824 matches
-
cu fantezie și cu gust al pitorescului, al ineditului, Îți cedează bucuroase, palpitând entuziast și coapte pentru dragoste, după o seară petrecută În confidențe calde la vreun colț de cârciumă cunoscută numai de tine, cu rinichi de vițel de lapte fâlfâind pe talerul de lemn, brânză albă, roșii și ardei grași la gheață și vin proaspăt, anume scos de la canea. Descartes, cu felul său liber de a filozofa, ba chiar evitând a-și lua haină de filozof, scria În Traité des
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu soarele care ne răsărea din spate, proiectîndu-ne reflexiile asupra celui mai pur albastru al unei mări matinale, părea scoasă din O mie și una de nopți. Camionul și-a făcut apariția, ca și cînd ar fi fost covorul fermecat, fîlfîind pe stîncile de deasupra portului și, pe măsură ce viteza Întîi ne Încetinea zborul sinuos În jos, Însoțit de murmure, din locul favorabil În care ne aflam părea că tot orașul se ridică să ne Întîmpine. În Iquique nu era nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
solidificându-se pe rotunjimea vasului în partea exterioară, bălăngănindu-se suspendate și zdrențuite ori de câte ori se producea un curent de aer când vreo asistentă, sătulă până-n gât de rezistența acestor agonici care se încăpățânau să trăiască, traversa grăbită și indiferentă salonul, fâlfâindu-și revoltată poalele halatului într-un suprem și arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
infinite ca un halucinant joc de călușei. În distracția lor inconștientă și criminală, forțele atacatoare se înmulțeau, devenind tot mai agresive și posesive, în timp ce rezervele de energie vitală ale mamei se diminuau văzând cu ochii. În timp ce izbiturile de vânt îi fâlfâiau poalele paltonului vechi și peticit gata să-l sfâșie, deposedând-o și de acest precar mijloc de apărare împotriva frigului, alte lovituri iuți, încărcate cu milioane de măzărichi tăioase și dureroase, păleau rapid și diabolic partea de corp lipsită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grec obligat să bea cucută: Mănânci pentru a trăi, nu trăiești pentru a mânca." (Socrate) În mijlocul mesei era așezată farfuria de aluminiu în care mama pusese boabele fierte. Lângă farfurie se afla cănița plină cu boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un capăt de lumânare sfârâind înecăcios, fără de care nici n-am fi văzut farfuria de pe masă. Mâncam, așa, aiurea, fără poftă, fără convingere, cu anevoie. Luam câte o boabă încet, nehotărâți, fără grabă; o mestecam, apoi o înghițeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân, dar avea gândirea trează și o privire inteligentă și iscoditoare. Tata a îndrăznit. A împins puțin portița care fâlfâia în balama ca aripa alicită a unui cocor împușcat și s-a apropiat de gazdă. Bună ziua, om bun, bine te-am găsit. Bună ziua, omule! Cum te cheamă? Vasile. Adică Văsălie. Eu mi-s sârb, Văsălie, și-mi zice Danilov. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să îndepărteze, pe cât posibil, urmele unui duș surpriză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zbuciumată și de atâtea ori tragică a națiunii noastre, care a spus adevărul la bine și la greu; care n-a făgăduit în gol, ci a mobilizat; care n-a ascuns, ci a indicat calea de rezolvare; care n-a fâlfâit iluzii, ci a spus tuturor: «Iată, acesta este drumul de urmat, acestea sunt greutățile pe care trebuie să le învingem, acestea sunt posibilitățile noastre în etapa actuală; totul depinde de noi; toate sunt ale noastre: și bucuriile, și amărăciunile, și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și dacă ți-ai sângerat picioarele te așezi pe un podmol de lut. Uite e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie. (Lucian Blaga,) CAPITOLUL I La început a fost legenda Motto: Căci tu Doamne, cu cel bun te arăți bun. Cu omul drept
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
an Organ“, cu sediul în Las Vegas. În urmă numai cu o oră însă, era purtat în mare viteză pe o targă cu rotile, tot cu masca de oxigen pe față, dar, desigur, fără penis. Cearșaful cu care fusese acoperit fîlfîia repede, în bătaia curentului. În plasticul convex al măștii de oxigen se oglindeau fețele angajaților de la serviciul de ambulanță - serioase, preocupate, dîrze, dar prelungite și distorsionate de unele muchii și tuburi care stricau ovalul perfect al măștii. Cu toate acestea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
grija părintească le emisese pentru fericirea tutulor... Iată cum ar fi sunat un articol incriminant la adresa filmului, dacă dictatorul, prin Bula culturală de la Mangalia din 1983, nu ar fi retezat scurt aripile gazetărești, ce nu așteptau decât un semn ca să fâlfâie... Scenariul lui Bujor Nedelcovici și Dan Pița manifestă o preferință încăpățânată și de neînțeles pentru problematica minoră a individului. Or, se știe, sarcina artei, a culturii în general, este aceea de a privi problemele în ansamblul lor. Societatea socialistă multilateral
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
