939 matches
-
după înalt: „O, vis, o, suflet ideal”, degajat de o reverie erotică. Restul vorbesc despre un „suflet singuratic”, „taciturn”, neliniștit, „delicat”, deprins cu tristețea, derutat („orb”), „ruinat”, apoi o dată de un „suflet mai viteaz” și o dată de „suflete moarte”. Moment extatic ce pare fără sfîrșit (în realitate efemer), „ridicarea din erori” are prețul unei absolviri morale, al unei calmări a angoaselor și a tendințelor de autoînvinovățire, al unei biruințe asupra „haosului care vrea să(-l) ducă”, adică să pună stăpînire pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în evidență un tip superior de spectacol și o miza economică uriașă, care transformă acest sport într-un business planetar ce ilustrează conexiunile adânci ale locuitorilor "satului global" care se aprind, degustă îndelung emoțiile sau suferă dramatic și dureros (mix extatic care acoperă întreg orizontul erotic accesibil lui homo sapiens) împreună, în fața televizoarelor, sau pe viu, în arenă. E un spectacol grandios care merită un pic de zăbavă. Cei mai în vârstă știu că Liga Campionilor nu a fost mereu așa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spune, vibrând încă de emoție, e că domnul Leo, regele șoselelor, a intrat în benzinăria prăpădită ca într-un teren de joacă, uitându-se amuzat-politicos la noi, punându-și niște mănuși de cauciuc - și apucându-se de treabă. Cu umilință extatică, am ridicat capota și m-am dat la o parte, iar îngerul tehnologic a făcut restul. După jumătate de oră, ultimii picuri din blestemata benzină alunecau, prin retorte complicate, în canistrele lui Leo, căruia noi îi tot mulțumeam gestual, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de compromisuri cu ideologia burgheză. Numai că încercând să opună civilizației cultura a făcut eroarea de a denunța democrația și raționalismul , N. Crainic punând accentul pe „mit și mister” a împins uneori spre clișeu impulsul nu odată nutrit de viziuni extatice al lui Ion Pillat, V.Voiculescu, Adrian Maniu (p.526-527). Dumitru Micu. Gândirea și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și Renașterea, tocmai scriam capitolul respectiv. A fost un fel de coincidență, să spunem, că am început amândoi să ne ocupăm de extaz în același timp. Pot să înțeleg cum am ajuns eu la magie, pentru că în manuscrisele despre Cabala extatică am găsit și material magic, dar nu am avut timp să cercetez chestiunea în anii ’70; puțin mai târziu, am avut însă ocazia s-o fac. Apoi am intrat în magia Renașterii. De fapt, întâlnirea noastră profundă se datorează interesului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a oricărui gen de inspirație, întrucât operațiile ei se realizează în deplină lumină a cunoașterii și prezență exactă și nu presupun un ferment creator a cărui acumulare difuză este hărăzită unei irumperi scânteietoare și, în mare parte, neașteptate, surprinzătoare. Experiența extatică aduce schimbarea prin reacție inspirată (rămânând în elementul unei pasivități "vizitate", "preluate", "răpite"), pe când conștiința o pregătește, o inițiază și o realizează cu metodă, cu permanentă atenție pragmatică și cu oportun tact aplicativ. Ea ține de anticipație, de proiect, de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
această desfășurare cu tentă dialectică determinări noetice incompatibile în orizontul experiențelor comune. Este o unică ocazie, care i se oferă doar creatorului, de a face viabile niște combinații atitudinale inedite, de a trăi la cota unui risc incitator fiorul aproape extatic al forțării limitelor subiective (așa cum o arată biografii artistice celebre). Proximitatea multiplelor rătăciri, avantajul în chip surprinzător prevăzut al confruntării cu necunoscutul interior, experiența fulgurantă a clipelor de inspirație, sunt toate întâlniri de grad zero ale artistului cu pachetul condițional
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
piardă importanța în raport cu ele, va exista totuși neîntrerupt tendința de a găsi un raport între acea trăire individuală și toate celelalte. Acestea vor fi interpretate în funcție de ea, în caz că nu poate fi interpretată ea după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice în funcție de relația lor cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și toate celelalte. Acestea vor fi interpretate în funcție de ea, în caz că nu poate fi interpretată ea după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice în funcție de relația lor cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de stări și reprezentările dogmatice pe care se întemeiază viața religioasă tradițională 75. Relația între trăire și interpretare este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pentru toate cîte le puteau configura instinctul și gîndirea. Medievalitatea a păstrat această imagine limitată a lumii. Ideile grecești au foat folosite într-un mod mai mult sau mai putin forțat la dezvoltarea intelectuală a dogmelor. Iar după ce via așteptare extatică, din epoca creștinismului primitiv, a făcut loc unor gînduri mai calme, a apărut datoria de a introduce viața psihică în cadrul alcătuit în comunde viziunea despre lume a antichității și de teoria credinței elaborată dogmatic. În acest cadru, iubirea și entuziasmul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
