deceniul nouă. Aceasta s-a suprapus cu anii formației noastre, punându-ne sigiliul traumei și lăsându-ne, vorba ceea, amintiri de neșters. E suficient să-l citești
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
un timp, relativ scurt, eroina, fire plină de vitalitate, face o pasiune pentru un actor mult mai tânăr decât ea, foarte talentat; ceea ce îl eliberează pe deplin pe protagonist de (fosta) lui iubită, de care fusese atras pentru că ea reprezenta exact contrariul său. (Contrariile se atrag.) Aceasta este așa-zisa ,intrigă" a romanului; dar, de fapt, substanța cărții o constituie analiza caracterului protagonistului, Sebastian, numit astfel, (simbolic) după ,Martiriul Sfântului Sebastian". Ori, analiza naturii de excepție a eroului este admirabilă. Protagonistul
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
ale fiicei lui cu Arcan, alături de care trăiește ,viața trupurilor goale". O altă ,întîmplare" care vine, în plicticoasa navetă între două case, între răsfățurile de fetiță și dezamăgirile de femeie, între seducția unui nume și curiozitatea unei cuceriri mai altfel, exact la locul ei. Ca o bătaie de pendul din acelea care, altădată, îi împărțeau somnul. Ca ultima, aproape identică, întrebare: Cine este Letiția Branea... O așteaptă jos cineva..." Aici, romanul se termină. Începe, s-ar zice, viața. O viață așteptată
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
fac figura lui Cocon Simplițian, cei din a doua categorie îl repetă pe Cocon Idiotiseanul, comentatorul enervat de lungimea poemei, propunând ca ea să fie rezumată în opt versuri, iar versul prim să înceapă, neapărat, cu ,Frunză verde de...". Or, exact asta voia scriitorul, să ieșim la lumina literaturii europene, părăsind cântecele ,de dorul lelii și de frunză verde". De aceea i-l contrapune lui Idiotiseanul pe Simplițian, cel care bănuiește valoarea și se străduiește s-o înțeleagă ca noutate poetică
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
de sine și, de astă dată, nu în șagă. }inta ironiei e în afara operei și a creatorului ei. Edițiile care elimină aceste note sau le dislocă din pagină, plasându-le la sfârșit, comit un atac la originalitatea operei, îi extirpă exact elementul inedit. Notele auctorial-fictive, fals atribuite editorului, spre exemplu, s-au mai practicat în literatura secolului luminilor, ca și în cel romantic. Dar funcționalitatea dată de Budai-Deleanu semnatarilor acestor observații e cu totul insolită și în bună parte concepută ca
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
e vorba doar de sublimarea artistică, dar și de găsirea tonului potrivit și, mai ales, a unui ,conflict" între femeia, jucîndu-și cel mai complex rol existențial, și lumea care se desfășoară în fața ei dintr-odată cu totul altfel. Din fericire, este exact ceea ce a făcut Ioana Nicolaie în acest emoționant poem-roman Cerul din burtă. Ca bărbat, mărturisesc că, deși mă simt tulburat în apropierea unei femei-matrioșkă și pot vibra oricînd la gîndul unui copil crescînd timp de aproape un an în pîntecul
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
un roman. Urmuz și-a numit Pîlnia și Stamate ,roman în patru părți", toată lumea l-a luat în serios și astăzi avem o întreagă tradiție în acest sens. Romanul a fost dintotdeauna cel mai proteic gen - cineva a spus foarte exact că romanul este ceea ce se crede despre el că e la un moment dat - și oricum cred că problema genurilor și-a cam scris istoria. Important e că acest, realmente, emoționant Cer din burtă este, dacă nu cumva și cel
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
lemn este Tudor Arghezi, dar și el se exprimă neinspirat sau (poate) cifrat: , În 1957 trebuie să mă căznesc să scriu mai bine și mai frumos, dacă bineînțeles apuc primăvara viitoare și dacă am cerneală mai gustoasă; încolo nu știu exact ce să fac. Doresc cititorilor mei ani mulți și să se gândească bine la ce gândesc." Sunt și ani marcați în întregime, încă de la 1 ianuarie, de o anumită aniversare căruia partidul comunist vrea să-i dea o importanță supremă
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
unei noi asociații ArtLink, care își propune să se ocupe, și ea, de această direcție a dansului, cu ediții, pe teme diverse, din doi în doi ani. în același timp, Festivalul a pus în evidență o serie de creatori, mai exact spus de creatoare ale genului, deoarece în această ediție au fost invitate să-și prezinte lucrările numai tinere coregrafe, câteva chiar debutante. O discriminare pozitivă, ca să folosesc un termen de strictă actualitate. Inițial, au fost multe voci sceptice, chiar din
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
care șiroiau continuu, ca o perdea, în partea din față a scenei, în cea de a doua piesă, Through the Bottle Neck, pe un colaj din muzică de Jiri Jakl și Ondrej Urban, cele două coregrafe și interprete au zugrăvit exact opusul situației din prima piesă, adică o relație împlinită, în care mișcările se sincronizau armonios. Asocierea unor elemente ale naturii, cum este în acest caz apa, este o preocupare expresă a unora dintre coregrafii contemporani japonezi. Artistele din Cehia au
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
des aprecieri de tipul: X n-ar trebui să..., Y nu a scris despre..., Z nu aplică metoda... Altfel spus, diverși critici autoproclamați, inși care în loc să citească și să înțeleagă ce-a vrut autorul, vor altă carte, și anume una exact așa cum ar fi scris-o ei dacă ar fi fost în locul autorului, înlocuiesc cronica la opul cu pricina prin observații inteligente despre cum ar fi trebuit să nu fie. Pseudocriticul pare să subînțeleagă că, dacă ar fi scri-o el
