3,289 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > INCENDIU DE FÂN COSIT Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 444 din 19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Nu cunoșteam parola vântului dar îl încurajam să acopere fânul cosit în vara pe care o împărțisem în sfere egale, eu - un spic răsfățat
INCENDIU DE FÂN COSIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354636_a_355965]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > INCENDIU DE FÂN COSIT Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 444 din 19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Nu cunoșteam parola vântului dar îl încurajam să acopere fânul cosit în vara pe care o împărțisem în sfere egale, eu - un spic răsfățat, tu clocotul unui izvor din cuburi de inimă, armonie perfectă între jocul inimii și sforile dimineții. Tot atunci, punctele cardinale răsuceau zvonuri despre regina pădurilor, locuia
INCENDIU DE FÂN COSIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354636_a_355965]
-
într-un jurnal de doi. Acum știu parola vântului, a descifrat-o regina nisipurilor în călătoria de cinci stele pe umerii Carului Mare, e scrisă cu majuscule de foc și poartă aura unui cerc de noblețe într-un incendiu de fân cosit. Referință Bibliografică: Incendiu de fân cosit / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 444, Anul II, 19 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
INCENDIU DE FÂN COSIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354636_a_355965]
-
știu parola vântului, a descifrat-o regina nisipurilor în călătoria de cinci stele pe umerii Carului Mare, e scrisă cu majuscule de foc și poartă aura unui cerc de noblețe într-un incendiu de fân cosit. Referință Bibliografică: Incendiu de fân cosit / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 444, Anul II, 19 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
INCENDIU DE FÂN COSIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354636_a_355965]
-
argintie Să ascult frunza cum crește Și o vorbă-n românește... CB: Pe la porți să văd mătuși Prunci frumoși scâncind la uși Veselie cu cireșe la ureche Zambetul fără pereche Scoate pâinea din cuptor Cântă jale, cântă dor Dragoste pe fân uscat Vară dulce, pere coapte Luna plină, stele-n șoapte Cuget liber, trup ușor Câmpuri multe, drumuri line Călător... eu vin spre tine! Carmen BARBU București martie, 2012 Referință Bibliografică: Carmen BARBU - SCRISORI DE DEPARTE (POEME) / Carmen Barbu : Confluențe Literare
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
pe ele. Sya privea totul cu inocență, fiind încântată de concertele păsărelelor, de zborul delicat al fluturilor, de mersul norilor pe cer, de aromele pădurii și de chemările depărtărilor... În poiana cu flori avea un loc special, o căpiță de fân, pe care dormea în nopțile când pe Cer era ploaie de stele. Când ploua, rămânea în cămăruța ei cu miros de flori sălbatice și iscodea luciul magic al unui glob de cristal găsit lângă cascadă. Era un safir mare cât
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
explica. Adeseori, zâmbetul îi dispărea de pe față rămânând pe gânduri ore în șir...Simțea o chemare, ceva o îndemna să meargă la cascada de lângă poienița cu flori. Într-o noapte cu lună plină, pe când somnul o cuprindea, toropită de miresmele fânului cosit, cu ochii pe jumătate deschiși, a zărit printre bătrânele trunchiuri de arbori seculari, o ființă fantastică ce strălucea, de-i lua ochii. Ca la o poruncă, somnul i-a sărit, devenind fetița vioaie și curioasă de altădată. Cu băgare
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
unde din o multitudine de culori și flori erau realizate adevărate opere de artă, tablouri reprezentând diverse imagini ca într-o tapiserie medievală de mari dimensiuni. Tot în aceste spații de seră erau amenajate rustic, pe suporți din baloți de fân standuri cu cele mai diverse produse de toamnă, fructe sau semințe, de la dovleci, la castraveți creți, tărtăcuțe, sau cine își mai amintește din multitudinea de produse ale toamnelor românești, fie ca să ne îmbogățească cămările sau hambarele, fie sufletele prin frumusețea
