982 matches
-
avut un impact deosebit asupra caracterului și spiritului viitorului om de stat. Aici i s-a făcut o onoare deosebită, fiind primit În societatea studențească „Borusia” sau „Preusen”, având În vedere că venea de la marginea Europei, iar societatea era una exclusivistă, fiind rezervată fiilor de prinți, de regi, iar mai târziu fiilor Împăratului. Onoarea care i s-a făcut tânărului moldovean se datora acelui „primus omnium” obținut la liceul berlinez. Încă din perioada studenției (1858-1862), și-a format caracterul, lucru remarcat
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
apoi, în 1699, se întoarce pe mare pentru o nouă aventură, geografică de această dată ; ajuns în Oceanul Pacific, merge de-a lungul coastelor Noii Irlande, descoperă Noua Britanie și explo rează strâmtoarea care îi poartă astăzi numele. Prelungirea etajelor sociale exclusiviste în secolul romantic a favorizat, ulterior vremurilor lui Dampier, atât dorința anarhică de a le aboli, cât și predispoziția melancolică a evadărilor imaginare. Obișnuința acestor evadări a creat, nu numai în Occidentul anglo saxon postcolumbian, o dependență foarte benefică pentru
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
branșă. A crescut odată cu excavațiile de șantier și săpăturile arheologului Nicolaie Pușcașu cu care petrecea cea mai mare parte din timpul său. Pasiunea pentru descoperiri i-a fost transmisă, din păcate, într-un aspect minor. Devenind, întocmai ca în dragoste, exclusivistă, ea a ajuns gelozie. Vili își însușea obiectele descoperite, așa că în cele din urmă Pușcașu l-a luat la goană de pe șantier. Când a nimerit la Archeos, băiatul părea un motănel. De-abia trecuse în clasa a treia și încercase
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
metodei este să genereze imagini autentice, noi, surprinzătoare, "necunoscute" prin natura lor; ele nu sunt însă simple halucinații, pentru că "mintea paranoică" nu face decât să descopere sensuri și interpretări alternative ale obiectelor reale: Activitatea paranoico-critică organizează și obiectivează în mod exclusivist posibilitățile nelimitate și necunoscute de asociere sistematică a fenomenelor subiective și obiective care ni se prezintă ca niște solicitări iraționale, numai datorită ideii obsedante. Activitatea paranoico-critică descoperă prin această metodă "semnificații" noi și obiective ale iraționalului, ea face să treacă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cărți, cam două pe an, în care frescele sociale românești se îmbină cu eseuri despre terorismul arab. Asta nu-i împiedică să se uite ore întregi la fotbal și apoi să scrie despre ce-au văzut. În mințile elitiste și exclusiviste ale multor intelectuali de bani gata, dacă ești microbist, n-ai sîngele destul de albastru. Dacă mai și scrii prin ziare despre această preocupare neserioasă, ești automat ludic, limitat, frivol și nu te poți nicidecum intersecta cu elitele. Numeri cornere, aduni
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
esența divină; consecutiv, pentru a alătura imaginile lor figurative. Dogma întrupării a putut fi astfel mai bine înțeleasă de către păgânii europeni, datorită reprezentărilor vizuale (treimea, chipul christic, Buna Vestire și întreaga iconografie religioasă), dar a impus și un anumit caracter exclusivist al relației dintre individ și divin (iertarea este acordată doar celor "aleși" sau celor pe deplin penitenți); la acestea, a adăugat universalismul credinței creștine (integrat eficient de teocrația bizantină). Și la romani împăratul devenea divin, însă ceea ce făcea posibilă glorificarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
altceva decât dreptul la însemnele triumfului - și doar cu acordul împăratului lor − și dreptul de a avea o statuie în forumul public; în schimb, augustul a ajuns să se identifice cu însăși zeitatea tutelară a Romei, Jupiter Capitolinul. Pentru reprezentarea exclusivistă a naturii sale de divus, împăratul a exploatat nu doar spațiul urban și ceremonialul, ci și trecutul roman, pe care cortegiul său funerar avea dreptul suprem (și unic) să-l pună în scenă (Benoist 108). Valoarea edilului, prin ritualizarea puterii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de reprezentări, astfel încât cei doi, împărat și cetate, vor constitui împreună "corpul politic" prin definiție - o unitate care, până la decizia lui Constantin I de a construi o "dublură" romană în Orient, părea indestructibilă. Tot el însă va reface această relație exclusivistă și sacră, însă cu populus urbis constantinopolitanae și în termenii reali și pragmatici ai "contractului" dintre fondatorul eponim și orașul său. Ceremoniile de adventus și funus au întărit cultul imperial aflat în formare în secolele I-II, definitivat, se consideră
