KorAP: Find »[drukola/base=exclama & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...236 >

5,886 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește-te, te rog! Nu vezi că o să te omoare? scoase un suspin de neputință. Doamne! exclamă. Nici măcar nu mă ascultă, iar dacă m-ar asculta, nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-ar fi zic că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mi vei cere... Îți voi da viața mea! Mă voi Închide Într-o mănăstire pentru tot restul zilelor mele... Iguana Oberlus nu-și putu stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl dureau teribil buzele acoperite de coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să te biciuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
un șut lui Ferreira. Portughez nenorocit, spune ceva, sau te arunc și pe tine În apă. Nu ești decît o povară. Vorbește sau vîslește, dar fă ceva... Celălalt abia deschise ochii: - Mi-e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus, batjocoritor. Ți-e foame... Asta nu-i nimic nou... Tuturor ne e foame, pentru că sînt deja trei zile de cînd frumoasa noastră timonieră ne-a mîncat ultimul cartof. - O să mor, suspină Ferreira abia auzit. Dar nu vreau să mor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el. Ține mereu pupa spre valuri, căci dacă bat pieziș ne răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți spun, curînd vom fi pe pămînt... Începu să vîslească tot mai abitir, făcînd baleniera să Înainteze din ce În ce mai repede, imprimîndu-i viteza necesară pentru ca primul val să o Împingă pe creastă, aruncînd-o Înainte și mai iute, acestui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

