874 matches
-
instrumentul ei specifc: limbagiul. De aci, toată anarhia în concepția și tecnica formală a școalelor de artă modernistă”. Influența vitalismului nietzschean și a ideii „Supraomului” e prezentă în „glorificarea libertății și forței neîngrădite” sau în „individualismul anarchizant” al futurismului și expresionismului. În fine, „Prin rolul excepțional pe care Freud îl acordă inconștientului și instinctelor, se stabilesc raporturi directe între psicanaliză și literatura modernistă”, ultima preluînd însă doar „elementele morbide și excitante” indicate de medicul vienez. Un alt element important îl constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reputația pare mondială. Un profesor de la o universitate americană, H. Peyre, îl trece printre cei mai celebri artiști inovatori, alături de Strawinsky, Cézanne, Rousseau le Douanier”. Poetica brâncușiană (cu aspirația ei către primitivism) exprimă „aceeași năzuință de spiritualizare specifică cubismului și expresionismului plastic, dar și anarhismului poetic”, prezentă și în „nuanțările expresioniste” din operele unor artiști prețuiți, precum Paciurea sau Oscar Han. Citînd articole din Gîndirea semnate de O.W. Cisek, N. Crainic, O. Han sau interviuri din Mărturia unei generații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cu aceasta, Const. I. Emilian se oprește asupra unui articol-reper din Gîndirea, „Arta plastică românească” de Francisc Șirato: refuzul mimesisului, spiritualizarea materiei, „simțul de abstracțiune” - prezente în arta noastră populară - îl duc la concluzia că adoptarea artelor abstracte - cubismul, purismul, expresionismul - „nu înseamnă pentru poporul nostru infiltrarea unei mode streine, ci amplificarea unei concepții specific naționale”. Observînd că „tendința spre abstracțiune e un caracter general al artei bizantine”, autorul face o altă precizare importantă: „procesul de abstractizare în arta noastră plastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că faptul că „duhul urmuzian” a fost dus „pînă la ultimele lui consecințe” de către „comparșii de la unu (Sașa Pană, Geo Bogza, Stephan Roll)”, cu adaosul că „la toți aceștia ucenicia și simbolul urmuzian se intensifică cu tot ceea ce suprarealismul și expresionismul de după războiu sugerează”. Face, de asemenea, o pertinentă distincție tipologică între literatura lui Urmuz și cea a lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte (ibid., pp. 62-65): „Ceea ce apropie pe dl Jacques G. Costin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evidențiată. Volumul Ulysse „nu este numai operă de scenarist”; avînd „ceva din prolixitatea lui Voronca (...) caracteristică întregii mișcări suprarealiste franceze”. El conține „conglomerate de sentimente, nu de imagini”. Proza lui Ion Vinea din Paradisul suspinelor este apropiată de psihanaliză și expresionism, cu sublinierea carcaterului său anticipativ: „Scrisă într-o vreme (1920-1923) cînd studiul sexualității încă nu pătrunsese pe la noi adus de avalanșa psihoanalizei, biografia deșteptării erotice a lui Darie este un document (poetic, evident și fără tendință moralizatoare, ca Frühlingeserwachen a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
repere, Ed. Cartea Românească, București, 1971, p. 306). În opoziție cu cei care văd în Urmuz un precursor al suprarealismului, Nicolae Balotă îl consideră mai degrabă afin imaginarului expresionist: „Ironia și umorul urmuzian îl apropie pe acesta mai curînd de expresionismul formelor contrastante decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem să subsumăm aceste proze categoriilor unei estetici expresioniste, dar între structurile expresioniste și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care o compun sînt surogatele civilizației noastre citadine”. Încadrîndu-l, pe urmele lui G. Călinescu, în categoria „marilor sensibili schimonosiți” a căror realitate „ne arată o față însuflețită de trăsături comice și oribile”, Crohmălniceanu îl plasează pe Urmuz și în vecinătatea expresionismului. Interpretarea „realistă” rămîne însă mai curînd izolată. „Lumea paralelă”, minimală, derizoriu-schimonosită, caricatural-esențializată a maestrului „infinitului mic” și al „antimateriei” narative va fi citită mai ales în cheia „evazionistă” a abaterii sale față de convențiile real(ism)ului. Interpretarea în cheia fantasticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Andrei Pintilie ș.a., monografiile „sectoriale” pe curente propuse în ultima vreme de cercetători tineri precum Ovidiu Morar (despre „avatarurile” suprarealismului românesc) și Emilia Drogoreanu (despre incidențele futurismului italian în România), pe urmele lucrării lui Ov.S. Crohmălniceanu despre Literatura română și expresionismul, analizele lui Mihai Zamfir din studiul despre Poemul românesc în proză, contribuțiile memorialistice ale lui Sașa Pană, cele