1,796 matches
-
-s depărtați, De vârfori îs sus la nori, De smicele-s sus la stele, Sub dumbrița l-aș’ doi meri, L-aș’ doi meri și l-aș’ doi peri, Frumoase mese-s întinse, Mese-ntinse, jețuri scrise, Și mai sunt făclii de-aprinse (9, pp. 30, 37, 44). Odată restabilite timpul sacru și spațiul sacru, comunicarea primordială între om și divinitate este în măsură să se producă. „Dar la mese cine-mi șade ?”, întreabă retoric colindătorii pentru a sublinia răspunsul pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cum apare în alte tipuri de colinde. Prezența unei „mese mândre” nu trebuie să ne mire : Masă rotilată De bucate ’ndestulată De băuturi încărcată (21, p. 12). Reprezentarea raiului ca un spațiu al belșugului alimentar („Unde-s mese-ntinse/ Și făclii aprinse”) este un loc comun în literatura populară română (8, p. 245). De regulă însă, mesele raiului stau în așteptarea „sufletelor bune”. De data aceasta, beneficiarii sunt chiar „gazdele” raiului, adică zeii : Șade Bunul Dumnezeu, Cu toți sfinții dimpreună, Ospătând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
introduse de către traci în Grecia : la Atena (cf. Hesychios și Xenophon), la Pireu (cf. Platon) etc. În legenda relatată de Diodor (Biblioteca istorică, IV, 52), Medeea pune pe fiicele lui Pelias, regele Tesaliei, să o invoce pe Artemis Hiperboreeana cu făclii aprinse într-o noapte cu lună, în timp ce vrăjitoarea o cheamă pe zeiță cu „lungi rugăciuni [descân tece] în limba colhică”. Tot despre o procesiune nocturnă cu torțe, în cinstea zeiței Bendis, organizată „pentru întâia oară” (circa 421-422 î.e.n.) de tracii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se toarce cânepa reală. La această idee ne-au adus o foaie ungurească oficioasă, "Nemzet" - care, amețită de rolul Porților de Fier, ca arteră de transport, preface deja tot Orientul în țară ungurească, face din Buda capitala universului și poartă făclia civilizațiunii până-n Siberia, la fino-tatari... frații veritabili ai maghiarilor. A duce civilizațiunea în Orient? Dar pentru a o duce, trebuie cineva s-o aibă. Civilizațiunea ungurească e egală cu zero; zero ridicat la orice potență posibilă rămâne tot zero. Cumcă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o jumătate de secol, comunicatele biroului politic al PCF au îndemnat "adunarea comuniștilor" să se mobilizeze de urgență pentru a salva cartea amenințată lupta politică în mod direct. S-a trecut de la încredere la neliniște, și nu fără motiv. Liturghia făcliei a avut versiunea sa pietistă, predicantă. Hugo către muncitorul analfabet: "Cartea, dușmanul stăpînirii, îți este avantaj Și cauză Actul tău de credință este biblioteca Ai uitat că eliberatorul tău este cartea? Cartea este acolo sus; Strălucește și iluminează Distruge eșafodul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de a-și cinsti maestrul. "Cunoaște-te pe tine însuți" reprezintă taina marilor inițiați. Pentru a pătrunde prin această ușă îngustă în imensitatea universului nevăzut trebuie să trezim în noi viața directă a sufletului purificat și să ne înarmăm cu făclia inteligenței, a cunoașterii Principiilor și a numerelor sacre (Ed. Schure). Aceasta era trecerea pe care o făcea Pitagora de la cosmogonia fizică la cea spirituală, doctrină cunoscută sub numele de transmigrația sufletelor. Doctrina evoluției sufletului este învățătura comună a tuturor tradițiilor
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El are acum putere dumnezeiasca, este pe tron alături de Dumnezeu (22,1.3) și primește închinarea întregii curți cerești (5,8.13), fiind aclamat că mântuitor (7,10). În final, el este templu și făclie în mijlocul Noului Ierusalim, cetatea coborâta din cer. Semnificații de bază: Cel care ia asupra să păcatele lumii și îi eliberează pe oameni de ele prin moartea să + metaforă. 3.2.2.13.4. hilasmós, hilasterion: „iertare”, „curățitoriu” (SC); „curățire” (Blaj
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exemplu, neapărat de slăbiciunile altuia, ci de a-l ajuta să se Îndrepte: „Omul care arată cu plăcere calea celui rătăcit, face ca și cum ar aprinde o lumină din lumina sa; oare luminează mai puțin pentru tine, dacă ai aprins din făclia ta și pe a altuia?” (Ennius). * „Cine așteaptă să fie rugat nu vrea să servească.” (P. Syrus) Sau vrea, prin acest fapt, să arate cît de important este gestul său de a ajuta. * „Cine trăiește numai pentru el, cu drept
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dețin paloșul puterii și dreptul de a-l folosi. Fără a se abține vreodată să-l folosească. Gnoza se refugiază din orașe la sat, apoi în deșerturile din Orient cu climat european. Frații și Surorile Liberei Cugetări duc mai departe făclia... AL DOILEA TEMPO O LUMINĂ MEDIEVALĂ 1 Cel de-al treilea flagel. Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, creștinismul abia instaurat, iată că-și face apariția și Islamul. Focurilor purificatoare și rugurilor, autodafeurilor și sălilor de tortură amenajate de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
