1,039 matches
-
chiar așa, continuă el degradîndu-și bunăvoința printr-o fină batjocură, ai fost pe catedră și ai predat filozofia?" " Da", răspunsei. "Și studenții te ascultau?" "Bineînțeles!" "Bineînțeles? repetă el tărăgănat și pleoapele i se închiseră și din gâtlej îi ieși aceeași exclamație indescriptibilă: Aîîîaaa!" Ai fi zis că glumea asemeni golanilor, dacă pleoapele nu i s-ar fi ridicat brusc și nu mi-ar fi aruncat o privire de gheață. Apoi continuă: "Și la Baia Sprie ce făceai tu acolo?"' "Lucram în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă Petrini, tu ai tată, mă?" reluă el de astă dată cu suficient dispreț acumulat anterior pentru tatăl meu și desigur și pentru mine, ca să lase, după ce eu voi confirma ca nu sânt orfan, să-i iasă din gând stupida exclamație. "Da, zisei, am!" Dar nu exclamă nimic, se uită la mine parcă sastisit și continuă: "Și ții la el?" Chiar dacă n-ași ține, răspunsei eu iritat, nu dumitale o să-ți fac confidențe." "Da' cui?" "Mă privește!" "Te privește?! Aaaaîîîaaa." De
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Tăcui. "Sau vrei să spui că nu-ți plac damele? Voi ăștia, filozofii, n-aveți..." "Ba avem..." "Aveți? Aaaîîîaaa..." De astă dată însă surprinsei în ochii lui într-adevăr ca la lumina unui fulger o stranie invidie, o otrăvită ranchiună; exclamația lui pe care o vroise ca de obicei anestetizantă nu reuși s-o acopere. Aveam sau n-aveam noi, filozofii, ceea ce întrebase el, puteam să avem, unii da, alții nu, unii mai puțin, alții mai mult, ca toți oamenii, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zisei, dacă m-ați sprijini în drepturile mele." " În drepturile tale, murmură el cu un glas de parcă era mirat că aveam și eu drepturi, aaaîîîaaa..." În timp ce eu mă și ridicasem, o luasem spre ușă și abia închizînd-o rupsei coada acestei exclamații care fusese cea mai lungă și mai batjocoritoare dintre toate, ca și când drepturile mele ar fi fost lucrul cel mai de râs din tot ceea ce disprețul lui acumulase de la mine... Totuși, indefinita și scabroasa simpatie, care țâșnise o clipă din mațele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ele, după ce fui întrebat cu un fel de simpatie mieroasă (întrebare preexistentă, care nu mi s-ar fi pus fără ajutorul coniacului) de ce nu mă recăsătoresc... Cu aceeași filozofie ascunsă în glas ca și a distinsei doamne Chiriță și cu exclamații de ironie simulat afectuoasă, ei, ce așteptam, adică, ei, ia să vedem, ei, nu zău (sugestie de sfidare, nu mai cred în femei?), chiar așa, de la prima încercare, alții sânt la a treia și tot nu renunță... Asta aduce, așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
strelitul Pantelimonescu, și chiar și pentru grasul și stupidul Calistrat, ca și pentru rizibilul Bacaloglu? Încercam să-i readuc pe oameni în mine unul câte unul, chiar și pe abjecți? Nu-mi plăcuse mie și Olaru, cel de la cadre, cu exclamația lui indescriptibilă de superioritate scârbită (aaîaaa!) și nu fusesem eu emoționat de directorul Bularca (patern și suferind în fața mea de o cumplită migrenă)? "Ce serviți?" mă trezi un chelner, și când mă uitai la el făcui ochii mari. Era cel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scoată criminal de război." " Deci nu cocoșei?!" "Nu!" " Dar ați avut!" "Da, am avut, dar i-am predat la stabilizarea din 47." "Pe toți?" "Bineînțeles!" Și n-au fost nici sabotori, nici criminali de război?" "Cine, părinții mei?!" De! făcui, exclamația asta poate să fie doar expresia adevărului pe care îl știi tu!" "E purul adevăr, zise, adevărul cel adevărat, părinții mei n-au făcut nimic." "Și câți ani li s-a dat?" "Trei ani!" "Corect, zisei, într-adevăr pentru nimic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zveltă, cunoscută, se ivi în prag și zise: - Oh, Dumnezeule, tu ești?! Erau exact aceleași cuvinte pe care le-ar fi rostit probabil Gosseyn, în aceeași situație. Dar tonul lui ar fi fost de ușurare. Pentru că individul care scoase acea exclamație fusese identificat de memoria Gosseyn ca fiind proprietarul cabanei: Dan Lyttle, în persoană. Paznicul care intrase în camera de hotel a lui Gosseyn Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca atunci. Dar părea mai matur decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vorbă? întrebă el, sau - către Gosseyn - ai nevoie de ajutorul meu? Gosseyn zâmbi. - Încă nu, Enin. Dac-o să am, o să-ți spun. Dar acum, dacă vrei, poți să te-ntorci la jocul tău. - Bine. Puțin mai târziu, se auziră iarăși exclamațiile sale de încântare. Și Gosseyn spuse: - Domnule Lyttle, ce ți-ar fi plăcut să se întâmple pe Pământ? Răspunsul veni imediat. - Sper ca tu să rămâi și să ajuți ca Semantica Generală să devină iarăși o condiție preliminară pentru Venus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
