5,918 matches
-
prin ramele sale de aur. Soldatul plecă până la urmă capul, se șterse la nas cu mâna și privi În jur cu coada ochiului, fără tragere de inimă. Apoi luă revolverul și-l vârî cu țeava În gura doctorului Czinner. Iarăși ezită. Își puse mâna pe brațul lui Coral, o Împinse cu fața În jos la podea, și, În timp ce zăcea acolo, ea auzi Împușcătura. Soldatul o scutise să vadă așa ceva, dar n-o putuse scuti de ceea ce vedea cu imaginația. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te mint niciodată. Despre ce tot vorbești acolo? — Când Phoebe zise că te-a zărit la Londra, tu ai spus că e dusă cu capul și că de fapt te văzuse la Paris, am ripostat eu. Ăăă... așa am spus? ezită Hunter. Păru să mediteze o vreme, apoi spuse: —Hmmm... Oare Încerca acum să-și pună povestea cap la cap? Să inventeze un alibi? Sau eram eu Îngrozitor de suspicioasă fără nici un motiv? După ceea ce mi s-a părut un tăcut interludiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la birou pe la prânz, mi-a părut atât de amețită, de parcă vorbeam cu un narcoman. Știi... cumva... unde... este... Christopher? bîigui Marci. Vocea Îi suna de parcă nici nu s-ar fi trezit. — Păi tu nu știi? am Întrebat, șocată. Nu... ezită vocea scăzută. L-am dat afară și s-a cărat... de tot. Era de toată jena. Marci vorbea ca și cum ar fi fost cineva dintr-un soap opera, filmat timp de o viață Întreagă pentru TV. —Marci, e adevărat că Christopher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am învățat că treaba ziaristului nu este să judece faptele. Treaba ta e să filtrezi informația. Treaba ta e să aduni detaliile. Doar ceea ce există. Să fii un martor imparțial. Știu acum că, într-o bună zi, nu o să mai eziți să-i suni pe părinții aceia în seara de Crăciun. Duncan se uită la ceas, apoi la mine și zice: — Deci care-i experimentul? Mâine o să știu dacă există o relație cauzală. Un tipar real. Doar treaba mea e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
exemplar unic, pentru care să alerge mulți cu sufletul la gură, să piardă vreme, nervi. Rodul muncii tale în ceasurile tîrzii, la masa de scris, aruncat de ea sub tufe, unde se ușurează cîinii." Înainte de a schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe cei prezenți să-și întoarcă privirile. Ochii femeii revin calmi la borcanele cu dulceață, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pornit mai cu putere, lovește în coasta stîngă iar roțile din față lunecă vreun metru spre șanț. Șoferul înjură călcînd frîna. Rău! sare în sus Lazăr. Ia dă la mine, că nu de-aia am pus lanțuri. O clipă, șoferul ezită, dar își amintește precizia cu care Lazăr a prins lanțul și-și zice că trebuie să fie vreun meseriaș mai bun ca el, așa că se ridică. Așezat la volan, Lazăr desface palma deasupra manetei de schimbat viteza, închide și deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Negrea face un gest de lehamite: M-aș fi mirat să nu fi făcut tu discordanță. M-aș fi mirat să văd promovat cum trebuie un autor local. Președintele restabilește cursul discuției. Toți care mai iau cuvîntul încep prin a ezita, unii afirmînd chiar că Săveanu a ridicat, deși în glumă, o chestiune gravă: că din trei, doi devin... Dar dintr-o dată, vocea calmă, ponderată, punctată în locurile cheie de mici acolade prin aer ale țigaretei din lemn, pe care inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin renegare, ca mine, ceea ce ea nu voia, că-și iubea nebunește tatăl, atunci, prin căsătorie. "Cine-i în stare să se căsătorească, acum, cu fiica lui Bujoreanu?" m-au întrebat cînd le-am propus. "Eu" am răspuns, fără să ezit, fără să gîndesc. Nervoase, mîinile lui Săteanu frîng creionul în două, iar pocnetul surd cade ca un punct la sfîrșitul vorbelor. Mult timp, Săteanu se chinuie să îmbine cele două bucăți, să reconstituie creionul, pipăie asperitățile rupturii, Mihai își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unui cămin fericit, ori, dacă nu, înseamnă, pur și simplu, că bărbatul e tîmpit de-a binelea, vrăjit de babe sau naiba mai știe ce... Și doar fata îmi strigase: "nu te iubesc!" atunci cînd m-am oferit de soț. Ezitam. Cu toată dragostea pentru