special mișcarea hippy) poate sta (și) sub semnul unei căutări religioase, nu neapărat sub cel al religiilor paralele, în sensul actual al termenului. Or, în această destinală și dramatică experiență de viață drogurile își aveau rostul lor. Ofereau șansa accederii extatice la nivelurile profunde ale conștiinței. Se urmărea intensificarea creativității și stimularea imaginației. "Unii oameni au intrat în acea eră a halucinogenelor și au ieșit din ea inspirați, cu o adevărată fervoare spirituală"6. Ca în vechile tradiții precreștine, consumul de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în mesagerul "Noului Olimp" ambițiile, dorințele ascunse, trăirile îndelung cenzurate, frustrările și neîmplinirile. Fanul Jackson de oriunde trăiește prin delegație, grație muzicii, deliciile imaginare ale transfigurării condiției lui de om normal. Vrea să experimenteze misterul dansului, magia ritmului, frenezia aproape extatică a dezlănțuirii totale a trupului. Provocând prin concerte asemenea trăiri, cântărețul american a stat el însuși sub semnul unor fantasme mitice. A dorit, de exemplu, să învingă timpul, să păstreze aparențele unui om veșnic tânăr. Și-a dat de mai
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
stihiilor corespunzând cele interioare, ale personajelor, mai cu seamă ale personajului-emblemă (Teodul, Nona, Ioana): „Facem baie în Styx, prieteni...” (Nona). în același sens, se conturează și tema dansului eliberator, al Nonei sau al Ivancăi, sub „biciurile moi ale ploii”, beție extatică, noua învățătură a lui Zarathustra, „dănțuitorul”. Vârtejului îi corespunde setea, ca stare cosmică, propice germinației și devenirii. La celălalt pol se situează imaginea apei clare, senine, izvorul, unda, iezerul, roua, lacrima. Teatrul lui Lucian Blaga este un teatru tragic. Un
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
cele mai frumoase și misterioase poeme ale lui Eminescu, Rugăciunea unui dac. Excesele dacului trimit la un „dincolo de ființă”, țin de o depășire a condiției de subiect, în măsura în care, în limbaj biblic, excessus este traducerea lui ekstasis, extazul; și atunci, excesele extatice ale dacului eminescian vorbesc despre existența revelată în neant, traversînd sunya budistă și vidul eckhartian. Nihilismul dacului se înrudește cu o apoteoză negativă care reprezintă o tentativă de a se apropia de Dumnezeu prin negație (deja, în călătoria Luceafărului către
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
căpăt firii tale adevărate, fără să-ți fie rușine de ea, trăind frenetic în conformitate cu ea: „graba, precipitarea, spontaneitatea - iată trăsăturile esențiale ale caracterului meu.“ Scindată, ființa lui e contrariată când de impulsurile biologice de „sălbăticiune“, când de cele psihice, profund extatice. După cum însăși natura sa e una aparte, cu totul altfel decât aceea a majorității; natura sa se ridică, irepresibilă, împotriva naturii, fiind deci, conștient/inconștient, antinaturală. În acest sens, o anume mărturie a memorialistului nu-i deloc întâmplătoare: „Dacă e
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Gustav René Hocke enumeră trăsăturile ce cristalizează condiția psihologică a manieristului, fie ca om, fie ca artist; ele sunt în egală măsură definitorii și pentru autorul Strajei dragonilor: componenta feminină, antinaturalul, artificialul, labilitatea nervoasă, individualismul acut, sciziunea interioară (impactul dintre extatic și sexual), impulsul către deformare, rebeliunea continuă, melancolia, egocentrismul, dandismul (cu vocația lui Nego, nostalgică, pentru acea evocată haute couture), erotismul invertit (care, în cazul lui I. Negoițescu, ar putea fi lămurit pornind de la unele sugestii freudiene din analiza făcută
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
