2,256 matches
-
aibă sentimentul stăpânirii întregului, scriind Era ticăloșilor, un eseu asupra căruia va reflecta. Numai confesiunea îl poate elibera de "barbaria concretului". El a descoperit în existența sa "mitul fericirii prin iubire" care "i-ar putea integra ființa în gândirea cosmică". Exegeții vorbesc despre "noua gnoză", în jurul căreia teoretizează Victor Petrini, gnoză care ar putea elibera omul de "neliniștea cosmică". Protagonistul găsește în iubire forța de a înfrunta teroarea realului, adică exprimarea în concret a terorii istoriei, care subminează demnitatea umană. Căutând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
memoria întregii specii, interpretează semne infailibile. "Vitoria nu-i o individualitate, ci un exponent al speței" (G. Călinescu). Baltagul a fost numit de critică "un roman al existenței românești ancestrale", "un roman baladesc", "roman erotic", "roman polițist". În acest roman exegeții au identificat: mitul comuniunii om-natură, mitul mioritic, mitul marii călătorii, Erosul și Thanatosul, eterna alergare după un ideal, un sens al existenței. Vitoria străbate "drumul spre centru", deoarece " Drumul spre înțelepciune sau spre libertate este un drum spre centrul ființei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Există în roman două lumi între care se află interferențele: una simbolică, mitică, și alta epică. Romanul Baltagul este un "poem al naturii și al sufletului omului simplu", o "Mioriță în dimensiuni mari" (G. Călinescu). Cercetând sursele culturale ale romanului, exegeții au identificat idei și motive mitologice românești în baladele Salga, Dolca, Miorița. Vitoria Lipan este un personaj mitic, o figură reprezentativă de erou popular, având calitățile omului simplu de la țară: cultul pentru adevăr și dreptate, respectarea legilor strămoșești și a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Vodă); idilă (Fântâna dintre plopi); aventură (Cealaltă Ancuță); legendă (Județ al sărmanilor); reportaj (Negustor lipscan); portret prin narațiune (Orb sărac). În Hanu Ancuței întâlnim tehnica literară povestire în povestire sau povestirea în ramă (Sergiu Pavel Dan); iar după alți exegeți "povestirea cu sertare". Naratorul principal relatează întâmplarea la persoana I, într-un spirit de competiție cu ceilalți naratori, în speranța că va spune o povestire mai "strașnică" și mai "minunată". E un ceremonial al spunerii, rostit la flăcările focului, după
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
studenți într-o expediție speologică, în Carpați. După moartea profesorului, se găsește în biroul acestuia un manuscris adresat naratorului, care va transcrie această poveste de dragoste, cuprinsă în Creanga de aur. Stamatin căuta peșterea Magului, exponentul civilizației dacice. Dacă unii exegeți remarcau la Sadoveanu, regresiunea spre elementar (G. Călinescu), alții observau că această concepție decurgea din nostalgia originarului (Al. Paleologu). Civilizația arhaică, în viziunea lui Sadoveanu, este, așadar, cea primordială, nedegradată, și recuperarea ei înseamnă tentativa de regăsire a modelului arhetipal
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tâmplă și la bărbie nu are nici o semnificație: "nu le mai știe". Cunoașterea ar putea reîncepe tot de la simțuri: Și alunecă-n neștire/ pe-un deșert de strălucire", unde "deșertul de strălucire" se identifică, într-un fel, cu absolutul. Unii exegeți au vorbit de un onirism al imaginii. Nichita Stănescu creează o nouă viziune asupra lumii, cu imagini șocante și emoții, încât devine poetul experimentului în limbaj. Leoaică tânără, iubirea exprimă starea de grație a eului liric. Metafora sugerează că iubirea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
convins că este învinuit pe nedrept, dar nu se poate apăra și se resemnează. În mod absurd a fost condamnat: "indescifrabil,/ la o perpetuă așteptare,/ la o încordare a înțelesurilor în ele însele/ până iau forma merelor, frunzelor,/ umbrelor,/ păsărilor". Exegeții au interpretat mesajul din mai multe perspective ale existenței umane: 1. Perspectiva orfică. Teologia orfică are la bază ideea păcatului originar. Deoarece oamenii au fost făcuți din cenușa titanilor, au o dublă natură: una titanică, obscură, instinctuală, și alta luminoasă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
plenar la interesele sale vitale. Pe de altă parte, identitatea este în permanență regândită în procesul globalizării, care a cuprins, fie că ne place sau nu, întreaga planetă. În același capitol autoarea analizează conceptul de identitate în abordările a numeroși exegeți constructiviști, dintre care menționăm numele lui Alexander Wendt și Rodney Bruce Hall, care, spre deosebire de neorealiști, formulează o teorie socială a relațiilor internaționale. Autoarea insistă pe viziunea constructivistă asupra identității în ipostazele sale, ca structură, ca agent, preliminând conceptul de identitate