diaristice ale lui Geo Bogza, mărturiile altor insideri ai mișcării, antologiile „de gen” (antologia supra-exhaustivă, inaugurală a lui Sașa Pană, cea „modelizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangarda istorică europeană, care abordează fenomenul din unghiul ecloziunii sale „periferice”. Istoricul de artă american S.A. Mansbach, spre exemplu, consideră că o mare parte a modernismului a luat naștere la periferiile Europei industriale: Imperiul Țarist (constructivismul), Boemia (unele forme ale expresionismului), România (dadaismul) ș.a.m.d., dadaismul exprimîndu-se mai radical și mai imaginativ la București, Iași, Belgrad sau Zagreb decît la Berlin, Hanovra, Rotterdam sau New York (Modern Art in Eastern Europe. From the Baltic to the Balkans Balcans 1890-1939, Cambridge, 1999
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă forme extrem de diverse, de la fetișizare triumfalistă, entuziastă (futurismul) la angoasă apocaliptică (expresionismul), de la militarism revanșard la anarhism, bolșevism și pacifism. În fundamentalul său studiu dedicat modernității vieneze din preajma lui 1900, Jacques Le Rider deconstruiește, pe urmele lui Carl Schorske, „forma actuală a mitului habsburgic”: „Comparativ cu celelalte mari capitale europene, Londra, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bastion al tuturor arhaismelor” (ibid., p. 22). Trebuie să observăm, de asemenea, că, între mișcările de avangardă ale epocii, Futurismul are ecou în state est-europene intrate mai tîrziu pe orbita modernizării (și aproape deloc în Franța, Anglia sau Germania), iar Expresionismul „prinde” mai ales în țările Europei Centrale, marcate de o criză a autorității monarhic-imperiale și de nevoia căutării unei specificități etno-spirituale. Constructivismul rus se propagă prin intermediul celui german (și al exilaților berlinezi, refugiați din Uniunea Sovietică), Dadaismul exprimă o revoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul, antipaseismul, mitologia „biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini comune. În mod analog, Ov.S. Crohmălniceanu discuta incidențele Expresionismului - în literatura română și aiurea - după afinitățile cu „stînga”, respectiv cu „dreapta” politică (Literatura română și expresionismul, București, 1971), ca efect al Primului Război Mondial și al revoluției sovietice, pe fondul traumelor și crizelor modernizării accelerate. „Complexul periferiei” explică, pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini comune. În mod analog, Ov.S. Crohmălniceanu discuta incidențele Expresionismului - în literatura română și aiurea - după afinitățile cu „stînga”, respectiv cu „dreapta” politică (Literatura română și expresionismul, București, 1971), ca efect al Primului Război Mondial și al revoluției sovietice, pe fondul traumelor și crizelor modernizării accelerate. „Complexul periferiei” explică, pe de o parte, eforturile Contimporanului de a populariza în România toate mișcările de avangardă și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002 Cristea, Dan, „Urmuz - adecvări și corespondențe”, în vol. Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977 Cristea, Valeriu, Interpretări critice, Editura Cartea Românească, București, 1970 Crohmălniceanu, Ov.S., Literatura română și expresionismul, Editura Eminescu, București, 1971 Crohmălniceanu, Ov.S., Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura Minerva, București, 1974 Crohmălniceanu, Ov.S, Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001 Culcer, Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lizibilă a lui Ziffer, care apare atât În scrisoare, cât și În tablou, ne pot conduce la o singură concluzie: lucrarea a fost pictată la Paris În preajma Crăciunului. După cum se știe, În opera lui Ziffer regăsim o puternică influență a expresionismului german, dar lucrarea de față poartă și amprenta experienței sale plastice franceze. Prin compoziție și structura cromatică, Ziffer pendulează Între naturile statice ale lui Cézanne (cele cu mere) și cele ale lui Matisse, din prima perioadă. Ziffer sosește la Baia Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Un tip sportiv și el. Lui Rainer nu i‑ar plăcea să‑l disprețuiască pe tatăl femeii pe care o iubește, bine că nu e nevoit s‑o facă. Imaginea ghiulurilor care pătează niște degete albe a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și pe cariatidele alea îmbrăcate în frac, nu pentru asta l‑a adus maică‑sa pe lume, după cum scrie și simte el cu patos. Mama lui ar protesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-i talpa... nesigură / lunecând peste moarte. În alt plan, Dincolo de măceșii roșii, adică dincolo de zare, de lumea tangibilă, sunt Poemele cu îngeri, de unde Pasărea Visului pogoară peste noi!... Nevoia de echilibru, amintită mai sus aduce, de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum e presimțirea, nerostită însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
