KorAP: Find »[drukola/base=extracelular & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...59 >

1,468 matches

Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477

ușor) ? de 26-29 kDa, amândouă polimorfice și amândouă codificate de genele din regiunea HLA. Atât lanțul ?, cât și ? sunt transmembranare și sunt formate din trei regiuni (o regiune extracelulară, una transmembranară și una intracitoplasmatică) (Klein, 1986). Regiunile extracelulare sunt la rândul lor împărțite în două domenii, fiecare conținând aproximativ 90 aminoacizi, notate ?1, ?2 (codificate de locusurile DRA, DQA și DPA) și respectiv ?1, ?2 (codificate de locusurile DRB, DQB și DPB). Domeniile ?2 și ?2, asemănător domeniilor

Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
care codifică lanțul ? (DPA, DQA și DRA) iar celălalt pentru lanțul β (DPB, DQB și DRB). Genele care codifică lanțurile ? sunt formate din 5 exoni. Primul exon codifică peptidul leader, exonii 2 și 3 codifică cele două domenii extracelulare, iar exonul 4 codifică regiunea transmembranară și cea intracitoplasmatică. În general, polimorfismele de la nivelul exonului 2 determină modificări ale domeniului ?1 care participă la formarea pungii de legare a antigenului. Genele care codifică lanțurile β sunt formate din 6 exoni

Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
nivelul exonului 2 determină modificări ale domeniului ?1 care participă la formarea pungii de legare a antigenului. Genele care codifică lanțurile β sunt formate din 6 exoni. Primul exon codifică peptidul leader, exonii 2 și 3 codifică cele două domenii extracelulare, exonul 4 codifică regiunea transmembranară, iar exonul 5 codifică regiunea intracitoplasmatică. În general, polimorfismele de la nivelul exonului 2 se reflectă în modificări ale domeniului extracelular β1, care participă la formarea pungii de legare a antigenului. Astfel, la realizarea variabilității HLA

Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
6 exoni. Primul exon codifică peptidul leader, exonii 2 și 3 codifică cele două domenii extracelulare, exonul 4 codifică regiunea transmembranară, iar exonul 5 codifică regiunea intracitoplasmatică. În general, polimorfismele de la nivelul exonului 2 se reflectă în modificări ale domeniului extracelular β1, care participă la formarea pungii de legare a antigenului. Astfel, la realizarea variabilității HLA de clasa a II-a și la determinarea specificității de legare a antigenelor participă atât polimorfisme ale genelor A cât și ale genelor B, în

Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
cazul HLA de clasa a II-a, secvențializarea exonului 2 este condiția minimă impusă în vederea acreditării/denumirii unor noi alele/molecule HLA (Marsh et al., 2001). Ar mai fi de menționat că polimorfisme de la nivelul exonului 3 (care codifică domeniul extracelular β2) influențează interacțiunea moleculelor HLA de clasa a II-a cu receptorii CD4 de pe suprafața limfocitelor T helper (Konig et al., 1992). Ca o particularitate pentru genele care codifică molecule de clasa a II-a, există mai multe seturi de

Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
6.5. FUNCȚIA MOLECULELOR HLA Una din principalele probleme cu care se confruntă sistemul imun este de a identifica celulele proprii infectate cu bacterii/virusuri care se multiplică intracelular. Simplul fapt de a recunoaște și neutraliza „microbii” în forma lor extracelulară nu este suficient pentru a stăpâni eficient acest tip de infecții. Rolul major al limfocitelor T în răspunsul imun este tocmai de a identifica și distruge celulele infectate. Modul în care sistemul imun a evoluat pentru a recunoaște celulele infectate

Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
un număr foarte mare de peptide, uneori de ordinul miilor (Hunt et al., 1992). Aceste peptide pot fi destul de diferite ca secvență aminoacidică, dar au obligatoriu în comun 2-3 reziduuri (aminoacizi de ancorare) care se potrivesc în buzunarele „ancore”. Peptide extracelulare/HLA clasa a II-a Proteinele extracelulare degradate/îmbătrânite sau străine urmează o cale diferită de prelucrare. Celule specializate pot prelua aceste proteine în mici pungi care se invaginează de la nivelul membranei celulare înspre interiorul celulei. În interiorul celulei, veziculele de

Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
de ordinul miilor (Hunt et al., 1992). Aceste peptide pot fi destul de diferite ca secvență aminoacidică, dar au obligatoriu în comun 2-3 reziduuri (aminoacizi de ancorare) care se potrivesc în buzunarele „ancore”. Peptide extracelulare/HLA clasa a II-a Proteinele extracelulare degradate/îmbătrânite sau străine urmează o cale diferită de prelucrare. Celule specializate pot prelua aceste proteine în mici pungi care se invaginează de la nivelul membranei celulare înspre interiorul celulei. În interiorul celulei, veziculele de endocitoză (fagocitoză) fuzionează cu unii lizozomi (ce

Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559

îngrijirea Prof. L.Gherasim. Biomecanica, Ed. Denischi A., I.G. Marin, Antonescu D., Biomecanica inimii; Ed. Academiei RSR, București, 1989, p. 127-135. Tratamentul bolilor cronice în medicina internă - ed. M. Belașcu, Ed.Dacia, Cluj, 1988, vol II. Adeziunea celulară și matricea extracelulară: Hipocrate Collection, 1997. Coordonator al volumului Chirurgie Cardiovasculară din Tratatul de Chirurgie sub redacția prof. dr. Irinel Popescu, Editura Academiei Române, București, 2009. Premiul E. Racoviță al Academiei Române - Științe biologice - grupul de lucrări privind chimia și biochimia materialelor colagenice, 1994. Doctor

Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180

știut că apele oligominerale și hipotone părăsesc relativ repede 4 stomacul (În 30-40 de minute) și se absorb ușor la nivelul intestinului. De aici, ajung În circulația generală unde cresc volemia (volumul sângelui circulant), care are ca efect scăderea osmolarității extracelulare, fapt care duce la inhibarea secreției de hormon antidiuretic și scăderea reabsorbției apei În tubul contort distal al rinichiului. Consecința: diureza crește iar densitatea urinară scade. De altfel, HESSE și colab consideră că, o densitate urinară >1010g/cm3 trebuie considerată

LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306

nervos) prezintă un procent ridicat (70-80%) în apă comparativ cu țesuturile de rezervă, cum ar fi țesutul adipos (20%). -conținutul în apă al organismului tânăr este semnificativ mai mare comparativ cu organismul în vârstă. Repartiția apei în organismul animal: -compartimentul extracelular cuprinde “apa liberă” existentă în circulația intravasculară (sânge, limfă) precum și “apa lacunară” din spațiile interstițiale; compartimentul intracelular cuprinde apa de constituție sau “apa legată" care participă la alcătuirea structurii celulare și a mediului celular, la imbibiția sistemelor coloidale și la

Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă (2012) [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
o concentrație prea mare a sării are efect inhibitor asupra enzimelor sau asupra sistemelor fiziologice. De regulă sistemele tampon din organismele vii sunt alcătuite din metaboliți intermediari: esterii fosforici ai glicolizei în spațiul intracelular, CO2 și derivații săi în spațiul extracelular, pentru a numi numai câteva. Cel mai important sistem intracelular este perechea (fosfat monosodicăfosfat disodic) care acționează optim la (unde pKa’ reprezintă valoarea pH-ului la care acidul și baza sa conjugată se găsesc în concentrații molare egale) Principalul sistem

Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă (2012) [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
a numi numai câteva. Cel mai important sistem intracelular este perechea (fosfat monosodicăfosfat disodic) care acționează optim la (unde pKa’ reprezintă valoarea pH-ului la care acidul și baza sa conjugată se găsesc în concentrații molare egale) Principalul sistem tampon extracelular atât în spațiul interstițial cât și în cel sangvin, la vertebrate este sistemul tampon acid carbonic-carbonat acid (). Deoarece pK’a = 6,3 pentru H2CO3, mult inferior pH-ului fiziologic (7,2-7,4 la animale și la om), raportul bazei conjugate

Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă (2012) [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
macromoleculare care se leagă electrovalent de proteine specifice. Exemple de mucopoliglucide acide: acidul hialuronic, condroitina și acizii condroitinsulfurici, heparina etc. 2.7.2.1. Acidul hialuronic-descoperit în umoarea sticloasă a ochiului (hyalos = sticlă), este răspândit în învelișul celular, în substanțele extracelulare din țesutul conjuctiv, în lichidul sinovial. Datorită structurii sale macromoleculare, acidul hialuronic acționează ca un ciment intracelular, împiedicând pătrunderea substanțelor toxice în organism și totodată, prin starea sa gelatinoasă, mucilaginoasă, constituie un agent lubrefiant la nivelul articulațiilor. Acidul hialuronic este

Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă (2012) [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322

nervos) prezintă un procent ridicat (70-80%) în apă comparativ cu țesuturile de rezervă, cum ar fi țesutul adipos (20%). -conținutul în apă al organismului tânăr este semnificativ mai mare comparativ cu organismul în vârstă. Repartiția apei în organismul animal: -compartimentul extracelular cuprinde “apa liberă” existentă în circulația intravasculară (sânge, limfă) precum și “apa lacunară” din spațiile interstițiale; -compartimentul intracelular cuprinde apa de constituție sau “apa legată" care participă la alcătuirea structurii celulare și a mediului celular, la imbibiția sistemelor coloidale și la

Biochimie by Lucia Carmen Trincă (2014) [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
nu se modifică. Sistemele tampon din organismul animal Tampoanele fiziologice sunt realizate de metaboliții intermediari. De regulă sistemele tampon din organismele vii sunt alcătuite din metaboliți intermediari: esterii fosforici ai glicolizei în spațiul intracelular, CO2 și derivații săi în spațiul extracelular, pentru a numi numai câteva. Cel mai important sistem intracelular este perechea (fosfat monosodic- fosfat disodic) care acționează optim la pH=pKa’= 7,2 (unde pKa’ reprezintă valoarea pH ului la care acidul și baza sa conjugată se găsesc în

Biochimie by Lucia Carmen Trincă (2014) [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
mai important sistem intracelular este perechea (fosfat monosodic- fosfat disodic) care acționează optim la pH=pKa’= 7,2 (unde pKa’ reprezintă valoarea pH ului la care acidul și baza sa conjugată se găsesc în concentrații molare egale) Principalul sistem tampon extracelular atât în spațiul interstițial cât și în cel sangvin, la vertebrate este sistemul tampon acid carbonic - carbonat acid (). Deoarece pK’a = 6,3 pentru H2CO3,mult inferior pH ului fiziologic (7,2-7,4 la animale și la om), raportul bazei

Biochimie by Lucia Carmen Trincă (2014) [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
macromoleculare care se leagă electrovalent de proteine specifice. Exemple de mucopoliglucide acide: acidul hialuronic, condroitina și acizii condroitinsulfurici, heparina etc. 2.7.2.1. Acidul hialuronic-descoperit în umoarea sticloasă a ochiului (hyalos = sticlă), este răspândit în învelișul celular, în substanțele extracelulare din țesutul conjuctiv, în lichidul sinovial. Datorită structurii sale macromoleculare, acidul hialuronic acționează ca un ciment intracelular, împiedicând pătrunderea substanțelor toxice în organism și totodată, prin starea sa gelatinoasă, mucilaginoasă, constituie un agent lubrefiant la nivelul articulațiilor. Acidul hialuronic este

Biochimie by Lucia Carmen Trincă (2014) [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

diferențiere intensă, nucleară cu redusă. Metastazele axilare apar în 45% din cazuri. Volumul tumoral și status-ul ganglionar elemenete foarte sunt importante pentru prognostic. Carcinomul coloid (mucinos, gelatinos) reprezintă 1-2% din carcinoamele mamare. Se caracterizează prin acumularea de secreție mucinoasă extracelulară în jurul grupurilor de celule tumorale. Prezintă un prognostic favorabil (metastazele ganglionare sunt reduse). Carcinomul metaplastic prezintă aspecte neglandulare rezultate prin metaplazie. Sunt două tipuri de carcinom metaplastic: squamos și pseudo sarcomatos (cu prognostic nefavorabil). Carcinomul papilar reprezintă 1-2% din carcinoamele

