2,012 matches
-
comunist sculptoriței Milița Petrașcu și compozitorului Mihai Andricu. Un caz aparte este reprezentat de emigrarea membrilor neevrei (uneori chiar antisemiți) ai „generației tinere”. Eugen Ionescu, Mircea Eliade sau Emil Cioran părăsesc mai întîi țara pe cale oficială, sfîrșind prin a se exila, odată cu instaurarea comunismului. Conștiința acută a marginalității și a minoratului, voința afirmării internaționale și a depășirii „provincialismului cultural” îi unesc însă pe toți. Nu am intenționat, bineînțeles, ca prin discutarea primului „val” avangardist autohton (și) din unghiul „complexului periferiei” să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
America. SÎnt sigură că ele ar fi arătat extraordinar În, să zicem, camera lui de cămin de la facultate, dar, să fim cinstiți, la treizeci și cinci de ani, te-ai aștepta să aibă ceva mai... ei bine, mai potrivit unui adult. Le exilasem pe hol, unde stăteau teanc, cu fața În jos, așteptînd ca Dan să le agațe. Și, cu toate că Înțeleg faptul că orice băiețel visează să aibă, cînd se face mare, un ecran TV cu plasmă imens, respectivul obiect nu se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brûlée. CÎt despre felul În care arătam Înainte să le cunosc pe fete... să zicem doar că am continuat să port hainele de gravidă și la șase săptămîni după ce se născuse Tom. M-oi fi adunat eu suficient cît să exilez hainele astea În pod pînă la venirea următorului copil, dacă va mai exista Încă unul, dar sînt, să recunoaștem, mult mai grasă decît la Început și asta cînd port pulovere largi și lălîi și pantaloni supraelastici de la Gap. Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dat seama că mă aștepta aceeași soartă ca pe Giordano Bruno. Nu, nu eram pregătit pentru asta nici la șaptezeci de ani. ― N-ai fost sfătuit de nimeni, înainte, să fugi? ― Ba da. ― Și? ― Am refuzat. Nu vroiam să mă exilez. Și speram să treacă primejdia. Nu mă așteptam să îndrăznească o înfruntare publică. ― Aveau nevoie de ea. Lucrurile merseseră prea departe. Circulau șoapte că Inchiziția se temea să se atingă de tine. Asta amenința mitul atotputerniciei ei. XLVII ― Ana m-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ușor, îi trăda nerăbdarea. În acest timp, cineva îmi explica: "Știi ce se povestește, Galilei, despre sângerosul Tiberiu? Că figura în fruntea listei celor proscriși, listă pe care o întocmea singur. Și totuși, nu s-a condamnat niciodată." "S-a exilat pe insula Capri, am replicat eu, și a pus astfel marea între Roma și el"."Dar a făcut-o pentru că avea pasiunea exilului, a sunat răspunsul. Cei care pot să condamne la moarte nu vor să dea exemple decât prin
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se lăsa întunericul, adus mai devreme de vremea ploioasă; Bovo a zărit satul leproșilor; în aer plutea mirosul de lemn ud pus pe foc, ce ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile în care orașul îi exilează pe cei loviți de spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Berté obloanele sunt Închise și lumina e stinsă. Pe rafturile magazinului sunt jucării complicate, ca niște machete de preț. Toate cadourile pe care nu le-am făcut copiilor - toate acele gânduri pe care nu le-am avut. Emma m-a exilat fizic din creșterea lor. Nu am văzut când Kevin a Învățat să-și scrie numele. Nu eram acolo când Valentina a devenit femeie. Dar mai este timp. Copiii sunt cu mine. Îi voi răsplăti pentru pierderea pe care au suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
regatul a reînviat, cerul s-a luminat, natura a reînverzit și florile au înflorit. După 12 ani de întuneric, totul revine la viața liniștită de dinainte. Desigur că ceilalți zmei răi, care făceau parte din alaiul lui Marcus, au fost exilați din țară, mama Izabelei a fost eliberată din pivnița întunecată și poporul a devenit din nou liber, iar oamenii nu mai mureau de foame, de sete și de oboseală. Regina nu a fost de acord ca fiica sa să se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi văzuse singurătatea și pentru că eu îi văzusem dorul. Am umplut cutia cu darurile de la mame, dar i-am acoperit apoi strălucitoarea frumusețe cu un papirus vechi și mat ca să nu-mi mai aducă aminte de Benia, pe care îl exilasem într-un colț al inimii, laolaltă cu alte visuri pierdute. Săptămâinile se prefăceau liniștite în luni, iar trecerea timpului era marcată doar de nașteri, majoritatea fericite. Am aflat că o licoare făcută din roiba roșie care creștea în grădina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
