1,154 matches
-
cote halucinante: "Tu numeri clipele, ciocanele de plumb/ lovind în ceasuri, în timp ce carnea/ prinsă-n cuie revarsă frigul/ spaimei și râul sângelui cel roșu" (Stropul nesfârșit de ploaie). În ciuda potențialului anxiogen al temelor și simbolurilor recurente (cum spuneam, de regulă expresioniste: "umbra/ mai deasă decât norul de noapte", "putredele trepte", "draperii de neagră zgură", "dansul cimpoaielor negre", "pulberea/ răscolită de oase", "movila/ de oase și țeste, ucigașă" etc. etc.), această intensitate nu este totuși atinsă decât rareori, în pasteluri în totul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce reproduc singurele volume alcătuite de autorul însuși, dar nepublicate antum), nu există diferențe vizibile, de ton, de construcție sau de atmosferă. De la un capăt la altul, aceleași sonuri, aceleași principii structurale ordonează textele, după cum același decor sumbru, aceeași figurație expresionistă umplu paginile, contorsionate într-un teribil spectacol al spasmelor fiziologice și psihologice, al dramei demențiale de a trăi. Coerența de perspectivă, de construcție și limbaj nu trebuie în acest caz inventată, căci nu este reperabilă, vorba criticului, doar la analiza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul e "roșu ca ploaia și păsările de vară", căci ‚fântânile sufletelor noastre picături de sânge" curg, poetul stă "întins ca mortul sub cerul negru, întins peste coastele câmpului vinețiu" adunându-și sângele de un roșu greu până aude o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teritoriu liric perfect individualizat și în consecință lesne recognoscibil. Au trebuit să o admită inclusiv criticii altminteri de top care s-au grăbit să îl situeze în descendența celor mai variate familii lirice (simboliste și postsimboliste, romantice și neoromantice, tradiționaliste, expresioniste și suprarealiste etc.), comparându-l cu poeții Văcărești, Ion Pillat și George Topârceanu, Ion Minulescu și Tudor Arghezi, B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Urmuz, Constant Tonegaru și Radu Stanca, M.R. Paraschivescu, Leonid Dimov, Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu, ba chiar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
secretă bucuria,/ angoasa, ura),/ cealaltă veghează, măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin din cotidianul insignifiant îl atrage pe acest poet preocupat, dimpotrivă, de retorica marilor neliniști existențiale (Odată cu timpul și apa) sau de hermeneutica biblică ( Rondul de moarte, Cain, Abel). Subiectele, tratate întotdeauna într-o dicțiune ceremonioasă, apăsat solemnă, sunt reliefate expresionist: cromatica violentă (îndeosebi pastele groase de negru și de roșu), infrastructura profetic-vizionară, tumultul interior, revărsat adesea în impulsuri extatice, halucinatoriul, predilecția pentru decriptarea semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele de manifestare predilecte ale lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
converg sensurile celui mai lung poem din carte, Nunta câinilor, amestec bine dozat de himeric și cotidian tratat verist, de alegorie și confesiune denudată de artificii. În celelalte texte cu miză identitară, se mizează fie pe imagistica tare, de extracție expresionistă (fetușii lepădați pe fereastra apusului, copacul urlând sau scheunând ca un câine, strada ca un gât retezat,umbra neagră a soarelui, lățită peste un Iași aproape mortificat, "mormintele ridicându-se în picioare/ și sprijinindu-se de cârje"), fie pe reculul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