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
erbB 2 pozitive prezintă un răspuns scăzut la terapia hormonală [245,321,470]. EGF și receptorul său EGF este necesar pentru creșterea epiteliului mamar, acționând prin intermediul receptorului său (EGFR), care este o glicoproteină transmembranară. Acesta prezintă un domeniu de legare extracelular și un domeniu intracelular tirozin-kinazic [59,67,198,354,460]. Nivelele crescute de EGFR au fost corelate cu prognostic sever și cu răspuns scăzut la terapia endocrină . În cele mai multe tumori există o relație între EGFR și ER . TGFβ cuprinde un

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
terapia endocrină . În cele mai multe tumori există o relație între EGFR și ER . TGFβ cuprinde un grup de proteine reglatoare multifuncționale ce au efecte în multe procese de mare importanță în cancerul mamar . Acestea includ proliferarea, diferențierea, metastazarea, stimularea formării matricei extracelulare, angiogeneza și funcțiile imune. Din unele studii rezultă că exprimarea TGFβ de către carcinoamele mamare este asociată cu elemente de prognostic sever . Există diferențe în exprimarea proteinei TGFβ 1 , detectate prin imuno-histochimie, între carcinoamele in situ și cele invazive, puține cazuri

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
32,227,231,262,374]. Integrinele sunt molecule de adeziune celulară implicate în interacțiunile celulă-stromă și, posibil, în interacțiunile celulă-celulă. Sunt heterodimeri formați din subunități α și β legate non-covalent care realizează o legătură transmembranară între citoschelet și proteine specifice extracelulare [215,224,349,350]. Includ receptorul pentru colagen, laminina și fibronectina. Proteazele Enzimele proteolitice ce degradează matricea extracelulară pot juca un rol important în invazie și metastazare. Proteazele pot fi clasificate în 3 grupe: aspartil (ce include catepsina D), serine

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
interacțiunile celulă-celulă. Sunt heterodimeri formați din subunități α și β legate non-covalent care realizează o legătură transmembranară între citoschelet și proteine specifice extracelulare [215,224,349,350]. Includ receptorul pentru colagen, laminina și fibronectina. Proteazele Enzimele proteolitice ce degradează matricea extracelulară pot juca un rol important în invazie și metastazare. Proteazele pot fi clasificate în 3 grupe: aspartil (ce include catepsina D), serine (activatorul plasminogenului) și metalo-dependente (metaloproteinaze și stromelizine). Activatorii plasminogenului Sunt descrise 2 forme: uPA și tPA, care activează

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
migreze în stroma perivasculară și să formeze mugurele vascular. Acesta se extinde și ia o formă tubulară, din care se va dezvolta rețeaua circulatorie. Atunci când celulele endoteliale părăsesc vasul parental, au loc procese de migrare și de degradare a matricei extracelulare, similare celor ce au loc în invazia locală [339]. Factorii reglatori cu rol stimulator în angiogeneză sunt prosta glandinele, nicotinamida, βFGF, angiogenina, PD EGF și VPF/ VEGF. Acești factori au posibilitatea de a induce motilitatea, proteoliza și proliferarea celulară (fenomene

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
nu trebuie considerat o simplă deficiență funcțională, corelându-se și susținând conceptul de dinamică a heterogeneității tumorale, posibilitatea de manipulare în sensul reversibilității fenotipului invaziv fiind demonstrată experimental. Invazia locală este rezultatul unor interacțiuni complexe între celulele tumorale și matricea conjunctivă extracelulară [404,408,454]. Această structură este constituită din complexe supramoleculare care influențează diferențierea, proliferarea, organizarea și fixarea celulelor, prezentându-se sub două forme, membranele bazale și stroma interstițială. Structural, matricea extracelulară este formată din fibre de colagen de tip IV

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]