881 matches
-
Ivan Ilici nu-l prea am la inimă, răspundeam tranșant: „Cum să nu, la Tolstoi și În fața genialei sale Anna Karenina, mai ales, cad În genunchi! - Iar... pentru Fiodor Dostoievski...?! - A, la Dostoievski e mai simplu: pentru el ucid!“ Fraze exaltate, se’nțelege, deși mult mai târziu am Încercat, prin criteriul enunțat mai sus, al temperamentelor, ca o „cheie ultimă”, să Înțeleg misterul unui autor, dar... și al unei națiuni, al propriei firi, ca și al propriei opere. (Tot În Drumul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu se referă la „aceasta” și la „acestea”! Acei câțiva „noduli de timp” cum i-am numit - poarta ce scârțâie sau soneria de la Cambray sau gustul de madeleină, o anume piatră ce se mișcă În pavaj! - nu apar, În memoria „exaltată și perspicace” a naratorului, drept ceea ce sunt „de fapt”, ci pur și simplu ca semne și forme ale unei anumite eternități. Este, par a-i spune aceste episoade anodine eroului, aceeași și mereu aceeași existență, aproape neschimbată, care se re-Întoarce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stegulețe ale postului de Radio Contact, cu delfinul său bonom, apărut de câțiva ani și pe piața românească (mai nou, și în stânga Prutului). Pe drumul de întoarcere, îmi continui discuția cu Sauter și cu rusoiaca Valentina Soloviova. Femeia, tot timpul exaltată, se arată sincer uimită (după Inga Lindqvist, la Paris) că am dus-o atât de prost în URSS noi, basarabenii. Oprim la un moment dat în locul prin care, în anii 1914-1918, trecuse linia frontului - acum, niște dealuri verzi -, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne propune un jurnal de drum imaginar, „De la Leningrad la Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe care concetățenii săi din Kaliningrad au întâmpinat-o cu entuziasm la sosirea trenului - publică o povestire pentru copii, Varejki („Mănușile”). Ce șansă, să-ți cunoști mai bine colegii, acum și din scris! VASILE GÂRNEȚ: În trenul de clasa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al III-lea mileniu”, se vor duce trei colegi din Polonia, trei din Portugalia și trei din Rusia, țara-gazdă. La Librăria Gaidar, „acoperită” printr-o temă foarte „cuminte” - „Cum se întrevede viitorul cărții pentru copii” - sunt repartizați cinci turci și exaltata Solovyova de la Kaliningrad. La Librăria centrală Pușkin, trei ciprioți, doi luxemburghezi și un croat se vor întreține cu rudele marelui clasic rus, omniprezent ca simbol public la Moscova. Românii noștri, Nae Prelipceanu, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, sunt convocați, alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cresc din nisip!”, Blaga, ca orice fenomenalitate ideologică și sentimentală, se naște din straturi adânci etnice, comunitare, iar Gândul, în formele sale ample și sistematice precum dovedesc sistemele sale filozofice, dă dovadă sigură de dezvoltare și maturizare organică seculară. Ivasiuc, exaltat și imprevizibil uneori, a făcut față de mine două gesturi de mare prieten și de solidaritate cu proza mea, cu romanele mele ce, în acei ani, se izbeau de greutăți insurmontabile ca să vadă lumina tiparului. Preda, unul dintre cei mai importanți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cel ce prevedea zile negre nu numai pentru cultură - și nu în primul rând pentru cultură! -, ci pentru întreaga națiune, iar amicii mei prinseseră un aer „înțelept” și concesiv, continuând să susțină, cu blândețe și nedezmințită prietenie, că reacționasem „cam exaltat” de la Paris și că lucrurile s-ar putea „să se dreagă”. Ba, dragul de Matei, voind probabil să scuze perioada mea de „izolare, de oaie leproasă” - în care se găseau mai mult sau mai puțin toți cei ce îndrăzniseră, dincolo de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poetice (totuși, abia două), nu cred că e cazul să se dezvolte vreun complex. Sunt, fără îndoială, epoci literare mediocre, dar nu-mi pare că a noastră ar fi printre ele. Eminescu și perioada interbelică singura "de vârf" sunt momente exaltate, transpuse în cult (cu toate "contestațiile" care li se mai fac). Însă dincolo de norii de tămâie