are capacități de prezicător și prevede sfârșitul lumii, care va avea loc cu certitudine. Oamenii mor loviți de un fel de epidemie care îi adoarme pe toți. La sfârșit supraviețuiesc doar Karen și grupul ei de prieteni, care vor fi exilați pentru veșnicie. În figura lui Karen se poate surprinde o dimensiune soteriologică ce nu poate fi trecută cu vederea. John Ronald Reuel Tolkien, „Stăpânul inelelor”. O altă referință pentru reflecția noastră este trilogia de inspirație creștină „Stăpânul inelelor” a lui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Însoțea cu aceleași lacrimi la povestirea suferințelor Mântuitorului evocate de Doamna Ștefănescu. Plângea cu noi toți, cum plâng și eu acum la aceste amintiri bătrâne și ele cu peste 90 de ani.” Am ales acest fragment scris de un legionar exilat În Brazilia, despre care Domnul Derdena știe, dar la fel de bine puteam să iau un fragment din „Mărturisiri din mlaștina disperării”, cartea lui Dumitru Bordeianu, imigrat În Australia, sau un fragment din scrierile lui Constantin Brin (alias Badea Gheorghe), imigrat În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
René Voillaume considera a fi a doua chemare. Chemarea de a descoperi gingășia și iubirea dezinteresată pe care o are Dumnezeu pentru noi, păcătoșii; chemarea acceptării puterii Duhului care triumfă în slăbiciunea noastră, care nu este doar aceea a credinciosului exilat într-o lume ostilă, ci și aceea a păcătosului care descoperă în sine fragilitatea și complăcerea față de ispită. În seara Vinerii sfinte, Petru nu numai că era singur și neajutorat în încercarea sa de a-și apăra maestrul, ci era
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pe care Otilia și-l punea în creștetul capului ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în mâini și îl răsuci, simțind în nări parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se o dată sau de două ori pe zi cu un bătrân morocănos. Otilia îl trădase. Felix luă iarăși lampa în mână, vîrî pieptenele în buzunar și se-ntoarse în odaia lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însumi s-au "întîmplat" vreodată? - Față de trecut trebuie să fim mai subiectivi decât față de prezent. Singurătatea-i o exasperare ontologică a ființei noastre. Ești mai mult decât trebuie. Iar lumea-i mai puțin decât ar trebui. Adevărul este o eroare exilată în eternitate. Omul se chinuie să fie măcar o greșeală, precum Dumnezeu un adevăr. Amândoi sânt pe cale cu șanse reduse și speranțe puține. Este drept că Dumnezeu e pe drum din veșnicie și se caută pe sine din începuturi, pe când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
universul devine funcția unui acord interior, iar Dumnezeu, prelungirea infinită a unei tonalități. Când, în mijlocul unei vechi sonate, cu greu îți stăpânești un "Doamne! de nu s-ar mai sfîrși", undele unei verticale nebunii te-avîntă spre dumnezeire. - Acolo să mă exilez, cu toată muzica... Omul e așa de singur, că deznădejdea-i pare un cuib și groaza un adăpost. În zadar își caută o cărare prin desișul firii, el rămâne mâhnit, cu fața spre înfundăturile propriului său duh. Căci, în el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ales muncitorii și țăranii chinezi, care-l priveau ca pe un străin. Le dezvăluie misiunea sa și le-o impune. Acceptîndu-l ca șef, masa alege calea răzmeriței. Cum legea țării face din ei niște proscriși, ei sînt obligați să se exileze. Dar orice noutate întîmpină împotrivire chiar în sînul masei pe care trebuia s-o cucerească, astfel încît în cele din urmă este respinsă și o dată cu ea cel care a stîrnit zarva. Evreii nu constituie o excepție așa încît scapă de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
veac. Explozie a populațiilor în orașe: patru sute de milioane de bărbați, femei și copii trăind de pe o zi pe alta, vegetînd sau făcîndu-și tabere în jurul lor. Îngrămădiți în cocioabe sau în coloniile de squatteri regrupate în grabă, ei au fost exilați de sărăcie, război sau foame. Orașele i-au atras prin iluzia unui loc al păcii și al bunăstării. Aceste populații cresc numeric cu zece la sută în fiecare an, dacă nu mai mult. Galaxiile umane se întind în spații în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
