817 matches
-
de la logic la ilogic etc. și, mai ales, parodia vieții și a reprezentării ei literare, devin strategii de eclipsare a certitudinilor, de zguduire a imaginilor mentale paralizate în stereotipii. Chiar și atunci când sensul pare să se întrevadă, printr-o descifrare ezoterică sau printr-o lectură debarasată de automatismul imaginilor iscate de cuvinte, rămâne constantă impresia că, de fapt, efectul de surpriză stârnit cu orice preț este, dacă nu singurul, cel puțin principalul înțeles și obiectiv al textului urmuzian. În Pâlnia și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Richard Cavendish, op. cit., p. 934. 346 Privind noua Catedrală din Wellington Îmi vin În minte idei sugestive despre toleranță, eliminarea superstițiilor, a unor excese tehnologice de artificializare, pentru o lume mai curată și mai umană „eliminarea pseudo științelor cu iz ezoteric religios și a pseudo religiilor care se justifică cu ipotetice rezultate ale pseudoștiințelor”509. Raportul dintre știință și religie fiind comparat cu dragostea Între un bărbat și o femeie:„Știința aparține domeniului masculinității, al posedării, al penetrației, al regimului diurn
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și de servicii foarte atractive (gen Calcutta, New Delhi, Bombay, Agra, Varanasi, Madras, Jaipur, Ahmedabad, Lucknow, Madura, Amristar și altele), India promite mult și are mari șanse să devină o puternică forță economică a lumii. Cu tradiții multimilenare exotice și ezoterice, elevata spiritualitate a Indiei ne este dezvăluită de autoare Într-o remarcabilă formulă sincretică care pare să Îi Întrețină acestui subcontinent prezentul și să-i nutrească viitorul. Sufletul Indiei este o nemărginită melodie vedică pe care viața sub toate aspectele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în acest context moral? P. Valori propune câteva accepții ale termenului: experiența ca o obișnuință prelungită de a împlini cu ușurință anumite lucrări (medic, muncitor); experiența ca sinteză inductivă a realității empirice - sensul folosit de științele naturale; experiența ca intuiție ezoterică a unei realități inefabile și supraumane (experiența ocultă, mistică); experiența harului, de ordin supranatural, cognoscibilă doar pentru credința ca o experiență creștină. Aceste tipuri de experiență ne ajută să identificăm elementele ce caracterizează experiența: faptul de a fi imediat constituie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
procese de emanație și de divergență, unde se întâlnesc procesele de întoarcere și de convergență. DE CE se caută SEMNIFICAȚII IDEALE ALE MÂINII: Apare în discuție un limbaj universal, acela al mâinii. Lui Pitagora i se atribuie inventarea termenului philo-sophia, cunoaștere ezoterică destinată doar inițiaților, întrucât se poate distinge între gândire magică, mitică și pragmatică: prima calitate a limbii mâinii este sincretismul; se poate observa o religiozitate difuză în ceea ce privește mâna, o revelație dincolo de rațiune și o cunoaștere inițiatică, enigmatică, incomprehensibilă secretă și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
o revelație dincolo de rațiune și o cunoaștere inițiatică, enigmatică, incomprehensibilă secretă și profundă. Datorită elementului revelatoriu și negrăit, limbajul mâinii este socotit sacru și este interpretat întrucât, tradus în cuvinte, își pierde valoarea semnelor sincretice și își pierde valoarea simbolică, ezoterică, care cere o interpretare; drept limbă naturală, limbajul mâinii cere neapărat o viziune asupra lumii. Corelarea dintre expresie și conținut se petrece într-o dublă articulare în care apar regulile de interpretare ale relațiilor dintre privitor și semne; ca limbă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și medicii procedau ca atare. Hidroterapia se recomanda și curativ și preventiv la toată lumea. în Biblioteca din Alexandria, tinerii evrei, mai receptivi la nou, au găsit sursele care să le lărgească orizontul dar și destule texte privind „medicina“ magică, ocultă, ezoterică, ajunsă aici într-un mixaj din tot Orientul. După dărâmarea Templului și ocuparea Ierusalimului, evreii ajung în India, Yemen, Maroc, Grecia, Alexandria, Bizanț și se adaptează diferit popoarelor în care încep să facă traduceri de texte medicale, să cunoască medicina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a rangului atribuit unor indivizi. Se va vedea ulterior că unele aspecte ale acestei tradiții vor trece aproape neschimbate În neolitic. O importantă descoperire aruncă lumină asupra unei societăți Învecinate cu India nordică (Kenoyer et al., 1983). Un „vestigiu arheologic ezoteric” din tabăra de la Baghor-1, pe care Îl putem considera altar, demonstrează că oamenii din epipaleolitic din jurul anului 9 000 Î.Hr. venerau deja principiul feminin al