420 de lei, clasa a III-a); am să plec joi dimineață la 6.10 și am să ajung la 4 după masă, cu vagon direct. Când ai să primești scrisoarea asta, cortul albastru cu picățele albastre și albe are să fâlfâie sub cerul mangaliot, pe plaja mică a pescarilor. Acum în casa plină de soare au început pregătirile de plecare: spălat, rochii. Mirosul bun de pâine umple sufrageria... Mă gândesc la Tine<footnote id=”2”>Majusculă în original.; te iubesc, scumpa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu Dana până târziu. Edy avea febră și am plecat amândouă în căutarea unui magazin non-stop pentru a-i lua medicamente. Am avut astfel contactul cu prima imagine autentică despre America. Proiectat pe cer un imens steag american, luminat puternic, fâlfâia în vânt. În fața steagului un tren marfar trecând peste un pod. Iar noi trecând cu mașina pe sub podul acela aflat la poalele steagului. Și deasupra tuturor o lună înjumătățită, mare și luminoasă. Ieri am însoțit-o pe Dana când l-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au amenajat un cadru propice pentru expoziția "Conde Dracula", inaugurată într-un întuneric străpuns ici-colo de câte o lumânare, cu o canapea roșie ascunsă într-o firidă, pe care odihnea un trandafir sângeriu, și un Dracula în carne și oase fâlfâindu-și mantia neagră cu căptușeală roșie de la balconul de unde fusese aruncată stăpâna nemiloasă. Vernisajul a fost precedat de o conferință a mea consacrată lui Vlad Țepes Drăculea, ducând istoria până în zilele noastre, cu filmele lui Ford Copola și Polanski, Congresul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu scuturi și mai grele, cu buzdugane foarte grele! Înțeleg!... Da' să ne fugărească cu bolovani la spinare de-am scos limba de-un cot!... Pe mine unu' m-a cocoșat, m-a secat! se vaicăre el și mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
băjenească la codru! Din această clipă, suntem un gând și-o singură voință! Duma! Pleci la Buda! Tăutule! Pleci la Cracovia! Omorâți caii! Zi și noapte! Duceți sabia însângerată și strigătul de luptă: "Vin turcii!! Vin turcii!!"... Musteața zbârlită îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Învingem au murim!! Jurăm!! strigă boierii într-un glas. Ia! Ia mai slăbiți-mă cu moartea! Eu am nevoie de viteji, nu de hoituri fie ele și de eroi! Aveți grijă de voi! Aveți grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a durat numai prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iisus fie cu tine... Ștefan se ridică... Îi zâmbește... Îi face un semn de bun rămas... Și pleacă încet șchiopătând... Daniil, în prag, își mai șterge o lacrimă furișată printre crețuri și strigă: Să te întorci sănătos, Ștefan al Moldovei! Fâlfâie de bun-rămas... Ușa deschisă scârțâie... Apoi, un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici o clipă de sentimentele mele, deși mă văd silit să-mi impun cea mai strictă rezervă În față unui popor latin pe care simpatiile sale Îl entuziasmează ușor pentru cei de aceeași rasă. Sentimentele mele vor fi pururea acolo unde fâlfâie drapelul negru-alb...”. Războiul a creat, de teama unei conflagrații mai largi, motive de Îngrijorare, atât la București, cât și la Viena, guvernele fiind neliniștite datorită pericolului venit din partea Rusiei, ce amenința să-și extindă influența În sud-estul Europei, prin denunțarea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
în ataș. Era o entuziastă, trăia închipuita aventură ca pe un eveniment extraordinar, o revoluție sufletească eliberatoare. Când motocicleta și-a făcut apariția, Maria Ivanovna și-a confecționat un fanion cu tricolorul românesc. Va străbate țara, cu motorul foarte puternic, fâlfâind din steag. Era o răsplată pe care o cerea de la viață, pentru care plătise, preț scump, dintr-o leafă de mizerie. Excursia cu motocicleta urma să fie triumful unei familii, gloria ei supremă. Au mai trecut câțiva ani. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
liniilor. Locul nostru preferat, "La Canton", ne plăcea pentru aerul lui dezolant, de peisaj disperat, de părăsire totală. Eram curajoși, rămâneam acolo câteodată până târziu; ne juram că se vedea, din când în când, fantoma unui cantonier decedat; auzeam cum fâlfâie stegulețul Iui în bătaia vântului, așteptând să salute trenul. Ne simțeam în centrul aventurii. În seara aceea de Crăciun am tot așteptat, pe bancă, să "vină Crăciunul". Nu știu de ce eram convinși că Sfânta Naștere se petrecuse noaptea la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mișcarea roboților, nu mai există gimnastică. Octavian Belu și Mariana Bitang învîrt de-o vreme cheițele în gol. Roboții lor s-au îngrășat, au probleme cu spatele și, spre deosebire de anii trecuți, cînd „se lucra pe durere“ numai pentru ca tricolorul să fîlfîie pe cel mai înalt catarg, acum, roboții au început să cîștige bani. Iar cine are bani nu suportă liber consimțit durerea decît dacă e fachir. Gimnastica e un sport concentraționar și de aceea nu poate aduce rezultate decît în interiorul unor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un ochi în frunte și dau în continuare zicerea unuia. Istoricul Aristeas care a trăit înainte de Herodot, îi descrie pe arimaspi astfel: ,,războinici mulți și puternici avuți de herghelii, de turme și cirezi de vite, bărbați cu plete stufoase ce fîlfîie în vînt, cei mai robuști din toți oamenii avînd fiecare cîte un ochi în fruntea sa cea frumoasă.” Ori această descriere este foarte asemănătoare cu cea făcută de Ovidiu pe la anii 14 ai erei noastre... dar geților de la Istru cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]