844 matches
-
de la mănăstirile din județele Botoșani, Iași și Suceava. Starețului Firmilian i-au succedat ca stareți protosinghelul Iosif Grigore (fost stareț la Mănăstirea Cozancea) și ieromonahul Teodosie Pleșca (1999-...). În scopul facilitării accesului către mănăstire, s-au făcut o serie de excavații în dealul din preajmă, pământul fiind mutat mai la vale, iar cu o parte din el s-a acoperit un iaz. Aceste lucrări au dus la destabilizarea terenului, producându-se alunecări de teren și apărând crăpături în chiliile călugărești și
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
proiect depus de Complexul Muzeal Arad în parteneriat cu Muzeul Banatului din Timișoara și Universitatea din Michigan (SUA). "Obiectivele cercetării": adâncirea săpăturii până la steril în suprafețele excavate în campania precedentă; continuarea sondării vecinătăților sitului prin carote. "Rezultatele și interpretarea lor": Excavațiile au identificat nivelul de epoca dacică și cel corespunzător bronzului final. În această campanie au fost recuperate resturile unui depozit de cereale carbonizate, oase de animale și resturi ale unui atelier metalurgic. A fost realizată o hartă topografică detaliată a
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
fost folosit, pentru prima dată, în domeniul arheologiei subacvatice în 1948, la cercetarea unor epave antice scufundate în largul portului tunisian Mahdia. În 1952, lângă Marsilia, sub coordonarea comandantului Jacques-Yves Cousteau și a profesorului Fernand Benoit, s-a realizat prima excavație arheologică subacvatică din lume. Arheologia subacvatică a luat ființă ca disciplină de sine stătătoare la începutul anilor 1960, ca o consecință a numeroaselor vestigii descoperite sub apă de către scafandrii: amfore, epave antice, coloane de marmură, tunuri etc. Pe lângă studiul epavelor
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
luptelor a primilor doi băieți. Se spune că ea însăși își pierduse logodnicul în război.. Tatăl ei servea pe insulă ca director al spitalelor militare britanice. Încurajată de el în a se îndrepta spre domeniul arheologiei Dorothy a asistat la excavațiile arheologului maltez Sir Temistocles Zammit (1864-1935) și sub influența acestora, a devenit pasionată de preistoria mediteraneană.. În 1921 familia s-a mutat la Oxford în urma obținerii de către Archibald Garrod a unui post de profesor la facultatea de medicină de acolo
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Chardin (1881-1955) care cerceta în acea perioadă schelete de pe continentul asiatic. Perfecționându-se în studiul preistoriei, a participat prima dată activ la niște săpături, la La Quina, (Charente) sub îndrumarea lui Léon Henri-Martin, de asemenea la Eyzies-de-Tayac (Dordogne) în cursul excavațiilor conduse de Denis Peyrony (1869-1954). În anii următori a lucrat la cartea ei "The Upper Paleolithic Age in Britain" în care a trecut cu precizie în revistă, după ce le-a examinat la fața locului, toate excavațiile și descoperirile arheologice legate
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Eyzies-de-Tayac (Dordogne) în cursul excavațiilor conduse de Denis Peyrony (1869-1954). În anii următori a lucrat la cartea ei "The Upper Paleolithic Age in Britain" în care a trecut cu precizie în revistă, după ce le-a examinat la fața locului, toate excavațiile și descoperirile arheologice legate de paleoliticul superior din Marea Britanie. Între altele, în această lucrare ea a descris cea ce ea a numit industria paleolitică Cresweliană. Cu această carte ea a obținut la Oxford titlul de bacalaureat în științe. La îndemnul
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
al semi-peșterii „La Gravette“ de la Bayac în departamentul Dordogne din Franța. Urmele acestei culturi de unelte s-au găsit în Franța,Spania,Italia,Belgia,Germania,Austria, Cehia și Anglia. În anii prebelici încă a mai efectuat cercetări în locuri de excavații arheologice din Anatolia și peștera Bacio Kiro din Bulgaria(1938). În 1938, pentru lucrarea ei,„Epoca Pietrei pe Muntele Carmel” Dorothy Garrod a obținut titlul de doctor în științe al universității Oxford. După ce, din 1934 a deținut postul de directoare
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
în Palestina, aflată atunci sub regimul mandatului britanic, și a studiat la Școala arheologică britanică din Ierusalim. În anul 1925 s-a alăturat profesorului John Garstang, directorul Școlii amintite, precum și director al Serviciului Antichităților din Palestina mandatară, și a întreprins excavații în două din peșterile de pe cursul inferior al Wadi al Amud (ebr. Nahal Amud - Părîul stâlpului): Magharet ez Zuttiye Paleontoloaga Dorothea Bate a identificat în fosilele din aceeași grotă și bogata faună care trăia în perioada paleolitică respectivă în nordul
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