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LUCEFERII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nimic in lume nu e cum a fost Mirosul fânului cosit s-a dus, A mai rămas un singur avanpost Întins pe tavă, sufletu-mi adus. La ceasul iernii când se visează Tăceri în cuvintele uitate, Dorința-n flăcari la amiază, Sparge clipe de singurătate. Nu-s zăpezi, e secetă
LUCEFERII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357062_a_358391]
-
care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când mă strecuram în
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
faci / Ca iarba printre copaci, / Să stai bine la tăiat / Ca mândra la sărutat, / Să stai bine la cosit, / Ca mândruța la iubit. „Îmi amintesc de un cosaș de la noi din sat, căruia i se zicea Dacul; când era vremea fânului, venea la noi câteva zile să ne cosească iarba, și-n timp ce trăgea din greu la coasă cânta un cântec care suna cam așa: Plânge valea cu suspine / Eu cu mândra n-o duc bine / I-auzi cum răsună
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
de obârșie a vajnicului povestitor și iubitor al locurilor și oamenilor ce le-au dat însuflețire, a rămas pentru amicul meu drept pildă pentru tot restul vieții. „Tetea” Vasile, un sătean harnic și tare cumsecade plecase într-o zi la fân și cum pe drum și-a dat seama că uitase acasă furcoiul, s-a întors să-l ia; când a ajuns însă, a observat că în grădina sa o vecină îi scutura de zor prunii...A stat omul nostru și
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit venea în sat la dobitoace pentru-adăpat, fân și rănit în grajd. Păstor de iarnă fără simbrie. Noaptea visa în fân tot hore cu fetele din sat și n-avea alte dorințe c-avea măligă și lapte din belșug ... Și zilele treceau în goană, lunile n-așteptau prea
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit venea în sat la dobitoace pentru-adăpat, fân și rănit în grajd. Păstor de iarnă fără simbrie. Noaptea visa în fân tot hore cu fetele din sat și n-avea alte dorințe c-avea măligă și lapte din belșug ... Și zilele treceau în goană, lunile n-așteptau prea mult și anii începeausă se adune ... Băiatul era un flăcău prea mic de
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
zeamă, mijea o mustăceală de oț timid, cu minte-antreagă de prost deștept ... - Ce-i ăla frig ?...Cc-i ăla caldul !...A știu ! Plocadu dumitale ! - Dar tu ai dat vreodată ceva, la cineva ? - Cum adică să dau ?...Ce ?....Aaaa ! Am dat fân la dobitoacele altora !... Nu râde că io știu bine !... Știu că e bine când îmi dați !... Când anii l-au desputerit, Ciubucică găsea sprijin în gardul Bisericii de Mijloc, pândind în gol măcar o vorbă ... Toți îl vedeau și-i
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
un specialist, avansează-l (citat aproximativ). Când vorbim de interese, adevărul nu are prioritate (Mihai Batog Bujeniță). Nu există joc fără miza și nici câștig fără curaj. Furtuna într-un pahar cu bere... Cu multă spumă. Câinele după căpiță de fân: nici el nu mănâncă, dar nici pe alții nu-i lăsa. APE TULBURI • Există lucruri care se spun și lucruri care se fac. Poți să scrii orice fără să comunici nimic. Nimeni nu s-a născut învățat, dar nici toată lumea
CARNIVOR & APE TULBURI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357223_a_358552]
-
sărit ca arsă, aproape să cad din căruță. -La ăia bătrâni ai lui mă-ta-mare. Aveam grijă de le dădeam apă vitelor, măturam prin curte, eu știu ce mai făceam? Și toate astea numai pentru mâncare. Vara dormeam în grajd în fân, iarna nu-mi mai aduc aminte, dar cred că mă lua țățica Ioana acasă. Mi-am luat palma încet de la gură și fără să clipesc, am simțit că mă durea ceva și nu știam ce. Aceeași durere ca în ziua
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
