1,082 matches
-
succesul cărții precedente.) Am citit primele treizeci de pagini umplînd marginile foilor cu semne de Întrebare și de exclamație În fața unor fraze ca aceasta: „Tații nu fac confidențe. Dacă fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne de imprecație? De resemnare? Își Îngăduia să vorbească despre căsătoria mea cînd eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Tații nu fac confidențe. Dacă fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne de imprecație? De resemnare? Își Îngăduia să vorbească despre căsătoria mea cînd eu făceam ședințe de psihanaliză! În momentul cînd Tina se dusese la un psihiatru celebru, care Îi spusese: „Soțul dumitale merge la Zscharnack și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stai în cale? urlă Ganea, aruncând cât colo mâna Variei și, cu mâna rămasă liberă, în ultimul hal de turbare fiind, îi trase prințului o palmă cât putu de tare. — Ah! gemu Kolea, plesnind din mâini. Ah, Dumnezeule! Se auziră exclamații din toate părțile. Prințul se albi la față. Cu o privire ciudată și plină de reproș, se uită drept în ochii lui Ganea; buzele îi tremurau și se străduiau să spună ceva; un zâmbet ciudat și cu desăvârșire nepotrivit le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și ceilalți începură să se ridice, înghesuindu-se în jurul prințului. Chiar și cei retrași îndărătul draperiei începură să-și facă apariția în salon. Se iscă o rumoare de voci, exclamații, unii chiar cerură șampanie, începură înghesuiala și agitația. Pentru o clipă mai că nu uitară de Nastasia Filippovna și că aceasta era amfitrioana seratei. Însă încetul cu încetul, aproape toți deodată, își amintiră că prințul i-a cerut mâna. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat pe propria dumitale exclamație! strigă Kolea. Acum o lună frunzăreai Don Quijote și ai exclamat că nimic nu-i mai grozav decât „cavalerul sărman“. Nu știu la cine te-ai referit atunci: la Don Quijote sau la Evgheni Pavlovici, sau poate la o a treia persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucru!), v-a dus de nas pe toți și v-a implicat într-un caz de escrocherie, pentru că asta, la drept vorbind, e o potlogărie, o escrocherie! — Care escrocherie?... Cum să nu fie „fiul lui Pavlișcev“? Cum se poate!... răsunară exclamații. Toată ceata lui Burdovski era într-o derută imposibil de descris. Sigur că-i o escrocherie! Dacă se dovedește că domnul Burdovski nu este „fiul lui Pavlișcev“, în acest caz pretenția domnului Burdovski apare ca escrocherie pe față (adică, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ruble vorbiți! exclamă Lebedev, lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn de noblețe din partea dumneavoastră, deoarece patru sute de ruble sunt o pierdere prea mare pentru un om sărman, care trăiește muncind din greu, cu o mulțime de orfani în familie... Nu asta am vrut să spun! Firește, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre biserică. Să remarcăm că dinadins nu voise să fie trecută cu vederea vreuna dintre datinile și uzanțele încetățenite; totul se făcea pe față, deschis și „cum se cuvine“. La biserică, trecând prin mulțime în rumoarea neîntreruptă de șoapte și exclamații ale publicului, condus de Keller, care arunca în dreapta și în stânga priviri amenințătoare, prințul se retrase pentru moment în altar, iar Keller se duse după mireasă; în dreptul pridvorului Dariei Alexeevna, găsi o mulțime care nu era doar de două sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar Keller se duse după mireasă; în dreptul pridvorului Dariei Alexeevna, găsi o mulțime care nu era doar de două sau de trei ori mai numeroasă decât la prinț, ci poate chiar de trei ori mai obraznică. Urcând treptele, auzi niște exclamații pe care nu le mai putu suporta și chiar dăduse să se adreseze publicului cu intenția de a rosti discursul cuvenit, dar, din fericire, îl opriră Burdovski și Daria Alexeevna în persoană, care fugise din pridvor; îl