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
prin impunerea unor amenințări. Ca urmare, nu există în mod necesar o armonie între securitatea individului și securitatea națională. Această realitate a fost și este prezentă, adesea statul face apel la numeroase contrângeri ale individului în numele securității naționale. Ca urmare, exegeții în Relații Internaționale subliniază rețeaua de conexiuni și constrângeri între securitatea personală și națională. Tocmai aceste contradicții au condus la prăbușirea fostelor state socialiste din Centrul și Sud-Estul Europei. Ori, în logica securității umane, individul reprezintă unitatea de bază. Securitatea
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Scrisoarea de dragoste (1971) reunește într-o primă secțiune șase studii și eseuri de ordin general, iar în a doua cronici și articole dedicate unor artiști și unor mari opere de artă. Eseul care dă titlul cărții definește stilul de exeget al lui S., precaut și irezolut cu „definițiile”, care pot funcționa doar ca decupaje generatoare de eroare, și mefient cu rețetele de conduită mentală. Deruta e provocată de dorința de a învăța despre metaforă de la un filosof, Claude Lévy-Strauss, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
este dublat de un critic literar incisiv, incomod pentru unii, dar cu opțiuni ferme în valorizarea operelor literare. Nu întâmplător a dedicat o excelentă monografie lui Ilarie Chendi, combatant și protagonist al unor dispute literare cu impact în epocă. Pentru exeget Chendi nu este un critic vetust, ci există permanent într-un prezent referențial, la exigențele căruia P. supune demersul de restituire a autorilor transilvăneni chiar și atunci când se apleacă asupra contribuțiilor modeste ale unor exponenți ai culturii locale. Dacă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 245-247; Iorgulescu, Al doilea rond, 106-111; Popa, Dicț. lit. (1977), 441; Iorgulescu, Scriitori, 339-340; Tihan, Apropierea, 138-143; Constantin Cubleșan, Vocația istoricului literar, TR, 1989, 5; Cioculescu, Itinerar, V, 30-34; Ilie Radu-Nandra, Un exeget al publicisticii lui Lucian Blaga, ST, 1994, 3; Z. Ornea, O carte despre Cipariu, RL, 1994, 26; Constantin Cubleșan, De la Timotei Cipariu la Marin Preda, ST, 1995, 6; Cornea, Semnele, 67-72; Muthu, Cântecul, 56-58; Ulici, Lit. rom., I, 528-530; Micu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
se aplică acest standard"233, înțelegându-se că e vorba de standardul ce privește potențialul de realizare. În acest punct, Mannheim apreciază că determinarea concretă a diferenței este extrem de dificilă, implicând participarea directă a observatorului, ceea ce poate reprezenta, potrivit anumitor exegeți ai scrierii mannheimiene, un indicator al plasării gânditorului în miezul dezbaterilor intelectuale specifice epocii sale, în care ideologii diferite încercau să-și impună principiile. Ceea ce putem constata este că Mannheim nu opune utopia realității "în sine", ci unei realități socio-istorice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite”1. În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșivinsidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu. În eseul amintit mai sus Vladimir Streinu scrie aceste fraze edificatoare despre confratele mai vârstnic: „În ceea ce-l privește pe Vianu, el, cum s-a zis, era
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
278 14 necesare cheltuieli de timp enorme și eforturi prisositoare cu investigațiile în presa literară interbelică și actuală pentru a aduna într-un tot unitar, în jurul câtorva axe de convergență, o operă alcătuită divers și răspândită neomogen.”1 În fine, exegetul găsește o consolare (cam puerilăă pentru presupusele aprehensiuni ale comentatorilor cărții sale: „Știu că asemenea întreprinderi critice nu prea sunt în stima criticii de azi și de aceea ele sunt întâmpinate cu „acreală” și cam „de sus”. Tristețile, câte vor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
modernă se adresează specialistului și cititorului obișnuit, informând și instruind deopotrivă. Eseistul tratează cu eleganță și subtilitate chestiuni dintre cele mai interesante din sfera disciplinelor umaniste. Scara axiologică a lui Vladimir Streinu este suplă și funcțională. Din perspectiva militantismului estetic, exegetul disociază ferm valoarea de non-valoare, construind în materia 1 loc. cit. 2 idem, p.279 15 efemeră a cuvântului edificii durabile, construindu-se simultan pe sine ca personalitate armonioasă. Locul lui Vladimir Streinu se află între valorile perene ale culturii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Streinu realizează o veritabilă istorie a literaturii române moderne din perspectivă estetică, chiar dacă lucrarea nu s-a cristalizat în cele din urmă în sensul curent al termenului. Opera există virtual - dacă putem spune așa - în tabloul istorico-literar larg pe care exegetul