maică-sa, dragoste ce se micșorase de la o zi la alta, cu toată promisiunea făcută, voiam să nu mai dau pe la ele. Totuși, trecînd prin Iași, m-am dus la casa de copii. "Asta-i Bujoreanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum pe Maria am iubit-o se precipită profesorul, jenîndu-se brusc la gîndul că bătrîna ar putea să-l întrebe cum de-i a lui. Tocmai!, că nu-i a Mariei... clatină femeia din cap, rotind fotografia între degete. Profesorul ezită o clipă, apoi, ca buimac, întreabă, tot mai tare, să acopere vîntul: Cum nu-i a ei? Ai dreptate, domnule Teofănescu, ai dreptate: vremurile... Aici arată femeia fotografia am fotocopia rîndului din registru, cînd m-am internat s-o nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
văd aseară..., începu Bull. Simțea că va izbucni un soi de conflict. Pe de o parte, era de părere că ar trebui să spună ce crede despre Razza Rob - în definitiv, era la mijloc integritatea sa de critic. Dar Bull ezita, stăpânit de dorința universală de a se face plăcut. Simplul fapt că Juniper scria materialul respectiv demonstra că, probabil, crease deja pentru acesta un cadru arhitectural supraestetic, care să permită încadrarea optimă pentru glumele cu fofoloance ale lui Razza Rob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu sculptorițe boeme și le-o trăsese asistentelor medicale. Acum urma lovitura sa cea mai mare! Sinteza experiențelor sale: Bull, Bull bărbatul, Bull femeia, Bull pizda... dar dacă se răzgândește brusc? Incertitudinea îl făcu să ridice piciorul de pe accelerație. Mașina ezită și aproape că acroșă un camion. Restul drumului până la Wincanton fusese o continuă trecere de la exaltare la o teamă plină de remușcări. În mod ciudat, ideea că aventura sa cu Bull ar putea eșua activase un sentiment de vinovăție față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vadă organele transsexualului. Dar acum? Ei bine, sacul pubian uscat pe care Ramona i-l pusese în față era floare la ureche în comparație cu noua sa ustensilă. — Po’ să pui mâna, dacă vrei. Ramona își împingea către Bull vaginul fals. Acesta ezita. Nu-i mare lucru, de fapt, să știi. Au tăiat toate vasele de sânge și ce mai era pe-acolo. Și după aia au întors pielea pe dos. Nema clitoris sau ceva de genu’ ăsta. Sexul normal n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îmbrăcă foarte elegant, începu să se admire în oglindă. Încântat de el peste măsură, și-a întrebat nevasta: Spune-mi, cine crezi tu că este mai frumos, eu sau tânărul Xu? Bineînțeles că tu, i-a răspuns soția fără să ezite. Tânărul Xu era, însă, unul dintre cei mai frumoși bărbați din principatul Qi și lui Zou Ji nu-i convenea deloc că trebuie să se compare cu el din acest punct de vedere. Sunt eu, oare, tot atât de frumos ca tânărul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
jenează să-și deschidă cabinete de consultanță, redevin avocați, se angajează ca moderatori TV sau conduc organizații neguvernamentale care îi ajută direct pe cei nevoiași. Nu consideră că viața începe și se sfârșește cu politica. Ai noștri, în schimb, nu ezită să se afunde în ridicolul cel mai avansat, în grotesc, discreditând fără să clipească funcția pe care au avut-o în stat, doar-doar or mai apuca o dată să facă maselor cu mâna... Gesturi care pe orice om de bun-simț îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a găsit situația cît de poate de amuzantă. CÎnd și-a revenit din șoc, a rîs chiar cu voce tare, lucru care nu se Întîmpla prea des, iar hohotele lui au reverberat pînă la tavan. După asta, n-am mai ezitat și, ori de cîte ori eram plictisit, trăgeam afară o carte, o deschideam pe podea și o citeam toată, chiar acolo, În fața lui. Nu cred că s-a prins vreodată că eu realmente citeam. Cred că, pînă la final, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-i explice Într-un fel de ce a tăcut În aceste ore atît de prețioase. În fond, nu mai era un băiețel, ci un om În toată firea: trebuia să ducă la bun sfîrșit ceea ce Începuse. Și totuși, continua să ezite În timp ce asuda: nădușeala i se prelingea În ochi. Încă două numere! Deci, o șansă de cincizeci la sută! Va mai forma un