traseră ambarcațiunea pe nisip la mai puțin de cinci sute de metri de casă frumoasei Maiana și își deschiseră drum prin desișul râpei, pana cand zăriră deasupra lor grosul aito care marca punctul de cotitură al potecii. Aici a căzut! exclama Tapú Tetuanúi, arătând spre un bolovan. Și aici sunt urme de sânge. Să căutăm ghioaga. Am aruncat-o pe undeva pe-aici, prin boscheții ăștia. Nu le veni ușor s-o găsească, însă, cănd reușiră, înțeleseră că merită timpul pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
de zile. Se lasă o tăcere adâncă. Membrii Consiliului se uitau unii la alții nedumeriți și, în timp ce în ochii unora se zăreau scântei de furie, pe buzele lui Miti Matái se ivi un zâmbet. —Legea asta este o lege tâmpita! exclama în cele din urmă Roonuí-Roonuí. Iar eu nu sunt dispus s-o respect. Încă n-am terminat studiul tatuajelor. Nici o lege nu e tâmpita, îl contrazise Hiro Tavaeárii, luând poziție la rândul lui. Și nimeni n-are dreptul să încalce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
să renunți. Mândrul scufundator ezita câteva clipe, se întoarse în toate părțile, căutând parcă un ajutor pe care nimeni nu i-l putea da și, în cele din urmă, aprobă, ca un deținut care acceptă o condamnare grea. Asta niciodată! exclama. O să fiu Omulîntoarcere. —Bine! interveni venerabilul Hiro Tavaeárii, considerând problemă încheiată, cu multă satisfacție în ceea ce-l privește. Acuma plecați de-aici, ca mai avem multe de discutat. Cei trei băieți se înclinară în semn de respect față de hotărârea Consiliului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați! Când reușiră în sfârșit să se liniștească, se așezară roată, privindu-se fericiți, dar nevenindu-le încă să creadă că era adevărat. —O să mergem!... exclama până la urmă Tapú Tetuanúi, ca și cum încă ar mai fi fost în tranșă. Vă imaginați? Cea mai grozavă expediție care s-a organizat vreodată, iar noi vom lua parte la ea! Aproape că nu-mi vine să cred. Nici mie! recunoscu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
puncte cardinale, și între fiecare dintre ele există câte opt subdiviziuni, care formează, la un loc, cele treizeci și două de puncte de bază ale Hârtii de Stele. Îi arăta antebrațul. Ai luat vreodată seama la tatuajele mele? Sunt superbe! exclama băiatul. Faptul că sunt frumoase sau urâte nu are nici o importanță pentru un navigator. Important este să fie utile, iar pentru mine sunt. Dacă formez un cerc cu brațele, atingându-mi vârfurile degetelor exact în dreptul Crucii Sudului, cotul meu stâng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă asigur că, fără să-nțelegem de ce, frigul ne înțepenea mâinile, lăsându-ne degetele ca niște gheare. — Nu e posibil, exclama din spate o voce anonimă. —Ba e! insistă Navigatorul-Căpitan. Frigul provoacă reacții foarte ciudate: ne paraliza mâinile și picioarele și ne obligă să tremuram și să clănțănim din dinți, fără voia noastră; chiar dacă încercăm să ne oprim, nu reușeam. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi, căpușe sau ploșnițe, fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi nu distingeau decât monotonia mării și a cerului, de un albastru uniform, pătat doar la orizont de câțiva nori albi. Maestrul sau îi arăta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
al unui pescăruș. Miti Matái răspunse imediat la ceea ce părea să fie un semnal prestabilit și, câteva clipe mai tarziu, piroga apăru din întuneric și se opri în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe punte, exclamând: —Gata! Putem pleca! Următoarele două zile le petrecură ancorați la oarecare depărtare de insula, făcând tot felul de supoziții despre ceea ce-i aștepta sau ascultând pasionantele povestiri ale celor trei Pahí-Vahínes, care apelau, încă o dată, la toate resursele lor în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
din nou de coastele insulei, de unde-i luară pe Roonuí-Roonuí și pe iscoadele lui, care erau atât de entuziasmați, încât nici nu reușeau să se facă înțeleși, din cauza vitezei cu care încercau să povestească ce văzuseră. —Ei sunt, fără-ndoială! exclamară grăbiți. Aceleași tatuaje, aceleași capete rase, cu două mese laterale, și același tip de ghioage... Ce oameni oribili! — Și Anuanúa? întreba Miti Matái. N-am văzut-o, se grăbi să răspundă Căpetenia Războinicilor. Și nici pe celelalte fete... Făcu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
prea tineri, ori prea bătrâni. Majoritatea bărbaților care ar putea lupta sunt plecați. Făcu o pauză semnificativă și încheie, apăsând cuvintele: Cu navele... — În cazul ăsta, câți războinici au mai rămas? —Vreo cincizeci. —Cincizeci! nu se putu abține să nu exclame Vetéa Pitó. Asta înseamnă că sunt aproape de două ori mai mulți că noi... Suspina. Asta fără să mai punem la socoteală aportul băieților, femeilor și chiar al bătrânilor... Avem de partea noastră factorul surpriză, răspunse Roonuí-Roonuí. Din câte am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
plus, într-o noapte au atacat încă o insulă și, de-acolo, le-au răpit pe astea trei și pe încă una, care a murit între timp, și s-au distrat și cu ele, în același fel. —Taaroa fie lăudat! exclama Vahíne Tipanié. —Taaroa nu există, replică Ihona, mușcând cuvintele. L-am rugat de o mie de ori să ne vină în ajutor, și nici măcar o dată n-a venit. Pentru mine e mort. Toți zeii sunt morți pentru noi. Era cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
vei fi unul carea reușit deja să se-ntoarcă din Al Cincilea Cerc. —Și cât timp va trebui să studiez? întreba băiatul. — Trei ani, poate patru, fu răspunsul. Depinde cât îți vei da silința. —Maiana n-o să aștepte atâta. —Maiana! exclama. Mereu Maiana! Cineva care visează să devină Mare Navigator și poate, într-o zi, Navigator-Căpitan al insulei Bora Bora, nu trebuie să fie atât de obsedat de ceea ce are o femeie între picioare. A fi navigator nu-i totuna cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
din urmă a lui Cristofor Columb, ce s-a năruit sub ochii lui că hârtia udă în dreptul coastelor jamaicane, nu se compară cu temutul Niho-Nui sau Marele Dinte, care trece prin lemnul corăbiilor că prin ceară. Tané să ne păzească! exclama imediat Vetéa Pitó, pe care viermii păreau să-l îngrozească mai mult decat înșiși Te-Onó. Am senzația că ne devorează picioarele, ca să ne ajungă la măruntaie. Lucrul cel mai grav nu este ca găuresc lemnul... sublinie Navigatorul-Căpitan. Din fericire, Tevé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii ale vieții, iar apoi permit să fim înfrânți într-un mod ridicol și rușinos. O să găsim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