ni la lăsat. Există la Vladimir Streinu o implicită dar și o explicită aspirație spre sinteză, o vocație constructivă pe spații ample, o tentativă perpetuă de definire riguroasă a reliefului literar. Istoria și critica literară încetează astfel a mai fi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a fost și a rămas până la capăt nobila obsesie a lui Vladimir Streinu, sub înfățișările ei multiple, fascinante, caleidoscopice. Literatul a cultivat el însuși poezia, cu o rară plăcere și cu statornicie, impunând un stil întemeiat pe o conștiință estetică. Exegetul neobosit a cultivat marea poezie universală și națională, fixându-i coordonatele definitorii, temele, motivele, tehnica, mijloacele, influențele și confluențele diverse. A creionat profiluri de mari creatori, reliefându-le vocea distinctă, timbrul inconfundabil, zborul inspirat în spațiile eterate ale meditației și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
4 op. cit., p. 176 34 puțin înțelese creații eminesciene, după opinia eminentului editor Perpessicius. Dificultățile în stabilirea formei exacte și definitive și în interpretarea estetică riguroasă izvorăsc, între altele, din absența manuscrisului întreg. Streinu aduce dovezi ale multiplelor ezitări ale exegeților care „cereau” poetului o logică stringentă și infailibilă. Bogdan Duică, bunăoară, „cu imensa lui știință de a clasifica florile, de a le înnumăra petalele și sepalele, de a le descrie climatul și a le analiza compoziția solului, era un botanist
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
să ne dea iluzia că autorul și-a uitat măcar din când în când scopurile instructive.” 1 IV. ÎN OGLINZILE CRITICII ȘI ISTORIEI LITERARE Încă de foarte tânăr, Vladimir Streinu a avut parte de o critică receptivă. Cei mai importanți exegeți ai perioadei interbelice - E. Lovinescu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu - sau aplecat asupra creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de totdeauna - Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu era lancia unui copac tânăr.” În volumul Interpretări critice 1, Valeriu Cristea include recenzia sa la microbiografia lui Vladimir Streinu, Calistrat Hogaș, sub titlul sintetic Critică științifică și artistică. Este apreciată cu deosebire capacitatea exegetului de a domina materialul istorico-literar, păstrând „toate proporțiile cuvenite, examinând cu atenție acele aspecte ale vieții și operei care contribuie la formarea unei imagini pozitive, dar nerespingând adevărul numai pentru motivul că ar putea să fie în favoarea scriitorului respectiv.”2
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Paginilor de critică literară (cel de-al treilea a apărut, cum se știe - abia în 1974 și deci nu putea fi încă discutată. Articolul, generos în citate probante, este semnificativ și instructiv din cel puțin două motive. Mai întâi pentru că exegetul detectează la Vladimir Streinu o benefică discrepanță între afirmațiile teoretice și exercițiul critic aplicat. Grigurcu sesizează permanenta „corupere” a sforțărilor teoretice în „nebuloasa artei”. Ideea este reluată în termeni încă mai expliciți: „Cronicile literare, tocmai prin mularea lor pe obiect
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
liber,”Alexandrinul” românesc, Versul popular și versul liber ș.a.Ă. Când apărea faimosul, multdiscutatul și multcontroversatul Dicționar al lui Marian Popa 1 , Vladimir Streinu se stinsese de un an. N-a avut prilejul să-și contemple chipul în oglinda impetuosului exeget, care scria rânduri juste precum următoarele: „Actele sale de critică sau de istorie literară sunt situate deopotrivă sub zodia eseismului brodat pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară „concretul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
respectivei asociații. Din 2004 este membru corespondent al Academiei toscane de științe și litere "La Colombaria". Tot din 2004 este Director al Departamentului de Studii de Italienistică al Universității din Pisa care i-a conferit "l'Ordine del Cherubino". Neîntrecut exeget al lui Francesco Petrarca, Santagata îi dedică o parte din studiile sale: "Petrarca e i Colonna", "Dal sonetto al Canzoniere", "Per moderne carte. La biblioteca volgare di Petrarca", "I frammenti dell'anima. Storia e racconto nel Canzoniere di Petrarca", cercetări
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iubise, dispăruse ireversibil. Încetând să mai scrie, scriitorul moare în somn pe 2 decembrie 1814, în vârstă de 74 de ani, poate și din pricina siropului de opiu. De o acribie specifică oricărui contabil, și de o luciditate demnă de orice exeget, Morvan, alias Vincent Lestréhan, crede că domnul de Sade era conștient de lipsa de măsură a spiritului său, dar era condamnat să se complacă în ea. Căci pentru el nu exista plăcere mai mare decât să fie obiectul oprobriului public
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]