apucară amândoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l descoase despre nuntă și despre minunea că întreabă de cea care n-ar fi trebuit acum să fie decât într-un loc: cu el, la Pavlovsk. În linii mari, le satisfăcu curiozitatea în legătură cu nunta. Începură uimiri, „ah“-uri și exclamații, așa că el fu nevoit să le povestească aproape totul, desigur în linii mari. În sfârșit, consiliul acelor femei înțelepte și emoționate decise că, în primul rând și neapărat, prințul trebuie să bată în ușa lui Rogojin până acesta îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-aș putea totuși scrie o apologie a suferinței, fiindcă suferința durabilă - și nu există suferință adevărată, decât cea durabilă -, dacă purifică în primele faze, în ultimele tâmpește, detrachează, distruge și anarhizează până la descompunere. Entuziasmul facil pentru suferință manifestat în exclamații este o caracteristică a esteților și a diletanților suferinței, care o asimilează unui divertisment, neînțelegînd ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă otravă, dar și câtă fecunditate, pe care o plătești însă scump. A avea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
i-a ales bine. Sunt cu toții frumoși la vedere. Pieptănați și îmbrăcați la fel. Sunt, se pare, și în asentimentul lui Claudius. — Îmi place u... uniforma, murmură destul de tare. Cu fi... fir de aur. Se aud și alte frânturi de exclamații încântate. În loc să se bucure, Vipsania se lasă pe nesimțite pradă tris teții. De ce mulțimea e orbită și răpită de bogăție? De ce oa menii tânjesc toată viața după bunuri materiale și mor tot nesătui? Suspină înăbușit. Dacă ar fi după ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa-zișii savanți. Știu că așa cum este jos, așa e și sus. Și nu există nimic altceva de știut.” Ne oferi țigări de foi cubaneze, de o formă curioasă, nu drepte, ci răsucite, ondulate, deși groase și butucănoase. Scoaserăm câteva exclamații admirative, iar Diotallevi se apropie de rafturi. „Ei”, zicea Agliè, „o bibliotecă minimă, cum vedeți, nu mai mult de vreo două sute de volume, am ceva mai acătării În casa familiei mele. Dar, cu modestie trebuie s-o spun, toate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apoi Îi făcu multe complimente de bun venit. Voia să ne invite să intrăm În casa ei, dar Belbo i-o tăie scurt, după ce o Îmbrățișase și o făcuse să-și vină În fire. De cum intrarăm În vilă, Lorenza scoase exclamații de bucurie pe măsură ce descoperea scări, coridoare, camere umbroase cu mobile vechi. Belbo se ținea În understatement, zicând că fiecare are castelul pe care și-l poate permite, dar era mișcat. Venea aici din când În când, ne spuse el, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mă strîngă la piept, așa cum făcea Linda cea de demult, cea iubitoare și drăgăstoasă. — Sună-l În seara asta și spune-i că vrei să stați de vorbă. Epilog — Doamne! Nu se poate, glumești! Dan și cu mine scoatem exclamații de Încîntare În timp ce lăsăm din mînă bagajele pe podeaua de marmură și ne repezim la fereastra imensă, ca să vedem oceanul. — E fantastic! Mă Întorc către Dan și zîmbesc larg. El mă ia În brațe și mă sărută pe buze. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dar le și pot concentra asupra cuiva. Amar Nath, în mod sigur, a fost luat prin surprindere de zelul miresei în noaptea nunții. Anjali, care se mutase la noua familie a stăpânei sale, stătea adesea trează până seara, târziu, ascultând exclamațiile lui de uimire, mici sunete jucăușe care răzbăteau pe fereastră, până la terasa unde se afla ea. După cum avea să-i spună mai târziu vânzătorului de betel, probabil că acest mire, foarte serios, nu se așteptase ca tăcuta sa mireasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oamenilor, păsări cântătoare speriate, care vor fi urcate în coliviile lor la clasa a treia, o vacă mestecând niște resturi; mirosurile - de mâncare prăjită în ghee, de cărbune, de sudoare, de