iarăși și iarăși. Adam are un frate. Numele lui este Johan. Atâta doar că Adam nu e-n stare să-și amintească nici cel mai mărunt amănunt În ce-l privește. Nici măcar cum arată. 3 — E așa de deprimant, a exclamat Margaret Înainte să fi lăsat să cadă pe birou numărul din acea zi al cotidianului Harian Rakyat, după ce l frunzărise. În cameră era liniște, iar aerul fierbinte, până și cu obloanele larg deschise. Ventilatorul din tavan abia dacă stârnea o

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
zis că nu transpiră niciodată. Nu purta ochelarii cu rame groase și negre pe care-i ținea Întruna pe nas la lucru, iar lui Margaret i-a făcut plăcere să-i vadă culoarea ochilor. — Nu-i așa că e plăcut? a exclamat. E prima oară când ieșim un deva În oraș Împreună. Rostind vorbele acestea, nu se Îndoia o clipă că situația nu era În nici un fel convenabilă: o femeie occidentală și un tânăr javanez Împreună Într-un loc public! știa bine

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
să duc la bun sfârșit așa ceva, ca un occidental. Vorbea fără amărăciune, dar cu o deznădejde atât de adâncă, Încât părea aproape indiferent. Nu poate fi urnit din atitudinea asta, s-a gândit Margaret profund nemulțumită. — De ce vorbești așa, a exclamat ea, Încercând să nu pară pretențioasă. Poți să faci tot ce-ți pui În minte. Nu zic c-ar fi ușor, dar dacă vrei ceva anume o să reușești. Nu te da bătut! Le-a sosit mâncarea, farfurii cu un curry

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
râs. Ce vrei să zici? Vreau să zic, care sunt Într-adevăr femei? Nu mi spune mie că tu știi care sunt, cum să zic... Travestiți? a Întrebat Johan Da, băieți care se dau drept fete. și ce dacă? a exclamat Johan râzând. Avea un râs dur și rece. Lui Farah nu-i plăcea să se poarte așa. De ce vrei să știi? Să nu-mi spui că ai vreo idee... Nu fi scârbos! Nu sunt băieți care se dau drept fete

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
birou sau pe paturi de campanie, trăgeau un pui de somn. Obloanele erau deschise, dar la umbra enormei clădiri vecine nu era niciodată multă lumină, doar un soi de permanent semiîntuneric. — Salut, matelot! a zis ea. — Ia te uită, a exclamat unul dintre ei rezemându-se de spă tarul scaunului, a venit Jakarta Jane, iubita armatei! Cu ce ocazie ne faci această nemaipomenită onoare? — Nici o ocazie, m-am gândit să dau o raită pe la voi să vă salut, a spus Margaret

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
am! — E o persoană pe care-o cunoști, nu-i așa? — Nu, a scuturat din cap Margaret. N-am idee cine e. Nici ea nu știa de ce minte. Mick a zâmbit cu sticla de bere la gură. — Hm! — Cinstit, a exclamat ea Încercând să pară binedispusă. Era pricepută la așa ceva, Își zisese, Îi reușea chiar și mai bine când voia să pară. și-a luat foaia de ziar și a Împăturit-o cu grijă. — Mi-am zis, uite, acolo e tipul

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]