numărul 12/1936, revista are subtitlul „Organ de luptă naționalistă și spirituală a românilor de pretutindeni”, de la numărul 17/1936 subtitlul devine „Tribună de luptă național-economică a românilor de pretutindeni”, iar în ultimele două numere este operată a treia schimbare: „Făclie și organ de propagandă naționalistă”. Publicația este în primul rând un organ de informație și propagandă pentru problemele aromânilor. Cultura și literatura vor fi, așadar, prezente în măsura în care sunt relevante pentru această comunitate. Favorizate sunt studiile dialectale (structura dialectului, influențe, lexic
MACEDONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287941_a_289270]
-
satiric, ca în romanul Oameni nelocuibili (1996). Câteva piese de teatru și câteva culegeri de folclor din zona Munților Apuseni se adaugă la bibliografia acestui autor prolific. SCRIERI: Asfințit de vise, București, 1971; Stele în munți, București, 1976; Muntele cu făclii, Timișoara, 1979; Cântecul inimii, București, 1980; Cu fața spre iubire, București, 1981; Scrisori din Apuseni, București, 1982; Iubire doar pentru iubire, București, 1983; Ca floarea soarelui, iubirea, București, 1986; Orașul sub formă de inimă, București, 1986; Lumea dintre două inimi
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o poveste pentru copii, cu infuziuni poematice, având atingere cu motivul tinerețe fără bătrânețe, apoi cu povestiri din lumea satului
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
este obligată să o accepte, alternând imaginile diafane ale amintirilor ei din tinerețe cu descrierea unor aspecte concrete, brutale ale existenței imediate, având grijă să fixeze ambianța obiectuală și umană a fiecărui moment. Proza din volumele Natalița (1916), Tulburea (1922), Făclii în noapte (1930) continuă în bună măsură acest tip de proză. Povestiri ca Natalița, Purim aparțin Amintirilor..., iar Datorie, Larghetto, în re, de Mozart, Mai bine... sunt episoade ale nenorocirii fără vină și fără scăpare ilustrate în Ada Lazu. Alte
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
prim-plan sensibilitățile și trăirile fetei. Formula epică aleasă face însă concesie gustului pentru senzaționalul romanțios, iar M.-M. pare să uite propria pledoarie pentru autenticitate. SCRIERI: Ada Lazu, București, 1911; ed. București, 1919; Natalița, București, [1916]; Tulburea, București, 1922; Făclii în noapte, București, 1930. Repere bibliografice: C. A. [G. Ibrăileanu], „Ada Lazu”, VR, 1911, 7; Chendi, Schițe, 175-177; A. Vojin, „Ada Lazu”, „Minerva”, 1911, 963; Lovinescu, Scrieri, II, 332-333, V, 97-98; H. Sanielevici, „Tulburea”, ALA, 1923, 120; N.N., Note despre
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
Guillaume Apollinaire, Cele unșpe mii de vergi nebune, Cluj-Napoca, 2002; Daniel Wildenstein, Negustori de artă, Cluj-Napoca, 2002; Vasile Igna, La Province de l’érudit, Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare cu Emanoil Marcu). Repere bibliografice: Valentin Tașcu, „La bal cu Marcel Proust”, „Făclia”, 1976, 9247; Ion Marcoș, „La bal cu Marcel Proust”, ST, 1976, 10; Miron Blaga, „Ținuta obligatorie!”, TR, 1981, 1; Vasile Igna, Confesiunile lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10606; Ilie Călian, Poezia picturii lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10719; Valentin Tașcu
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
în colaborare cu Emanoil Marcu). Repere bibliografice: Valentin Tașcu, „La bal cu Marcel Proust”, „Făclia”, 1976, 9247; Ion Marcoș, „La bal cu Marcel Proust”, ST, 1976, 10; Miron Blaga, „Ținuta obligatorie!”, TR, 1981, 1; Vasile Igna, Confesiunile lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10606; Ilie Călian, Poezia picturii lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10719; Valentin Tașcu, „Glose franceze”, TR, 1981, 38; Carmen Varfalvi-Berinde, De-a povestirea, TR, 1994, 43; Irina Petraș, San Antonio, TR, 1995, 20; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
bal cu Marcel Proust”, „Făclia”, 1976, 9247; Ion Marcoș, „La bal cu Marcel Proust”, ST, 1976, 10; Miron Blaga, „Ținuta obligatorie!”, TR, 1981, 1; Vasile Igna, Confesiunile lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10606; Ilie Călian, Poezia picturii lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10719; Valentin Tașcu, „Glose franceze”, TR, 1981, 38; Carmen Varfalvi-Berinde, De-a povestirea, TR, 1994, 43; Irina Petraș, San Antonio, TR, 1995, 20; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, coordonatori Cristian Bârsu, Ion Bob, Dan Brudașcu, Cluj- Napoca, 2000