patru semnale, care se succedară rapid, pentru super-creierul său. Apoi se lăsă pe spate, relaxat, fixându-și privirea în tavan. La stânga sa se auzi un sunet puternic. Era vocea unui bărbat care scosese un Uuhhh! prelungit. Și apoi: "Hei!" Ultima exclamație venise dinspre purtătorul de cuvânt al celor șase indivizi care, în tot acest timp. stătuse mai la o parte. Gosseyn putu să-l identifice pentru că întorsese iarăși capul într-o parte. Ceea ce văzu erau cei doi bărbați în haine civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
fi numit astfel, era o combinație de h-uri și n-uri, și o vocală, sau două, trei... Și se auzi cam așa: - Huhnnuhhn? Tonul părea interogativ. Gosseyn nu încercă să facă o traducere exactă. În momentele care urmară după exclamație, el făcu mai întâi o fotografiere" a unei porțiuni din podea la câțiva metri depărtare de el: și simultan, evocă "fotografia" mentală a lui Gorrold. Se auzi imediat un "ah". Venea de la omul de afaceri pe care-l văzuse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
stai în cale? urlă Ganea, aruncând cât colo mâna Variei și, cu mâna rămasă liberă, în ultimul hal de turbare fiind, îi trase prințului o palmă cât putu de tare. — Ah! gemu Kolea, plesnind din mâini. Ah, Dumnezeule! Se auziră exclamații din toate părțile. Prințul se albi la față. Cu o privire ciudată și plină de reproș, se uită drept în ochii lui Ganea; buzele îi tremurau și se străduiau să spună ceva; un zâmbet ciudat și cu desăvârșire nepotrivit le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și ceilalți începură să se ridice, înghesuindu-se în jurul prințului. Chiar și cei retrași îndărătul draperiei începură să-și facă apariția în salon. Se iscă o rumoare de voci, exclamații, unii chiar cerură șampanie, începură înghesuiala și agitația. Pentru o clipă mai că nu uitară de Nastasia Filippovna și că aceasta era amfitrioana seratei. Însă încetul cu încetul, aproape toți deodată, își amintiră că prințul i-a cerut mâna. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat pe propria dumitale exclamație! strigă Kolea. Acum o lună frunzăreai Don Quijote și ai exclamat că nimic nu-i mai grozav decât „cavalerul sărman“. Nu știu la cine te-ai referit atunci: la Don Quijote sau la Evgheni Pavlovici, sau poate la o a treia persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucru!), v-a dus de nas pe toți și v-a implicat într-un caz de escrocherie, pentru că asta, la drept vorbind, e o potlogărie, o escrocherie! — Care escrocherie?... Cum să nu fie „fiul lui Pavlișcev“? Cum se poate!... răsunară exclamații. Toată ceata lui Burdovski era într-o derută imposibil de descris. Sigur că-i o escrocherie! Dacă se dovedește că domnul Burdovski nu este „fiul lui Pavlișcev“, în acest caz pretenția domnului Burdovski apare ca escrocherie pe față (adică, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ruble vorbiți! exclamă Lebedev, lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn de noblețe din partea dumneavoastră, deoarece patru sute de ruble sunt o pierdere prea mare pentru un om sărman, care trăiește muncind din greu, cu o mulțime de orfani în familie... Nu asta am vrut să spun! Firește, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre biserică. Să remarcăm că dinadins nu voise să fie trecută cu vederea vreuna dintre datinile și uzanțele încetățenite; totul se făcea pe față, deschis și „cum se cuvine“. La biserică, trecând prin mulțime în rumoarea neîntreruptă de șoapte și exclamații ale publicului, condus de Keller, care arunca în dreapta și în stânga priviri amenințătoare, prințul se retrase pentru moment în altar, iar Keller se duse după mireasă; în dreptul pridvorului Dariei Alexeevna, găsi o mulțime care nu era doar de două sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar Keller se duse după mireasă; în dreptul pridvorului Dariei Alexeevna, găsi o mulțime care nu era doar de două sau de trei ori mai numeroasă decât la prinț, ci poate chiar de trei ori mai obraznică. Urcând treptele, auzi niște exclamații pe care nu le mai putu suporta și chiar dăduse să se adreseze publicului cu intenția de a rosti discursul cuvenit, dar, din fericire, îl opriră Burdovski și Daria Alexeevna în persoană, care fugise din pridvor; îl apucară amândoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l descoase despre nuntă și despre minunea că întreabă de cea care n-ar fi trebuit acum să fie decât într-un loc: cu el, la Pavlovsk. În linii mari, le satisfăcu curiozitatea în legătură cu nunta. Începură uimiri, „ah“-uri și exclamații, așa că el fu nevoit să le povestească aproape totul, desigur în linii mari. În sfârșit, consiliul acelor femei înțelepte și emoționate decise că, în primul rând și neapărat, prințul trebuie să bată în ușa lui Rogojin până acesta îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pierdut", o secvență poetică lungă, în cinci părți, unde experimentul artistic implicând elemente formale și de viziune merge și mai departe. În partea a treia, "The Gibber" ("păsăreasca"), limbajul dezorientării și al fricii atinge punctul culminant într-o acumulare de exclamații și întrebări, aparent iraționale. "The Return" ("întoarcerea"), partea a patra, îl arată pe fiul pierdut întors în seră, noaptea, mergând spre inima sa mecanică, boilerul ce încălzește vegetația în timpul iernii, și așteptând dimineața și reîntoarcerea părintelui pierdut, sub forma ambivalentă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de doctrine). Ea afirm] c] judec]țile morale sunt construcții care pot fi adev]rate sau false. Judec]țile morale pretind c] prezint] lucrurile așa cum sunt. Naturalismul se opune astfel noncognitivismului, emotivismului și prescriptivismului care ethicheteaz] judec]țile morale că exclamații, „stimuli” psihologici sau cvasi-comenzi. Într-un sens mai modest, naturalismul este și o doctrin] realist], considerând unele judec]ți morale ca fiind adev]rate. (Explicații mai detaliate despre aceste curente pot fi g]site în capitolul 35, „Realismul”, în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bani nu i-ar putea convinge s] fac] așa ceva. Pe urm], el i-a întrebat pe niște indieni care mâncau de obicei trupurile taților lor decedați, contra c]rei sume de bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relevat mai este și faptul că În varianta din 1838 versurilor le lipsește complet conotația naționalistă, ele limitându-se, În mod strict, la conținutul erotic. Strofa finală din versiunea lui Enea Hodoș XE "Hodoș" nu era Încă prezentă, iar la exclamația din refren („Dar nu-mi place știu de ce!”), răspunsul ținea cont doar de eternul capriciu feminin: „Că-i vicleană pentru-aceea!”, fără a se face nici o referire la naționalitatea cochetei invocate În versurile romanței. Ținând cont de aceste elemente, de faptul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Bd. de Sebastopol. Privirile mele curioase și avide așteaptă minuni și întâlnesc numai un bulevard ca toate, cu palate și prăvălii ca pretutindeni, cu o mișcare obișnuită. (Liviu Rebreanu, Metropole) 1.Ilustrează două trăsături ale textului memorialistic. 2.Explică prezența exclamației din titlul fragmentului: Paris! 3.Motivează scrierea cu inițială majusculă: Bd. de Sebastopol. 4.Menționează o coordonată spațială și una temporală din fragment. 5.Comentează reacțiile călătorului din ultimul paragraf. 6.Transcrie o imagine auditivă și una vizuală. 7.Precizează
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
prin gesturi. Din limbajul mimico-gestual lipsesc anumite categorii morfologice cum ar fi: articolul, numeralul, instrumentele gramaticale etc.Verbul are doar prezent, trecut și viitor,nu există categoria de mod, imperativul este transpus prin expresia feței, la fel și interogația și exclamația, nu se face distincția dintre pronumele și adjectivul posesiv, genurile sunt indicate prin „mama” și „tata”. În limbajul mimico-gestual, ochii servesc În a arăta persoana care vorbește, pe sine se arată cu degetul și despre cine se vorbește, se Întoarce
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]