didactică sau de uralele mulțimii, confruntarea "creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zice Cornel Ungureanu, cu destulă îndreptățire în a adopta o atitudine persiflantă, "Dacă secolul al XIX-lea are numeroase subterane, de ce tocmai viața și trecerea lui Eminescu să fi rămas în afara lor?" Subscriu întru totul la amendarea excesului, a "hermeneuticii exaltate, fanatice", numai că o judecată la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor depășit, neinteresant, de care e imperioasă necesitate să ne debarasăm (cineva zicea să-l lăsăm în debara), pictându-i portretul fizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bună dreptate, că "nu numai memoria lui Eminescu, ci ortodoxia însăși trebuie apărată de zelul penibil al "ortodoxismului" decerebrat, care crezând că slujește o cauză, nu face decât să o compromită". Pe această coordonată vine și atacul la adresa tradiționaliștilor/ naționaliștilor exaltați: "Protocroniștii de azi nici nu-l înțeleg, nici nu-l merită". În pandant, critica contestatarilor vehemenți o consideră la fel de neavenită, întrucât "contestarea curentă a lui Eminescu înseamnă, implicit, punerea între paranteze a unei întregi tradiții, sfidarea unui întreg șir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca sa națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel, de realitățile jocurilor politice (și nu numai) care se practică azi, domnia sa continuă o carte mai veche (A doua schimbare la față, 2008), pe parcursul unui pamflet de ample dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a lui Steiner ,,n-a suscitat pînă în prezent decît foarte puțin interes; științele și filosofia l-au ignorat aproape total. Este adevărat că, atunci cînd concepțiile sale sînt discutate, ele dau loc la controverse pasionante. Discipolii adoptă adesea tonul exaltat al panegiricului, în timp ce cercetătorii universitari se lansează în generalizări polemice" (9, p. 107). Întrucît ideile despre educație ale lui R. Steiner sînt întemeiate pe cele filosofice, este necesară o foarte scurtă expunere a unora dintre acestea (atît cît am putut
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se furișa precauția, dar câtă vreme nu-i cedau acesteia se chema că, o dată în plus, fuseseră cultivate vitejește și salvate de la pieire așa-zisele datini și tezaurul folcloric. Nu, aici nu despre fericire insulară era vorba, ci despre teama, exaltată naționalist, a unui întreg grup de oameni. Se socoteau a fi o micuță ceată ce nu renunță nici în ruptul capului la ceea ce-i este propriu - la „germanitatea“ ei. și care, prin capacitatea de a da piept cu viața, îi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează nimic. Dezvoltam o căldură sentimentală care dilata vorbe neînsemnate, amintiri de o secundă; nimicuri căpătau proporțiile unor epistole dramatice; eram ridicol și exaltat - o mărturiseam în fiecare carte poștală, dar nu ca o scuză, ci ca o evidență mortală. Unor bărbați de două parale pe Bălcescu le încredințam visuri ermetice; unui tip care știam bine ce „turna” în București despre mine îi scrisesem
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trăsături de escroci sentimentali. Ca SS-istul german cu zvatica pe braț, nelipsit la reprezentațiile mamei, cu buchetele lui de trandafiri roșii, care mă dăduseră gata mai mult pe mine decât pe mama. Cum mă dăduseră gata și băieții ăia exaltați și nebuni cu cămășile lor verzi, pe care eu nu-i puteam vedea decât ca eroi și martiri, fiindcă așa scria și-n Porunca vremii, și-n Bunavestire, până când am văzut cu ochii mei că, de fapt, eroii și martirii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și Înrobitor. De ce ar trebui să mă decid Între Apolo și Marsyas? În timp ce clasicismul Își găsește fericirea În echilibru, În repetiție și În Întoarcerea În sine, pe principiul cercului, barocul ni-l arată pe Marsyas cîntînd mai Întîi nedumerit, apoi exaltat. Fericirea sa e să caute, nu să găsească. Nu aici stă și principiul Înfrîngerii sale? Consolarea rămîne, după aventură, ca și la Ulise, clasicismul de care s-a Îndepărtat. Întoarcerea lui Ulise este o Întoarcere