universului, așa cum triburile locale au continuat să o facă până În zilele noastre, numindu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu sanctuare autentice, figurate pe ceramică sau pe pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și descriptive, mai puțin Închise În vechiul lor simbolism ezoteric. Și dacă este adevărat că lumea egee ajunge să constituie un fel de relicvariu al moștenirii, chiar și contaminate, a Europei arhaice, atunci ecouri ale acesteia trebuie să fie perceptibile și În mitologia și cultele Greciei clasice. În urma studiului comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Italia peninsulară, unde o „religie subterană” autentică ajunge să cuprindă strângerea cultuală a picăturilor de apă, folosirea simbolică a stalactitelor, oferirea primelor roade, cereale și boabe, un fel de infanticid votiv, rituri inițiatice (vechea semnificație „liminală” a grotei!) și picturi ezoterice pe pereții de calcar (Skeates, apud Garwood, 1991). Concepția că zeii locuiesc sub pământ este o credință răspândită În multe culturi (pentru Americi, vezi subcapitolul 11). Odată cu viața rurală și sedentară, omul a fost obligat să reinventeze sensul timpului, acordând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
coincidă. Din acest punct de vedere, este mai potrivit să vorbim despre „religie” pornind de la momentul În care actul religios Începe să se distingă se celelalte aspecte ale vieții. În unele locuri, În paleoliticul târziu, cunoașterea religioasă devine tot mai ezoterică și se separă de experiența cotidiană. Nu este Întâmplător momentul În care starea de conștiință alterată, esențială pentru „șaman”, dobândește un rol important, iar omul cucerește - printre alte medii intacte ale planetei - „viscerele pământului”, peșterile adânci. În consecință, schimbându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
malefice sunt mult mai numeroase decât cele bune. Un indiciu general În această direcție este expresia: „Șapte spirite rele” (sumeriană 7 udug-hul-a-meș; akkadiană 7 utukk¿ lemn¿ti). Izvorul principal din care cunoaștem aceste spirite rele ale Mesopotamiei sunt textele magice ezoterice (cf. subcapitolul 6.6), care ne dau cel puțin nouă nume. 1) Alaxe "Ala" - demon sumerian și akkadian. Este o ființă demoniacă masculină care scoate strigăte și urlete pentru a Înspăimânta lumea. Este fiul lui Anuxe "Anu"(m). 2) Azagxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care rămâne oricum vag, după cum vagi rămân și orfeotelesti, figuri obscure de preoți itineranți ce practicau purificări și inițieri. De contururi mai precise dă dovadă, În schimb, pitagoreismul, care a fost organizat Într-o școală, fie ea și de tip ezoteric. Pythagòreioi erau discipolii lui Pitagora, Pythagorìstai erau partizanii lui, pythagorìzein desemna condiția discipolului pitagoreic, iar pythagorismòs reprezenta corpusul doctrinar. La fel de bine cunoscut și consemnat cu precizie de izvoare este „stilul de viață pitagoreic”, bios pythagòreios, sistematizat de norme precise și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și pribegi, rupți de viața politică, de la care se sustrăseseră deliberat. Dacă orficii și pitagoreicii au În comun noțiunea de nemurire a sufletului, refuzul modelelor tradiționale și un stil de viață de tendință ezoterică, aflat În antagonism cu caracterul public al cetății, ei se disting oricum unii de alții printr-o perspectivă cosmologică diversă. Rod al unei speculații abstracte, lumea fizică pitagoreică se năștea din număr, cu soț și fără soț, produs la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era Încredințată transmiterii orale. Deja „religie a cărții”, orfismul făcea Într-adevăr accesibilă știința pentru individ, știință condensată În „cărțile lui Orfeuxe "Orfeu"”, și din această cauză Îl putea elibera de mijlocirea polisului. Cu toate acestea, orfismul rămânea o știință ezoterică, fără funcție publică, ci rezervată mântuirii individuale. În unele cazuri, de altfel limitate, ea se putea traduce Într-o divinizare după moarte, ca dobândirea nemuririi atribuită lui Empedocle sau ca zeificarea defunctului proclamată de două dintre așa-numitele „tăblițe orfice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