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
În prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic. Și nu-mi place. Asta ar fi una. Doi: nu sunt de acord cu confesiuni prea imediate, pentru motivul că trebuie o anumită distanță în timp pentru a vedea lucrurile exact, pentru ca asperitățile să se atenueze, animozitățile să dispară, resentimentele să se estompeze. Nu vreau să repet ceea ce se vede în presa noastră, cu diverse cazuri cvasi-similare sau identice. Este nevoie de o generație pentru a putea evalua exact unele situații
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
vedea lucrurile exact, pentru ca asperitățile să se atenueze, animozitățile să dispară, resentimentele să se estompeze. Nu vreau să repet ceea ce se vede în presa noastră, cu diverse cazuri cvasi-similare sau identice. Este nevoie de o generație pentru a putea evalua exact unele situații. În al treilea rând, cum să vă spun, pușcăria eroizează foarte mult. Au fost și fenomene eroice în pușcărie, dar au fost și fenomene neeroice. Au fost tot felul de cazuri: au fost partizani, dar au fost și
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
scriere autobiografică, Viața unui om singur, regăsesc accente pe care tânărul, foarte tânărul Adrian Marino, la jumătatea anilor '40, le folosea într-un articol despre vocația criticului tânăr, a apărut în Revista Fundațiilor Regale, dacă nu mă înșel... A.M.: Da, exact. Domnule Iorgulescu, eu nu reneg deloc acel articol, dar aș sublinia că, în cazul meu, s-a produs, cum să vă spun, o anumită deviere, o anumită transformare involuntară. Vocația" mea, între ghilimele, dați-mi voie să vă precizez acest
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
că nu mă-nșeală - cred că am pe undeva și o fișă -, a existat această preocupare. M.I. : Așa cum tot de la Paris, înainte de Primul Război Mondial, apăruse cartea lui Pompiliu Eliade, despre influența spiritului francez asupra spiritului public din România. A.M.: Exact, exact. M.I. : Cărțile de idei au trecere, au avut trecere și au în continuare trecere. Nenorocirea este că sunt puține. A.M. : Da, sunt foarte puține. Și a doua dramă a criticii românești este că în fond ea a fost dominată
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
nu mă-nșeală - cred că am pe undeva și o fișă -, a existat această preocupare. M.I. : Așa cum tot de la Paris, înainte de Primul Război Mondial, apăruse cartea lui Pompiliu Eliade, despre influența spiritului francez asupra spiritului public din România. A.M.: Exact, exact. M.I. : Cărțile de idei au trecere, au avut trecere și au în continuare trecere. Nenorocirea este că sunt puține. A.M. : Da, sunt foarte puține. Și a doua dramă a criticii românești este că în fond ea a fost dominată de
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Nichita Danilov. Umanitatea e una marginală, a hoților de buzunare și a violatorilor, a borfașilor, chefliilor și țăranilor din comunele mărginașe, cu tot felul de boccele; personajele cu identitate, care se adună în jurul protagonistului sînt, în fond, figuri ori, mai exact, expresii ale unor stări pe care le traversează (le creează, pentru a le înfrunta) Bikinski; colonelul beat care urinează în tramvai, prin somn, fostul ginecolog Papil Mazuru care colecționează scame și ațe căutînd ,semnele hazardului" și ale cărui perversiuni ivesc
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
te lași convins. Un fel de-a spune că oamenii nu sînt, niciodată, făcuți pe-o singură măsură, că e bine să ajungi cam la aceleași idei (de fapt, nici nu-s prea multe), dar îngrozitor s-o faci urmînd exact aceiași pași. Să trăiești, carevasăzică, după rețete, să vorbești prea corect, să nu te bucuri, în viață, de plăcerea parșivă a écart-ului. Să nu știi, măcar din cînd în cînd, să-ți mai dai în petic cu stil. Vorba ceea
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
ceva între la joie de vivre și la vie, mode d'emploi. Firește, ștaiful este un soi de email cu care poți, cînd le iei din nou la vorbit, să zmîngălești niște întîmplări la care ții. Să fii, așa, nu exact (e aproape cu neputință), nici adecvat, ținînd dinadins să ai dreptate, ci interesant și plăcut. Să-ți desfaci avantajele pe care ți le-a dat cunoștința oamenilor și a faptelor ca pe evantaie chinezești care, mișcate repede, trimit, cu aerul
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
un pui american bine prăjit sau un vin european de tradiție, țăcănind încontinuu la casa de marcat, până la transformarea mâinii într-o cârjă nefuncțională. Așteptările emigrantului luminează începuturile cărții, după care starea de spirit, cu tonalitățile ei, se schimbă. Mai exact, critica începe de la pagina 104, din scrisoarea intitulată, semnificativ, Dor de dinozauri. Calificarea societății românești lăsate în urmă e substituită prin observații critice asupra noului mediu, iar balcanismul (un cuvânt conotat peiorativ) e tot mai frecvent privit cu o ascendentă
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
calificarea sa (sortator ca sortator, dar vânzător?), pentru a se întoarce în România tocmai atunci când primise atestatul de profesor de engleză și dreptul de a preda. Rezistă eroic un an, când și cât îi e mai greu, după care pleacă exact când cerul de deasupra se înseninează... În timp ce primul adio, spus României, avea o noimă, al doilea, aruncat Statelor Unite, păstrează un rest enigmatic. Dacă lui Radu Pavel Gheo i s-a dat ocazia de a ajunge în America, poate că și
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]