manieră inedită experiența călătoriei italiene a autorului. În jurul unui element de bestiar fabulos aproape uitat astăzi, poetul coagulează fantasme (post)oedipiene, nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: "N-am fost niciodată atât de implicat/ în inima mea", ne anunță cu sfiiciune onestă poetul, după care își înscenează viziunile similionirice complicate, când delectabile, când neliniștitoare, când gracile, când ponderoase. Rezultatul este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Lautréamont, de Bacovia, Blaga, Arghezi și Emil Botta, el "alipind nuclee acuzat romantice (care vizează coborârea în sinele ființei, erosul thanatic și mariajul morbidului cu Witz-ul), sentimente tipice lirismului modern (cultivarea absurdului existențial, a metamorfozelor și a "țipătului" în cadre expresioniste, "serializarea" poeziei) și caracteristici de extracție barocă (meraviglia, conceptualism ș.a.m.d.)" (Dan C. Mihăilescu). Într-un mod paradoxal, chiar și originalitatea (totuși indiscutabilă!) a liricii lui Cezar Ivănescu este conferită tot de racordarea la tradiție, însă la cea orfică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca o procesiune de păpuși grotești, ceea ce impunea când o geometrie severă a versurilor, când o melancolie grea a discursului încărcat de semne premonitorii. Ceea ce era de reținut, însă, din această primă carte erau în special figurația și atitudinea specific expresioniste: "Procesiunea de păpuși trecea printre casele care-și ascundeau ușile, geamurile, străbătea străzile circulare, concentrice, rotindu-se în jurul a ceea ce credeau a fi noaptea, bucuria. Și capetele lor creșteau, bălăngănindu-se deasupra umerilor! Capetele crescând, ochii se măreau și ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Emoția orașului, nu conține decât puține poeme ale "marelui oraș". În fapt, exceptând primele texte (Când străzile marelui oraș visează câmpii nesfârșite, Somnul orașului, Amiaza orașului respectiv Și dacă, totuși), în care mediul citadin este surprins în note simboliste sau expresioniste apăsate, dar și trimiterile sugestive la imaginarul tehnic al polis-ului din alte poeme (vă rog, ***), ciclul întreg este mai degrabă consacrat emoției poeziei, deprinse, de bună seamă, de tânărul Nicolae Manea odată cu emoția urbanului perceput, de către inițiați, drept epifanic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
supramundan, pe care pictorul-poet le poate converti în impuls creator de cea mai bună calitate. În special culoarea centrată pe dominante puternice, fauve, sau pe contraste bine știute, acordurile mai calde și tonice, sau, dimpotrivă, pastele groase de culoare întunecat expresionistă funcționează, și în cazul de față, ca mijloace auxiliare celor lingvistice, urmărind, împreună, să ofere imaginea unei personalități agresate de ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior de-ntuneric sau stea/ în care cerbii trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din Lancrăm, emulul din Homiceni intenționează să oficieze o poezie a misterului cosmologic, la care participă în gesturi avântate. Dintre formele sale de manifestare la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii timpul/ și veacul moare în scrin./ Nu-mi recunosc deloc chipul/ în apele astea. Ce chin!// Dac-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ești tulbure / un abur/ o vreme de demult"; "sângele meu rugină mocnind/ pe armele/ tale"; Doamne,/ sunt suflete/ mâncate de plâns/ cristalele albe/ ale zăpezii/ pe sârma ghimpată./ viața mea se-nclină") sau se lasă contaminat de crispările decorului atrofiat expresionist ("Urc până la culmea/ dealului./ muncesc până ajung/ să văd puțurile părăsite./ mirosuri stranii./ urmăresc soarele,/ dar fuga lui/ e definitivă./ cad frunze/ cad picături de sânge/ ochii se înfășoară în roșu" ***). Celelalte poeme din unicul volum de versuri al lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ani și adunate, postum, în Călătorul profund (Editura Entuziast S.R.L., Iași, 1993), poartă însemnele vârstei (biologice și poetice) la care sunt scrise: exaltarea juvenilă, descriptivismul abundent, dorința experimentării formulelor poetice considerate de avangardă. Adolescentul exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor, Cântecul inimii zburătoare). Lecturile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu iluzii obeze/ și abluțiunile în oglinzi/ din care ieșeam tot mai greu", își amintește posesorul unui Album "cu umbre presate" din Liniștea vânatului) și pastelurile pe fundalul cărora se întrezăresc zone sibilinice, în care melancoliile tulburi capătă luciri întunecat expresioniste, iar