număr, iar dacă acesta nu va fi cel căutat, va ieși din cabina telefonică și se va lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și îmblânzită din cadrul programelor noastre de televiziune și din paginile revistelor informative. Catherine mă lăsă să mă odihnesc, luând cu ea jumătate dintre florile pe care le adusese. Fiindcă cel mai în vârstă dintre doctorii asiatici o privea din ușă, ezită la piciorul patului meu, zâmbindu-mi cu o căldură bruscă, nesigură parcă dacă mă va mai revedea vreodată. O infirmieră întră în salon cu un bol în mână. Era nou-venită în secția accidente, o femeie cu aspect rafinat, aproape de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a stâlpilor de parbriz. Triunghiul pubisului lui Catherine îmi amintea că primul act sexual în mașină aștepta încă să se producă. La parcul de mașini al poliției din Northolt am arătat permisul paznicului, custode al acelui muzeu de epave. Am ezitat puțin, ca un soț care-și recuperează soția din magazia vis unui ciudat și pervers. În jur de douăzeci de mașini accidentate erau parcate în lumina soarelui lângă zidul din spate al unui cinematograf abandonat. În capătul îndepărtat al curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apoi țâșni puternic din loc pe galben. Pe pasajul superior din Northolt continuă să conducă cu mult peste limita de viteză, trecând nepăsător pe lângă o mașină de poliție care patrula din celălalt sens. Șoferul acesteia îi făcu semn cu farurile, ezitând doar când văzu cârpa roșie, ca pătată de sânge, din părul lui Seagrave și clipitul insistent al farurilor mele venind din urmă. Am părăsit pasajul superior și am înaintat pe o stradă de ciment ce traversa zona vestică a Northolt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi aproape că mă așteptam să-l văd că urcă în șa și conduce vehiculul peste balustrade spre noi. Cicatricele de la gura și de pe fruntea sa înghițeau aerul ca niște tăieturi de sabie. Ezită, privind tehnicienii cu ridică motociclistul de plastic - „Elvis“ - pe vehiculul său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne semn mie și lui Helen Remington. Cercetă vizitatorii cu o privire cumva ofensivă. Din nou, mi se păru a fi un ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să ne completeze un formular este zero. - Lasă-mă să i-l dau eu. - Știu, probabil c-o vei fermeca... Vaughan stătea cu spatele la mine, caninul superior rupt ronțăind neabătut ulcerația. Mâinile mele, aparent detașate de restul corpului și de creier, ezitară în aer, neștiind cum să-i îmbrățișeze mijlocul. Vaughan se întoarse către mine, cu un zâmbet liniștitor pe buzele cicatrizate, adoptând postura sa cea mai reușită - profil pe diagonală - ca și când l-aș fi supus unei audiții pentru noul său serial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
netezimea de porțelan a obrajilor, și i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor de bord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de Ceaușescu. În decembrie 1989 a jucat un rol proeminent în puciul dinăuntrul partidului care a avut drept rezultat răsturnarea lui Ceaușescu.[...] A respins reformele îndrăznețe pentru a păstra loialitatea grupurilor de interese din perioada comunistă, încă influente. Nu a ezitat să manipuleze naționalismul și să mobilizeze minerii din industria cărbunelui pentru a-și înfrânge rivalii din interiorul propriului partid (cazul lui Petre Roman), ca și pe cei din opoziție. După anul 2000 a fost reambalat ca o figură pro occidentală
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mecanism stalinist, era absolvit de implicarea personală în faptele lui, iar partidul a devenit arbitrul suprem al binelui și adevărului. [...] Nimeni nu a surprins mai bine naufragiul moral al regimurilor de tip sovietic, decât acești critici marxiști, și totuși ei ezită să se angajeze la o clarificare definitivă a chestiunii marxiste;” În socialism, individul resimte un puternic sentiment al neputinței, o dezrădăcinare dureroasă și, chiar mai chinuitor, o totală lipsă de perspective. Viața decurge mecanic, un lanț de reflexe pavloviene, fără
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]