făcut apariția: era o distinsă și impozantă cucoană, în fața căreia aș fi vrut să mă prostern ca înaintea unei zeități. Nu urcasem oare, pe negândite, în Olimp? Când am plecat de acolo, nu mergeam pe străzi, ci pluteam, cu sentimentul extatic de a fi fost răpit de Iupiter, ca și Ganymed, și transportat la ospățul celor din ceruri. Faptul că sunt iubit sau nu nu are nici un sens din punctul de vedere al iubirii mele, adică al iubirii în sine. Lucru
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în gîndirea ortodoxă. Vorbind despre tipologia spirituală a ramurilor creștine, fiecare cu geniul, dar și cu limitările ei, André Scrima menționează neîncrederea în istorie a ortodoxiei, teama ei că ar putea fi distrasă dacă acordă atenție creatoare istoriei de la contemplarea extatică a Originii, spre care conduc mistica și liturgica Răsăritului. Dar această orientare polară riscă să rămînă doar o moștenire neexploatată și, pînă la urmă, iluzorie, dacă ea nu se proiectează, formativ, pe o istorie asumată ca făcînd parte, și ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fidelitatea inteligentă față de propria tradiție. Dacă interpretările lui André Scrima au prospețimea originarului, este pentru că ele urmăresc mereu adîncirea în Origine. Ceea ce îl captivase în tradiția creștină răsăriteană fusese tocmai dinamismul ei participativ la viața intra divină, fusese luciditatea ei extatică, apofatismul ei, pe care aspectele catafatice nu făceau decît să-l intensifice, fuseseră eficacitatea și rafinamentul cu care ea îl insera pe om în elanul Duhului. Cînd schițează, de pildă, suita tematică a celor șapte Concilii ecumenice, părintele Scrima o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Teba, textele menționează practica inhalării sau fumatului marihuanei și canabisului. Aztecii precolumbieni obișnuiau să mestece ciuperci halucinogene care conțineau psilocybină, iar locuitorii indieni ai Americii de Nord foloseau cactusul fără spini, care conține mescalină, cu scopul de a atinge stări și viziuni extatice. Folosite inițial aproape exclusiv în ritualuri religioase, ulterior drogurilor le-au fost găsite și alte întrebuințări, precum cele medicale și, ulterior, consumul recreațional. În perioada 460-370 î.Hr., Hipocrat recomanda consumul de mătrăgună, amestecat cu vin, în stările de depresie și
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
divinitate. Revelația lăuntrică a prezenței lui Dumnezeu, a scufundării în lumina lui, capătă un caracter intuitiv, deși suprasensibil. Trupul nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
entități separate. E lumina ce luminează drumul pelerinilor pe acest pământ. Acest ideal ne cheamă dincolo de marginile vieții noastre, el cheamă la transfigurare”(*Sergiu Bulgakov: Ortodoxia, p. 194 ) Sub forma ei cea mai înaltă deci, contemplația creștină, care este îmbrățișarea extatică a dragostei lui Dumnezeu față de om și a omului față de Dumnezeu, are un caracter mai mult estetic decât etic. Când o definește astfel Sergiu Bulgakov se gândește, desigur, că ea nu e altceva decât unirea mistică a Sophiei create cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
copilul dar nu-l vede, pe când artistul își simte și își vede totdeodată lăuntric opera ce se va naște. În realitate, ea s-a și născut în momentul când el a văzut-o în spirit. Acest moment culminant, de bucurie extatică, al revelației interne, când forma viitoarei opere îi strălucește în fantezie cu toată uimitoarea ei noutate, constituie intuiția genială a operei de artă. Nu e greu însă să înțelegem marea diferență dintre acest fel de intuiție și dintre intuiția sensibilă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un semn al existenței lui fără sfârșit. Ea e dorul fluturelui de noapte după stea. Ea nu e numai prețuirea Frumuseților ce ne cad sub ochi, ci o strădanie pasionată de-a atinge Frumusețea de sus. Inspirați printr-o preștiință extatică a gloriilor de dincolo de mormânt, noi ne trudim încercând prin mii de combinații ale lucrurilor și ale gândurilor din vremelnicie să atingem o parte din această Frumusețe, ale cărei adevărate elemente nu aparțin, poate, decât veșniciei. Atunci când Poesia sau Muzica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăit în felurite grade de intensitate. În orice caz, mai slab de artist și incompatibil mai tare de mistic. Dar noi credem că problema principală a inspirației stă tocmai în această dualitate, în acest sentiment de dominație transcendentă al subiectului extatic. Pentru psihologia pozitivistă, dominația transcendentă n-ar fi decât o iluzie, n ar fi adică decât o proiecție a inconștientului. Teoria aceasta a formulat-o William James, căutând să explice fenomenul convertirii religioase. Insul, preocupat de problema religioasă, trece mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]