frustrările diurne ulcerează violent. Iată, spre exemplu, Libațiile dulci-amărui incluse în Ultimul vorbitor de umbră, care includ pasaje de o delicatețe și o receptivitate emoțională prea puțin discreditate de camuflajul (auto)ironic, în fond terapeutic: " Se lasă ceața în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Minulescu, Arghezi și Blaga, Emil Botta, Radu Stanca și Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov și Emil Brumaru, Nichita Stănescu și Marin Sorescu, Mircea Ivănescu și Dan Laurențiu, ca să nu mai vorbim despre E.A. Poe, Novalis și Hölderlin, suprarealiști și expresioniști. Desigur că, ceva mai târziu, Mihai Ursachi își va recunoaște, deși doar prin ricoșeu, în eseurile pronunțat teoretice, câteva dintre aceste surse (despre Eminescu, bunăoară, va scrie în mai multe rânduri pagini dense) ori va adăuga, pe lista de referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Paris, mais cette ville est devenue notre patrie: elle adopte, en bonne mère, tous șes habitants! Elle leș défend, elle leș protège..." [Mercier, p.1139]. Amestecul oamenilor de proveniențe diferite în spațiul parizian, treptat uniți, este demn de cromatică expresionista. Impresionează viteză mare cu care este supusă asimilării aproape orice etnie. Oricare străin ajuns la Paris este șocat de atmosfera permisiva. În saloanele pariziene este chiar de bon ton a primi indivizi care se deosebesc prin originalitatea lor. "En effet
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
echi e grazie alle numerose affinità, în un neoromanticismo novecentesco di stampo leopardiano. Parole chiavi: Leopardi, Quasimodo, Romanticismo, Ermetismo, poesia. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Comicul, Jean-Marc Defays Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Dramă expresionista. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Europa în cincizeci de române, Geo Vasile Fantasticul în literatura, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatura și convertire, Adrian Vasile Sabău
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de la bun început. Indivizii întîlniți ("observați") de el au trăsăturile îngroșate, capătă, treptat, dimensiuni mitice. Ei ies, altfel spus, din proza comună, îndreptîndu-se către oniric, dacă nu chiar către fantastic și legendar. Din perspectivă tipologică, Melville rămîne, indiscutabil, un creator expresionist avant la lettre. Pînă și Queequeg (cel care îi devine prieten apropiat lui Ishmael și care ar trebui să-și dezvăluie familiaritatea în ochii "reflectorului") își păstrează culoarea de "straniu" (locus suspectus) freudian pînă la dispariția sa. Provine dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1985): "pe de o parte, ochiul retrece la esențe, la radiografia realului, la matricialul din urmă, pe de alta, seninătatea visător-somnoroasă a elegiilor din Octombrie, noiembrie, decembrie face locul unei atitudini mai puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile expresioniste. Tabloul e scăldat într-o lumină rece și dură"125, înregistrându-se "o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind acum și violența percepției poetice și a corespondențelor, lumina orbitoare devenind, astfel, în poezia La celălalt capăt, un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cătușe!// Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze și destrame-mă vântul,/ lubiți-mi liberul dans fluturat peste voi -/ Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,/ Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!//". (Dans în ploaie). Căpătând valențe metafizice de tip expresionist, iubirea Anei Blandiana este, adesea, asociată cu timpul, o altă constantă a liricii sale. Timpul ca întoarcere și timpul ca regăsire, care dezvoltă, pe parcurs, strigăte de neputință în obiectivele propuse. Vârsta originară a copilăriei, transpusă în poezie, adică reîntoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unul apăsător, închis. Obsesia aceasta pentru drama propriului trup se estompează vizibil, însă, odată cu avansarea în volume. Astfel încât, "Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]