ale proiectului ating cifră de aproape 4,5 milioane de dolari, dar sunt reduse la circa 3 milioane de dolari în momentul în care este luată decizia de a suspenda lucrările la peluza din partea de nord a complexului. Sunt realizate excavații pentru fundația de opt metri adâncime și sunt luate măsuri de stabilizare a solului și pompare a apei din cauza locului mlăștinos specific zonei estuarului Río de la Plata. În cele din urmă, într-un interval de doi ani, sunt construite cele
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
create cu scopul de a folosi energia atomică în scopuri pașnice (Explozii Nucleare Pașnice) (PNE). Uniunea Sovietică a lansat și ea, un proiect identic, numit Explozii Nucleare pentru Economia Națională (). Comisia de Energie Atomică (AEC) a experimentat posibilitatea unei mari excavații nucleare controlate în pustiul Nevada (acțiunea „Sedan” din 6 iulie 1962). Printre lucrările considerate adecvate acestei metode erau incluse: Operația Plowshare cuprindea și două propuneri ale lui Teller: Proiectele propuse în cadrul Operației Plowshare de folosire a energiei atomice în scopuri
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
este un vas special întrebuințat pentru separarea untului din lapte și care era caracteristic epocii chalcolitice (epoca cuprului) în Palestina antică (Canaan, Țara lui Israel), inclusiv ,în Transiordania. Putineie de acest gen au fost găsite pentru prima dată în excavații arheologice pe colinele Tuleylat Ghassul. Ele s-au dovedit a fi foarte răspândite în epoca chalcolitică, fiind descoperite în cantități mari în săpăturile efectuate în siturile arheologice ale culturii Beer Sheva (Bir Abu Matar etc). Recipientul găsit întreg în cultura
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
pentru crearea a două noi mari religii: creștinismul și islamul. Pentru istorici cartea nu prezintă noutăți absolute: "" a fost bine primită de cercetătorii biblici și de către arheologi. Baruch Halpern, profesor de studii iudaice la Pennsylvania State University și conducător al excavațiilor de la Megiddo de-a lungul mai multor ani, i-a lăudat pe autori drept „cea mai curajoasă și mai stimulativă sinteză de Biblie și arheologie din ultimii cincizeci de ani”, iar cercetătorul biblic Jonathan Kirsch, scriind în "Los Angeles Times
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
supraînălțarea crestei sale până la cota coronamentului cu baraje de greutate de 10 - 20 m înălțime. Pe malul drept barajul, de 460 m lungime, s-a realizat din beton monolit. Pentru realizarea cotei de fundare pe calcare sănătoase, s-au efectuat excavații prin metoda „bioge”, respectiv în incinte locale mărginite de pereți de beton armat consolidați între ei, pe orizontală, cu grinzi metalice. Excavarea s-a realizat cu excavatorul cu cupă inversă până la adâncimea de 6-8 m și cu greiferul până la cota
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
a fost distrus in timpul Războiului de independență a Israelului(1948-1949). A. Alt și W. Albright au identificat Afek și Antipatris cu colina Tel Ras al Ayn sau Tel Afek de lângă sursele Yarkonului. În anii 1934-1935 au avut loc aici excavații limitate din partea departamentului de antichități al guvernului mandatar britanic al Palestinei, ele fiind conduse de Yaakov Uri, apoi din nou la începutul anilor 1960 . Apoi au urmat săpături extinse în anii 1972-1985 din inițiativa Universității Tel Aviv in colaborare cu
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
de tip urban, tot de aceste locuri se leagă și începuturile agriculturii și domesticirii animalelor, descoperirea unor unelte importante ca secera și plugul, dar și dezvoltarea alfabetului. Un exemplu de civilizație superioară de pe teritoriul Siriei îl certifică descoperirile făcute în urma excavațiilor începute în 1975 la Ebla, în nordul Siriei. Ebla se pare că a fost fondată în jur de 3000 î.e.n. și ș-a atins maximul de putere prin 2500-2400 î.e.n. când stăpânea un imperiu cuprins între Marea Roșie la sud, Anatolia
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
cerând iertare (Regi ÎI, 18,14). Deși el i-a trimis lui Senaherib 300 talanți de argint și 30 de talanți de aur pe socoteală Templului din Ierusalim, regele ar fi continuat neînduplecat marșul spre Ierusalim.(Regi ÎI, 18, 14-16). Excavațiile arheologice au găsit un strat semnificativ pentru distrugerea din acei ani. În adevăr, Senaherib a invadat Regatul Iudeei prin anul 701 î.e.n după ce regele Hizkiyahu s-a răzvrătit contra să. În cursul expediției sale de pedeapsă, Senaherib a
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
când alte orașe din Șesul Iudeei au căpătat prioritate. A fost părăsit în secolul al II-lea î.e.n. În anul 1994 Țel Lahish a fost declarat parc național. Cercetarea locului a început în 1878 când Claude Reignier Conder a făcut excavații în locul numit Tell al Hezi. În 1929 ajutându-se de Onomastikonul lui Eusebiu din Cezareea, William Foxwell Albright a identificat Tell ad Duweir că Lahishul istoric, ceea ce excavații ulterioare au confirmat. Cercetarea colinei a început de fapt în 1932 sub