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fusese romanitatea competitivă (așadar, un argument etnic și valoric). Imaginarul bizantin va oglindi această convertire a vechii ceremonii romane − care îl punea în relație pe defunctul imperial cu spiritele marilor săi înaintași − în ceremonia omagierii basileului și a relației sale exclusiviste cu divinitatea. În ambele situații, predominantă e tema victoriei eterne datorate calităților împăratului, un (re)întemeietor (edil, dar și cuceritor de noi teritorii) și un învingător absolut. Precum în cadrul funus imaginarium, în cazul cortegiului triumfal erau "purtate" imagini ale unor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ar fi potrivit Alfred de Vigny în vremea lui Alecsandri și Bolintineanu. Țărănismul literar repudia influența străină și se mărginea la imitarea poporului (vom vedea în ce chip). Așadar, și una și alta din aceste două literaturi în luptă erau exclusiviste; se lipseau de un factor esențial al literaturii normale, rupeau cu tradiția noastră, alcătuită din influențe străine și din afirmarea caracterului specific național. În 1906, când a apărut această revistă și am găsit această stare, am venit cu ideea veche
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și cu sprijinul Primăriei orașului și al Astrei. Un articol redacțional, intitulat Brazda noastră, precizează: „Programul acestei reviste îl cuprinde, în esență, numele ei. Vasăzică o revistă regională? Da. Decât că regionalismul nostru nu va fi regionalismul zidurilor chinezești, regionalismul exclusivist, orbit de patriotism local, ci un regionalism care, prin dezgroparea, dezmorțirea, evidențierea valorilor și specificului acestui colț de țară, caută să aducă - prin contribuția sa - nota sa genuină, distinctă, în ansamblul sufletului românesc de pretutindeni, a cărui parte întregitoare și
ŢARA BARSEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290061_a_291390]
-
sensul tragic al ne-asimilării sociale, etnice, politice, religioase: „Asimilarea m-ar fi omorât chiar mai repede decât refuzul ei, care mă va ucide oricum... Doar În acest sens vreau să fiu evreu; În exclusivitate, doar În acest sens”. Cuvântul „exclusivist”, de atâtea ori manipulat și răstălmăcit În conotațiile retoricii și polemicilor post-Holocaust, Își revendică, aici, Înțelesul cu adevărat singular. „În exclusivitate din acest punct de vedere, mă consider cu deosebire norocos, chiar binecuvântat, nu că sunt evreu, căci deloc nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la „revizitarea” clasicilor ori, în general, a cărților mai vechi, a unor scriitori în principiu deja „clasați”. Nu este un critic „specializat”: se ocupă cu egală competență de proză, de poezie și de critică. Nu e partizanul vreunei metode critice exclusiviste. Nu amestecă în demersul critic nici politica, și nici morala cu literatura, și nu-și colorează nepotrivit discursul critic cu referiri la politic. Astfel, el poate comenta favorabil opera literară a unui adversar de idei ori desființa (fără „răutate”, dar
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
creștere a sectorului, până câștigă 70-80% din potențialii consumatori. Pe baza acestui preț, ea amortizează rapid cheltuielile de cercetare-dezvoltare și poate lucra sub capacitate; abia În faza maturității, după „ecranarea” celor bogați și culegerea profiturilor maxime, firma renunță la imaginea exclusivistă și reduce prețul, pentru a atrage și restul consumatorilor. Pentru bunurile de masă, firma adoptă un preț de penetrare, care asigură profituri abia În faza de creștere accentuată, Însă permit reducerea constantă a costurilor pe baza folosirii optime a capacității
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
același sens.” „Cerchiștii” nu își fundează, prin urmare, programul modernist pe sincronizarea cu veacul lor (căci, mai ales pe fundalul războiului, tocmai de spiritul acestui veac vor ei să se despartă), și nici pe restaurarea unui clasicism doctrinar, exclusiv și exclusivist, ci pe recunoașterea și restaurarea unor modele axiologice, topite într-o sinteză personală. Acest modernism sui-generis, îndreptat cu fața spre trecut (unul exemplar), individualizează C. L. de la S. Este marca originalității sale doctrinare, în care selecțiile valorice nu se mai
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
își susține, prin fronde publicistice și literare, partea lui de contribuție la impunerea modernității în literatura română. Aderând la autonomia esteticului, el se așază, în esență, sub scutul ideilor lui E. Lovinescu. Pledoaria o face într-o manieră ferventă și exclusivistă, ca în Mic tratat de estetică sau Lumea văzută estetic. Lucrarea însumează, mai întâi, principalele campanii antitradiționaliste la care participase în deceniul al treilea, după ce în prima lui „bătălie” literară, datată 1914, se războise pentru legitimitatea simbolismului la noi, noua
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
pentru că, fără să rezolve nimic din problemele unei culturi minore, ele ne reamintesc natura profund democratică a reprezentărilor vocaționale. Dacă vrem să căutăm chemarea literară, trebuie să o facem în domeniul pasiunilor colective, date tuturor, nu în cel al chemărilor exclusiviste. Înainte să vorbim despre vocația excepțională care a articulat biografia lui Eminescu, trebuie să acordăm atenție vocațiilor modeste, care se puteau atribui autorilor mărunți sau chiar anonimilor. Culturile emergente nu sunt numai o sumă de instituții inventate de la zero, teatru