unsoare de osii și de urină; zgomotele - strigătele vânzătorilor, exclamațiile, numele țipate în gura mare și fluieratul locomotivei care parcă străpunge toată această gloată enormă de oameni înghesuiți laolaltă. Este un zgomot atât de puternic, încât uneori te rogi ca excesul de viață să contenească, să se dea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Charlie le surclasează pe celelalte două femei de la palat, cărora le e greu să se concentreze, când amazoana de lângă ele strigă la încărcătoarea ei servilă și comentează permanent performențele celorlalți, cu un șir de „Ura! Lovește-o! Păcat! Așa trebuie!“, exclamații care o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să-și trimită nevestele. De cealaltă parte, maiorul, mult mai introvertit ca soția sa, vânează constant, flegmatic, încuviințând strigătele hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
transportorului, strălucind costisitor. Fusese fixată cu lanțuri dedesubt, care se smuceau ori de câte ori docherii strigau unul la altul, să rotească scripeții. Mașina era ridicată și balansată deasupra capetelor celor prezenți acolo, o umbră mare, neagră, tresărind deasupra cheiului. Bobby aude o exclamație și vede două englezoaice dându-se la o parte. — O, valiza! Bobby face un pas înapoi și salvează o valiză mică, pe care i-o întinde (ridicându-și pălăria) unei doamne în vârstă. Este răsplătit cu un zâmbet grațios. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reducere pentru clienții speciali. Cu toate că vocea lui este atât de distorsionată încât femeia abia pricepe ce vrea să spună, înțelege în cele din urmă că englezul mai „vrea o rundă“, cu ea de data asta. Un alt interludiu punctat de exclamațiile inconfundabile ale Mariei. Femeia se întrece pe sine, scoțând gemete spectaculoase, cu schimbări de tonalități care fac impresie în salon. Ura, exclamă Tereza, cu rezonanțele unei sirene de fabrică. După o vreme, se face liniște. Fără a se mai obosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deschise se învecinau cu tomuri de cod civil și de drept comun. La capătul curții se aflau cabinetele și un grătar mare, ca două brațe sub care erau stivuiți buștenii. Când Louisette aduse jambonul și jumările, fu primită cu o exclamație. Nu cu o înjurătură, nu, cu o expresie de mulțumire, și apoi, dar ea nu-și mai aducea aminte exact, o dulcegărie a colonelui la adresa ei, care-l făcu să râdă pe judecător. Ea așeză farfuriile, șervetele, paharele și tacâmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
meteorit care s-a prăbușit în cel mai nimerit loc, invadându-l cu o frumusețe neconvențională; uitându-mă la el, am simțit un nod în gât. Era extraordinar și era făcut de mine. Și a fost primit teribil de bine; exclamațiile și comentariile din jurul meu păreau sincere. Nodul din gât se făcuse așa de mare că a trebuit să îl împing la vale cu restul de șampanie din pahar. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Nimic nu se potrivea, firește. Obiectul decorativ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dar jacheta din stofă era neschimbată, un element de stabilitate într-o lume în mișcare. —Sam și cu mine am avut o discuție fascinantă, a spus Adrian, ceea ce mi s-a părut cam exagerat. Dar fu pus la pământ de exclamația lui Duggie în timp ce se grăbea înspre mine: Sam, draga mea! Picioarele lui Duggie erau puțin cam mici pentru corpul lui rotund și robust; mereu părea că e gata să se rostogolească. — Ce succes a fost vineri seara! a continuat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să-i deranjeze lui vederea. A tresărit, fixându-și privirea spre acea imagine. Uluit de ceea ce i se dezvăluia, nu-și putu reține o exclamație, mai ales că femeia îi făcea semn să coboare: „Să cobor acum? Mai am puțin până la vârf”, i-a răspuns el, justificându-și refuzul în acest fel. La următorul semn și-a amintit ceva și a întrebat-o: „De ce vii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]