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Cercetarea locului a început în 1878 când Claude Reignier Conder a făcut excavații în locul numit Tell al Hezi. În 1929 ajutându-se de Onomastikonul lui Eusebiu din Cezareea, William Foxwell Albright a identificat Tell ad Duweir că Lahishul istoric, ceea ce excavații ulterioare au confirmat. Cercetarea colinei a început de fapt în 1932 sub conducerea britanicului James L. Starkey, însoțit de Harding și Tufnell atât pe Tell ad Duweir cât și pe dealurile din jur. Ei au săpat în întregime versantul de
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Telului Ei au descoperit poartă orașului din perioada regatului ebraic și din epoca persana (în Stratul I și ÎI), valul de apărare extern, micul palat din epoca persana și „Templul Soarelui”. Asasinarea lui Starkey în anul 1938 a pus capăt excavațiilor. În anii 1966 și 1968 Yohanan Aharoni a efectuat cu echipe de la Universitatea Ebraica din Ierusalim și apoi, de la Universitatea din Țel Aviv săpături de mică amploare, în special în zona Templului Soarelui. Arheologii israelieni au studiat asemănarea acestui sanctuar
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Ierusalim și apoi, de la Universitatea din Țel Aviv săpături de mică amploare, în special în zona Templului Soarelui. Arheologii israelieni au studiat asemănarea acestui sanctuar cu templul israelit găsit în citadela de la Țel Arad. În anii 1973-1974 israelienii au continuat excavațiile sub conducerea lui David Usishkin. Ele s-au concentrat pe zonele unde a săpat Starkey și în alte porțiuni ale colinei. S-a acordat o atenție specială secțiunii în lungime a mărginii de vest. Cel mai vechi strat dezvelit a
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
12 m și doar plafonul sau este o adăugire mai târzie. Casa scărilor care duce la vârful turnului s-a menținut în forma sa originală și duce în prezent la promenada de pe zidurile cetății. Din piața originala romană, vizibilă datorită excavațiilor, se vede pornind strada principală a orașului - Cardo - în direcția miazăzi. Atât piața cât și strada sunt însemnate pe harta de la Madaba. Construcția cea mai antică gasită în perimetrul Porții Damasc este un turn al porții din primul secol î.e.n.
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
și Robert de Normandia. Prima breșă în ziduri au facut-o în preajma porții Herodes (a Florilor). În timpul stăpânirii cruciate deasupra pieții interioare s-au clădit case, doar o parte din ea servind drept stradă. Din acea epocă, la coborârea spre excavațiile vestigiilor romane, au rămas ruinele unei capele cu fresce ) (după unii ar fi vestigiile bisericii St. Abraham, dar identificarea este contestată),și o parte a străzii medievale, În plus, se remarcă și un semn antic marcând prezența Legiunii a X
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
și se fragmentează în blocuri, care se vor suda între ele mai jos pe pantă și, apăsând puternic, intensifică eroziunea. În acest fel, pragurile din cadrul văilor glaciare sunt mai puțin supuse eroziunii. Acest mod de a eroda, al ghețarului, în excavațiile din fața contrapantelor se numește subsăpare și creează profile longitudinale în trepte, compuse din praguri și bazinete sau excavații de subsăpare. Eroziunea glaciară are o intensitate diferențiata în funcție de sectoarele sau părțile componente ale ghețarului. Eroziunea cea mai puternică se manifestă în cadrul
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
intensifică eroziunea. În acest fel, pragurile din cadrul văilor glaciare sunt mai puțin supuse eroziunii. Acest mod de a eroda, al ghețarului, în excavațiile din fața contrapantelor se numește subsăpare și creează profile longitudinale în trepte, compuse din praguri și bazinete sau excavații de subsăpare. Eroziunea glaciară are o intensitate diferențiata în funcție de sectoarele sau părțile componente ale ghețarului. Eroziunea cea mai puternică se manifestă în cadrul văilor, unde masele de gheață curg, presează, smulg și târăsc cantități mari de rocă. În perimetrul circurilor, eroziunea
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
din România, el a fost specific fazei glaciare Würm, când majoritatea ghețarilor și-au retras limbile, rămânând numai în circuri. Ghețarul de platou se întâlnește foarte rar, având forma unei mici calote de gheață. Se instalează în zonele cu largi excavații ale platourilor foarte înalte, slab alimentate cu zăpezi. Un astfel de ghețar se întâlnește în Alpii Dauphinezi, iar în pleistocen, se pare că a existat și pe suprafețele de nivelare înalte din Munții Retezat. Ghețarul himalaian nu are un circ
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]