lipit de perete. -Parcă ar vrea să-ți spună ceva, cred că plânge, nu-i așa? Mamaia nu mi-a răspuns. Vorbea ca și cum vaca ar fi înțeles sfaturile ei. Într-un târziu s-a sculat și a aranjat cocenii și fânul. -În noaptea asta trebuie să dorm cu tac-tu-mare aici, să o ajutăm, săraca! Tu o să dormi singură în casă, noi venim și ne întoarcem la grajd, să nu-ți fie frică! mi-a spus mamaie. Am dat din cap, cu toate că
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
stăpânii; Din montări contra naturii, Rag la stele-n dorul pânii. Sunt așa de blânzi, sărmanii...! Și așteaptă, îngenuncheați, Să li se sfârșească anii Ori chiar să fie... înjunghiați. Va veni iarna geroasă Și n-or avea un braț de fân; Fiindcă iarba cea de coasă A luat-o, gratis, alt stăpân. Lupii vor mușca în haită, Urlând prohodul bizantin, Carnea macră și curată Din zimbrul falnic, carpatin... Referință Bibliografică: Se întâmplă într-o țară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SE ÎNTÂMPLĂ ÎNTR-O ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357292_a_358621]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ROATA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ROATA Azi, Îți voi pune fân sub creștet, Și fragi, pe-a sângelui Tău, rană, Ce flori de vâsc, pe lemnul veșted Al crucii, susură-n icoană - Păduri amurmurând în toacă, Cărări din susur de cavale, Îți voi așterne la prisacă, În inima Măriei Tale - Azi
ROATA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357395_a_358724]
-
la Cooperativa de consum din Avrig și acum, la 76 de ani, are o pensioară bunicică. Dar se ocupă și de gospodărie: două capre și-un cal are în ogradă, muncește încă pământul și tare-i place vara să facă fân și otavă ! Locuiește cu fratele său, Rusalim, care-și amintește bine de nea Mitică. Casa lor este construită în stil săsesc, prin 1935, și pe vremuri, au avut brutărie în ea. În Sebeșul de Sus mai sunt încă casele celor
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
produsele alimentare de strictă necesitate apar gata împuțite în magazine. Magazinele sunt astăzi necesare. În aglomerarea urbană nu poți crește un porc, o găină sau cultiva castraveți. Laptele nu mai vine de la vacă ci „din frigider”. Vaca îl fabrică din fân, frigiderul din bani. În natură totul este legat prin lanțul trofic, natalitatea este strict controlată spre asigurarea hranei speciilor următoare. O lege imuabilă. Numai omul, nemâncat de nimeni, nu se supune acestei legi și astfel se înmulțește peste poate. Și
NORMAL CĂ EXISTĂ OAMENI NORMALI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357487_a_358816]
-
înaripat mai ține întins // un cotor de spadă fără de flăcări // Nu se lupotă cu nimeni // dar se simte învins // Serafimi cu părul nins // însetează după adevăr, // dar apele din fântâni // refuză gălețile lor // Noaptea, îngerii goi // zgriguliți se culcă în fân // vai mie, vai ție, // păianjeni mulți au umplut apa vie, // odată vor putrezi și îngerii sub glie //” ( L. Blaga: Paradis în destrămare” *** Referință Bibliografică: Paradisul însângerat, recenzie de Dumitru Păsat / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 419
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
vin dinspre câmpie, cu miresme-amețitoare, Iar pădurea te îmbie, c-o mirifică splendoare. . . Anotimpurile, TOATE, toate cu mirajul lor, Au AICI, ceva aparte, îți stârnește APRIG DOR!. . . Vrei s-auzi a VERII șoapte, când e soarele pe creste? Dormi pe fân cosit o noapte, LA CĂSUȚA DIN POVESTE ! Vrei s-auzi frunzișul TOAMNA, cum oftează sub călcâi? Mergi agale pe cărare, ca-n iubirea ce-a dintâi! Tolănește-te prin frunze, uiți că-mbătrânești cu-n an Și ascultă în tăcere
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 539 din 22 iunie 2012 Toate Articolele Autorului ACASĂ LA PETIA Septembrie 2011 Ferestrele sunt neschimbate, Cu vergele prinse în pereți, Parcă sunt mai întunecate, Din trecutul altor vieți. Șura veche a îmbătrânit, Lipsește fânul și otava, Totul pare atât de liniștit, E mai tristă azi ograda. Mă cuprinde o jalnică tristețe, Pe care nu pot să o alung, Nu pot reveni în tinerețe, Nici durerea să-mi ascund. Am lăsat un colț din mine
ACASĂ LA PETIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358331_a_359660]