apofatică a tabloului fără titlu. Metoda științifică abordează ordinea cantitativului, dar arta discută calitatea unei prezențe. Fără corectura narativă și estetică, discursul epistemologic va balansa mereu între un relativism maximal (P. Feyerabend) și un optimism neoiluminist (K. Popper). Aceasta ar exila conștiința postmodernă într-un scepticism interminabil. Cheia alegorieitc "Cheia alegoriei" Andrew Louth își plasează răspunsul în orizontul lucidității: în fața diagnosticului pus modernității iluministe, ar trebui să ne simțim vizați ca pacienți. Printr-un demers terapeutic, survolul teologic asupra culturii cere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aceasta din urmă, la rândul ei, s-a afirmat în relație cu elocvența romantică. Fără perechea ei invizibilă, dar prezentă, poezia tranzitivă n-ar avea relevanță 240. Într-adevăr, poezia reflexivă, lirică, metaforică și ezoterică pare întrucâtva a fi fost „exilată”, astăzi, în subteranele poeziei realiste, tranzitive, întocmai după cum limbajul comun fusese alungat din scenă, ca „nepoetic”, de modernismul înalt. Un motiv în plus de a susține că un real folos s-ar putea obține din explorarea situațiilor de frontieră (prin
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru! - Domnule Ioanide, observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e superbă, că-ți aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație de stil pompeian, draperiile roșii de la ferești înfoiate și legate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu avea atunci decât patruzeci și cinci de ani, și afirmația individului i se păru nedelicată, întîi pentru că îi atribuise fără control o vârstă pe care n-o atinsese și pretindea a n-o arăta, al doilea pentru că acela îl exilase egoist într-o vârstă de demisie morală. Dan Bogdan avea alt obicei agasant. Zâmbind sarcastic (așa i se părea lui Ioanide), semnala fără greș firele noi de păr alb. - Domnule Ioanide, îl prevenea, ca și cum era cu putințăsă ia măsuri grabnice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și reale aflate într-o stare de permanentă recompunere în articularea lor cu ansamblul câmpurilor sociale. Interogații în fața mondializării* Spre deosebire de Statele Unite, rar se întâlnesc antropologi francezi care să ia în considerație fenomenele desemnate cu termenul doxic de mondializare: acestea sunt exilate la periferia tematicilor antropologice clasice rudenie, religie, logici simbolice, mituri, rituri, identitate etc. -, care pentru cercetători se dovedesc dificil de raportat la transformările economice actuale. În mulțimea de economiști, sociologii încearcă încetul cu încetul să elaboreze reflecții care să integreze
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
simbolul integrității fecioriei, al neprihănirii. Acteon, vânătorul, are speranța nesăbuită de a poseda trupul unei fecioare care se complăcea în alternativa de a fi spionată. Acteon este sursa propriei morți. Se pare că Ovidiu a avut soarta lui Acteon, fiind exilat la Tomis pentru că văzuse ce nu trebuia. Scalda care încheie vânătoarea zeiței este clipa cea mai crudă pentru că este refuzată speranța de a trăi tihna erotică în brațele divinității. Dacă ea își afirmă natura intangibilă, o face pentru a ne
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Ea mă învăluia și o iubeam cu acea "dragoste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte. Ceea ce nu puteam să fac în cazul țăranului mexican, aici reușeam: trăiam într-o promiscuitate transfigurată, aceeași care îl făcea pe Zinoviev, exilat la München, să viseze nostalgic la paznicii ruși ― paznicii lui ― de la Liubianka. Nimeni nu venise să înalțe lumea noastră pe ecran pentru a o scoate din subînțelesul ei și a o face, pentru noi toți, vizibilă în adevărul ei. Lumea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Opuindu-se la încheierea armistițiului și la intrarea creștinilor într-un eventual corp legiuitor, au găsit un mâneri puternic pentru mișcarea și fanatizarea maselor musulmane, pe când adevăratul lor scop era răsturnarea guvernului de astăzi și a curentului reformator. Capii au fost exilați, dezbrăcați de toate demnitățile lor publice și hotărâți incapabili de-a mai ocupa funcțiuni de-ale statului. Se zice că sultanul ar fi primit necondiționatul armistițiu de șase săptămâni și că după încheierea acestuia ambasadorii puterilor în Constantinopole se vor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]