examinării ficatului, fulgerului și tunetului, reprezintă o specializare politico-religioasă a culturii sacerdotale naționale care s-a dezvoltat În interiorul marilor familii; puternica Închidere oligarhică a societății etrusce, Începând din secolul al V-lea Î.Hr., a favorizat dezvoltarea auspiciului ca doctrină ezoterică În stare să furnizeze mijloacele pentru a face să vorbească semnele zeilor, inexplicabile prin definiție pentru omul obișnuit. Această trăsătură a făcut „indispensabilă”, pentru interpretare și procuratio, „leacul” acelor ostenta verificate În Urbe, chemarea la Roma a unor haruspicii din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al mutilării, Îl fac simțită prezența, celebrându-l ca pe o imagine În actualitatea rituală, iar pe de altă parte, credincioșii obișnuiți, bărbați și femei, Îl celebrează atât În forme publice, cât și prin rituri cu caracter rezervat sau clar ezoteric. În perioada imperială este atestată practica unor misterii În care Attisxe "Attis" deține o parte importantă În cazul În care credinciosul, la capătul unui iter inițiatic, se proclamă „myst al lui Attis” (Firmicus Maternus, De errore profanarum religiorrum, 18). În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orizontul misteriilor, astfel Încât să poată defini ca atare „pătimirile” (pathe) zeului egiptean evocate ritual În ceremoniile de la Sais (Istorii, II, 170, 1-171, 1), Întreaga documentație exclude legitimitatea unei asemenea definiții pentru riturile osiriene, Întrucât ele nu prevedeau componenta inițiatică și ezoterică. O atare componentă este asumată de cultul isiac În epoca elenistică târzie, iar dacă, În textul citat, Plutarh face, probabil, aluzie la ea, Apuleius, În cartea a XI-a a Metamorfozelor, ne oferă cea mai completă și mai expresivă mărturie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mamexe "Mame" și cel al zeiței Isisxe "Isis". Acest fapt pune o problemă de o considerabilă importanță istorico-religioasă, Întrucât este vorba despre identificarea circumstanțelor și motivațiilor fenomenului, odată ce În respectivele lor țări de origine aceste culte nu cunosc acea componentă ezoterică și inițiatică ce definește tipologia misteriilor În relație cu riturile de la Eleusis, numite tocmai mystèria Încă din veacul al V-lea Î.Hr. și cele din Samotrace. Este vorba despre culte ce le impun participanților o abilitare rituală (tocmai „inițierea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gravitează În jurul unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități cu divinitățile misterice, fie prin conexiunile lor agrare și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele schimbări sociale și spirituale profunde ale elenismului, atunci când exigența unui contact mai direct cu nivelul divin apare mai puternică și când, după căderea barierelor naționale și după destrămarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultul iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate din Asia Mică, a erupt către sfârșitul primului veac d.Hr. Într-o formă inițiatică sau ezoterică, răspândindu-se cu același succes În mediile urbane și În taberele militare risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt totuși un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și romană misteriile grecești de tradiție antică, așa cum sunt cultele de la Eleusis și din Samotrace, rămân esențiale și atrag la ele credincioși din cele mai diferite naționalități. Importanți reprezentanți ai Romei republicane, ca Sylla, Cicero
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religio mentis proclamată În Asclepius ca unică formă de cult. În orice caz, ca trăsătură distinctivă a bogatei producții literare puse sub patronajul lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos rămâne calitatea ei de revelație divină care se vrea păzită și transmisă pe cale ezoterică de la maestru la discipol. Sub această garanție, era posibilă formularea din când În când a unor doctrine care, oricâxe "Asclepios"t de diversificate, se distingeau prin implicarea lor În marile teme teologice, cosmologice și antropologice, finalizate toate În cea soteriologică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
esențială a tabloului și concurează cu structurile tradiționale ale diferitelor politeisme contemporane tocmai pe terenul fenomenului divinatoriu și profetic. Un ultim, dar esențial element al cadrului este instituirea, paralelă cu practica oraculară, dar distinctă de ea, a unui ciclu ritual ezoteric ce cuprinde trei zile articulate clar după modelul de la Eleusis, cu evocarea cultuală a unui șir de nunți și de nașteri divine (Alexandru, 38-40). Creația religioasă a profetului din Abonotichus se Înfățișează, așadar, ca o „soluție” densă În care este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și influențe, de varietate și diferențe, fără nivelări cronologice și presupuneri ideologice; deși astfel de presupuneri sunt inevitabile pentru cine vede În zoroastrism o religie transmisă de secole și milenii fără modificări substanțiale (M. Boyce) sau o fațetă internă, mai ezoterică, a unei religii etnice (religie fondată de o personalitate istorică) valide pe diferite nivele ale unei structuri unitare (M. Molé). Această ultimă interpretare, care ar putea fi considerată structuralistă, se bazează de fapt pe o doctrină teologică prezentă În literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]