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unei chemări distribuite în toată masa poporului, a fost lucrul "uitat" de către următoarea generație. Manierele singularizante și pasiunile care li s-au atribuit au fost folosite pentru a constitui o elită artistică, pentru a cristaliza și limita cercul restrâns și exclusivist al autorilor al căror nume se declină în -ism. Evident, nu pentru că modalitățile de diferențiere disponibile în text ar fi avut un carater nedemocratic. Toate textele își organizează proprietățile, toate au capacitatea de a produce o figură singularizată; ca să obții
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
un tratat între toate triburile din zonă, inclusiv cele evreiești, prin care se instituia libertatea religioasă, precum și drepturile și îndatoririle fiecărei confesiuni. Se consacră astfel dimensiunea universală a islamului, o religie adresată tuturor popoarelor, în acea perioadă neregăsindu-se accente exclusiviste sau terminologia radicală față de celelalte credințe.263 Acestor divergențe de percepții, care la început au avut un fundament pur religios, li s-au alăturat în timp o serie de probleme geopolitice generate de proclamarea statului Israel; toate acestea au condus
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
modelul existențial pe care îl cunoșteau și pe care au voit dinadins să îl prezerveze. Nu întâmplător, în ultimă analiză, după ce toate învelișurile exterioare și superficiale sunt date la o parte, comunitățile românilor-americani sunt niște «sate» românești: închise dar nu exclusiviste, sceptice dar nu depresive, încăpățânat statornice și pline de vitalitate adaptivă, gravitând în jurul bisericilor lor, care le sunt centru și garantor sistemic”. De când fiecare a început să-și caute identitatea, între grupurile etnice care alcătuiesc America și Canada s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
referință istorică cum poate să aibă și pentru dumneavoastră. Dar nu trebuie privit - și ăsta a fost și sensul unor explicații pe care domnul Traian Băsescu le-a dat și l-am dat și eu -, nu trebuie privite în sens exclusivist în nici un fel. A imagina axa București-Londra-Washington ca fiind o coloană vertebrală în lungul căreia nu se mai alătură nici o piesă, cum ar fi Berlinul sau Parisul, e fals. Această piesă nu este anti-europeană - și credeți-mă că nu fac
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
și s-a preferat o formulă foarte scurtă. Sigur, dau deoparte micul zâmbet și vă spun numai că această axă nu trebuie văzută nicicum în sensul de „axă”, și pun substantivul între ghilimele. Nu trebuie văzut nicicum în vreun sens exclusivist și nicicum mecanic. Vorbind despre axă, Președintele Băsescu a avut în minte un vector de securitate, în lungul căruia se mișcă România. Spre vest, el este inevitabil orientat către capitale precum Londra și Washington; evident că trece prin Paris, evident
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
care problemele de securitate să nu se amplifice niciodată. Fac această pledoarie pentru un înțeles relaxat al termenului, tocmai pentru că am observat sensibilitatea hermeneutică a majorității comentatorilor de politică externă. Termenul, repet, nu a fost niciodată văzut într-un sens exclusivist, dar trebuie să recunoaștem că el unește două extreme de semn geopolitic, Washingtonul și Marea Neagră, care au foarte multe în comun. În baza acestui alibi, și noi ne putem raporta la spațiile de interes, contând pe sprijinul partenerilor noștri europeni
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Uniunii. Președintele prețuiește foarte mult parteneriatul strategic dintre România și Statele Unite și s-a simțit dator să pună această tușă clară asupra raporturilor externe ale României. Repet, nu s-a dorit nici un moment ca această remarcă să aibă un accent exclusivist. Andreea Bratosin: Washingtonul și Londra sunt la curent cu intenția noului președinte al României? Mihai-Răzvan Ungureanu: Sigur că Washingtonul a primit declarația cu, cred eu, binemeritată atenție. La fel și Londra. Parisul și Berlinul au reacționat foarte prompt. Cred că
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
părea compromițător la o reevaluare critică actuală. Romanul însă nu e tezist, nu creează altfel spus un context ficțional pentru revelarea unei idei/metode, fie ea și psihanaliza freudiană care făcea furori în epocă. Povestea, deși nu vertebrează în mod exclusivist discursul, ca în marile narațiuni realiste, nu e nici remorca tîrîtă cu greu de dragul lizibilității. Rețeta, în linii mari, e cea utilizată de Proust, fără ca rezultatul să fie identic: scenariul mnezic pe care Zeno Cosini îl regizează sub forma unor
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]