balansul În patru trimițînd la locutor și la situația enunțării), tripartiția operațională a lui Grard Genette, vocile interioare, simultaneitatea și alternanța dintre conținut și conținător, penetrația imagistică, rapelurile culturale, verticalitatea Înclinată, extinderea sensurilor, destinderea lor, imaginile mentale, universul tulburător sincopat, expresionismul, impresionismul, onirismul, jocurile motivelor vizuale, motivul artezian, motivul verbal, simfonia ritmică, impactul dramatic, tehnica insertului, expresia doamnei, omogenitatea, procesul de distanțare și de apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lucruri de spus, dar n-are cui. Tace ca să fie liniștit. (acum) Merg la „Junimea“. Citește George Alboiu, un poet din zona sudică ce conservă eresuri puternice din lumea bălților Dunării. Scrie o poezie Întunecată și grea, Încărcată de un expresionism păstos de o mare forță mitică. Impresionat de vigoarea autentică a versurilor sale, Ivașcu Îi propune să-l publice În Contemporanul. (duminică) De la revista Tomis mi se cere prin telefon să-i iau un interviu lui Marin Preda. Cronicarul revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un discurs tautologic. Pe când Ion Barbu e atât de dificil, că, dacă Îl ocolim atâta, riscăm să-l pierdem ca poet pentru limba română.“ „Dar Blaga, monșer, Blaga ce posteritate o să aibă?“ „Doar pe aceea derivată din afilierea sa la expresionism, și nu pe aceea autohtonistă!“ „Să Înțeleg că Arghezi nu prea Îți place?“. Afară, s-a Întunecat complet. Nu ne mai vedem, ne auzim doar vocile care devin materiale, polarizând obiectele din cameră, pe acelea ce le Întâlnesc În calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
artei recurg deseori la această noțiune, cu origini în opera filosofului german Georg W.F. Hegel (1770-1831), pentru a desemna ansamblul acelor configurații uniforme dintr-un domeniu expresiv. Astfel, aceștia disting printre mișcările cultural-artistice occidentale stilul romantic, gotic, clasic, cubism, expresionism, romantism etc. În arheologie, stilul se referă la acele modalități de producție și de decorare a artefactelor împărtășite de membrii unei societăți sau ai unui grup social (B.A. Kipfer, 2007, 306). Stilurile se leagă și de modul în care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Charles Lindbergh reușește prima traversare a Atlanticului cu avionul, unind astfel, pe calea aerului, Vechiul Continent de cel Nou. Radioul și cinematograful înfloresc și ele, transformându-se în curând în distracții de masă. Artele, în frunte cu suprarealismul, cubismul și expresionismul german, debordează de vitalitate. "Ce se petrece în lume în perioada actuală este absolut uluitor, scrie un martor al acestor frenetici ani '20. Asistăm la o Renaștere la fel de importantă ca cea care a marcat secolul al XVI-lea, Cocteau e
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de modernism asociat cu ceea ce Peter B(rger (1984) numește "avangarda istorică" caută să producă opere de artă serioase care să schimbe modul de percepție și de viață al indivizilor și care luptă să promoveze transformarea socială. Mișcări precum futurismul, expresionismul, dadaismul și suprarealismul întrunesc toate aceste criterii, în aceeași măsură în care și operele lui Brecht și Lee le întrunesc, deși aș spune că filmele lui Lee conțin un amestec unic de forme culturale populare americane și modernism, trecute prin
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Sinidis Istoriile literare notează prezența lui H. Bonciu în viața culturală interbelică sub semnul unei evoluții atipice. Două aspecte i-au transformat scrierile în subiect de dezbatere, din perspective antagonice, însă. Primul vizează natura incertă a esteticii operei sale - un expresionism marcat de accente avangardiste, cu frecvente alunecări spre onirism și suprarealism. Poet și prozator, H. Bonciu mizează pe o formulă expresivă hibridă, mai ales în cazul celor două romane, Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg, romane de graniță, stranii și aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din piese de teatru aparțin lui N. Iorga (Fratele păgân), Ion Minulescu (Amantul anonim), George Mihail Zamfirescu (Șam, poveste cu mine, cu tine, cu el...), Mircea Ștefănescu, Ștefaniei Zottoviceanu, Didei Solomon-Callimachi, lui R. Antonescu, Isaiia Răcăciuni (care scrie și despre expresionism), George Silviu, Sărinei Cassvan, lui C. Cehan-Racoviță, Matei Nisipeanu, Scarlat Callimachi. La ancheta Publicul și autorii răspund Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Cezar Petrescu, Victor Eftimiu, I. Al. Brătescu-Voinești, Corneliu Moldovanu. Fiind una dintre cele mai importante reviste de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289008_a_290337]