la clasicism. Icar se prăbușește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a fost un triumf, o consacrare fulgerătoare a „unui extraordinar temperament scenic, a unei sensibilități artistice și umane ieșite din comun”. „Debutului” bucureștean, i-au urmat patru stagiuni de mari realizări, de împliniri, de confirmări ale laudelor și ale previziunilor exaltate ale multor cronicari. Se afirmă ca una din marile tragediene ale unei epoci în care străluceau actrițe de la Maria Filotti la Aura Buzescu. A urmat o serie de roluri care confirmau triumful debutului bucureștean: Iphigenia la Delphi de Gerhard Hauptmann
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.” Sigur, vedem în discursul lui Nae Cațavencu un exemplu de stupiditate, pentru că suntem tentați să sanc- ționăm prin râs și uneori prin seriozitatea moralei suficiente absurdul afirmațiilor sale. Uităm că acest discurs exaltat și-a făcut efectul și și-a câștigat publicul. Uităm că falimen- tul logicii tradiționale nu exclude însă rețelele alternative de recuperare a sensului din paradox, din minciună sau chiar din aparența de nonsens. Modernitatea poate fi reven- dicată și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regie, să lucrez puțin cu figurația din planul doi, pentru că măcar ei vor să joace teatru. Alternativa pentru directorii de operă ar fi să angajeze cântăreți tineri, bine aleși după necesitățile vocale, dar și dramatice, și să ofere clubului de exaltați gruberovieni doar concerte extraordinare cu diva adorată. Opera ar costa mai puțin, biletele ar fi mai ieftine și astfel ar putea să fie educat un nou public tânăr. Marea Editha poate să-și Încânte fără intermediar puriștii În concert, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va veni vremea când orice om va striga: Sunt om! Sunt liber!". Iată visul de aur al omenirii! Doamne! Învățătorule! Omul, mai presus de toate"! Mi-ai împuiat urechile cu Sfinții tăi Platon și Aristotel. Și noi avem un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mă întorc în Scaunul Sucevei, în amintirea ăstei nopți și mulțumire înălțată lui Dumnezeu o să ridic o bisericuță, să-ți fie altar visului tău de jertfă... Daniil bâiguie sufocat de emoție: O... o bisericuță?!... A mea?!... A ta! Daniil, exaltat, văzând cu ochii minții bisericuța gata înălțată, se avântă: Știu... știu o poiană cu mesteceni pe Valea Voronețului... "Voronețul să fie! "Mănăstirea Voronețului"!" Și dacă Voronețul va fi o bisericuță pe măsura umilinței noastre... în inimile noastre ea va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
La această vârstă, unui asemenea om nu-i mai pasă de părerile altora, oricine ar fi ei. Un asemenea om își poate permite la bătrânețe sinceritatea cea mai totală, spunând în deplină liniște lucruri mult mai șocante decât toate îndrăznelile exaltate și dogmatice ale tinerilor. Iată și alt mare artist, celebru pentru erudiția lui, care la 84 de ani declară într o convorbire radiodifuzată : „...am citit, cum să spun, pe apucate. Autorii pe care-i prefer i-am citit și recitit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a se vedea eseurile lui din tinerețe, cu osebire Ascensiune, dar și unele mai târzii). Mistica romantică declarată ̀ i părea însă exaltată sau tenebroasă, drept care se distanța de ea cel puțin cu rezervă. Poziție ambiguă, foarte asemănătoare cu a lui Goethe (care, fapt notabil, în disputele geologice asupra formării scoarței pământului, între susținătorii „neptunismului” și cei ai „vulcanismului”, numit și plutonism, se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scrisă devine o nouă imagine a singurătății, a lumii memoriei mele. Dar și a realității lumii altora, pentru că un om nu poate să fie singur niciodată. Ființele cu care mi se încrucișează viața corespund sau nu interesului meu, afectivității mele exaltate, totuși există concret-abstract, intrând sau insinuându-se, ca în vise de noapte, în tot ce scriu eu. Prin ce fel de poartă? Și cum? Ele parcă au aceeași plasmă cu mine și aceeași structură supersensibilă a nervilor. Se pot naște
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]