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
ani, între 1927 și 1946, face parte din redacțiile mai multor periodice, pe unele chiar conducându-le. Astfel, este prim-redactor al ziarelor craiovene „Funcționarul” (1927) și „Curierul Olteniei” (1930-1931), director fondator al revistei „Poezia” (Craiova, 1934-1935) și director la „Făclia” (Timișoara, 1936-1946). Semnează articole pe teme literare și istorice, note și comentarii asupra actualității cultural-artistice, versuri, proză și poartă polemici politice în „Ramuri”, „Crainicul” (Târgu Jiu), „Făclia” (Craiova), „România de Vest”, „Luceafărul” (Timișoara), „Dacia” (Timișoara), „România” (București), ziar la care
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
Curierul Olteniei” (1930-1931), director fondator al revistei „Poezia” (Craiova, 1934-1935) și director la „Făclia” (Timișoara, 1936-1946). Semnează articole pe teme literare și istorice, note și comentarii asupra actualității cultural-artistice, versuri, proză și poartă polemici politice în „Ramuri”, „Crainicul” (Târgu Jiu), „Făclia” (Craiova), „România de Vest”, „Luceafărul” (Timișoara), „Dacia” (Timișoara), „România” (București), ziar la care îndeplinea funcția de redactor pentru Banat, ș.a. Pentru scurt timp a fost secretar literar al Teatrului Național din Craiova. Debutează editorial în 1926, semnând împreună cu Gh.I. Chițibura
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
FĂCLIA, revistă apărută la Galați, lunar, între 24 august 1935 și 9 ianuarie 1936, editată de un comitet condus de avocatul I. E. Vasiliu. Primele numere poartă ștampila CENZURAT, din cauza materialelor protestatare cu o vădită tendință de stânga. Literatura se rezumă la
FACLIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286933_a_288262]
-
prețuia, el exaltă calitatea unor pastișe epigonic-eminesciene, puse mai presus de valoarea modelului. Lui I. L. Caragiale, de care îl lega și o mare prietenie, criticul i-a închinat un studiu (I.L. Caragiale, 1890) și câteva articole substanțiale: Caragiale fluierat (1885), „Făclia de Paște”, Criticii noștri și „Năpasta” (1891). Aspectul de satiră socială este cel care i-a atras, în primul rând, interesul. Comediile lui Caragiale sunt pentru el un prilej de a analiza societatea românească, cu tipurile sociale reprezentative, așa cum se
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
înnoiri. „Neajunsurile” semnalate de critic în comediile lui Caragiale (lipsa adâncimii psihologice, a unui ideal social înalt, amoralismul) sunt, de fapt, neajunsurile interpretării sociologizante. Analize amănunțite, vădind finețe și spirit de observație în revelarea psihologiei eroilor, cuprind articolele despre O făclie de Paște și, îndeosebi, despre Năpasta, privită ca o dramă psihologică, cu eroi verosimili. Valabilitatea interpretărilor realizate de D.-G., îndeosebi aceea asupra lui Eminescu, a fost deseori contestată, cel puțin pe unele laturi. Explicațiile cauzale discutabile, moralismul, insuficiența receptării
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
În 1971, obține titlul de diplomat în arte, în urma absolvirii Facultății de critică de teatru, film și televiziune. Din 1991, a înființat Editura Orient-Occident, al cărui director este, publicând cu preponderență cărți de poezie. A debutat în 1960 în ziarul „Făclia hidrocentralei”, pentru a reveni apoi, în 1962, cu poezie și proză în „Luceafărul” și „Gazeta literară”. A publicat peste șaizeci de volume de traduceri în limba română (din poeți și prozatori armeni, georgieni, macedoneni, sârbi, bosniaci, muntenegreni, turci, chinezi, spanioli
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
FĂCLIA, revistă apărută la București, bilunar, între 15 noiembrie 1915 și 1 martie 1916. Revista, purtând subtitlul „Literară, teatrală, artistică”, se vrea „de pură manifestare artistică, dezbrăcată de orice năzuinți materiale”. Poezie argheziană este publicată în primele trei numere, cu Psalmul
FACLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]
-
Universul”, „Adevărul literar și artistic”, „Freamătul”, „Poezia”, „Viața Basarabiei”, „Hyperion”, „Frize”, „Meridian”, „Litere”, „Gând”, „Junimea literară”, „Luceafărul” (Timișoara), „Nenufar”, „Viața românească”, „Gând românesc”, „Pagini basarabene”, „Festival”, „Front literar”, „Pasărea albastră”, „Gazeta femeilor”, „Domnul de rouă”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Făclia”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Cuget clar”, „Lumea”, „Comuna”, „Patria”, „Gazeta cărților”, „Universul literar”, „Meșterul Manole”, „Prepoem”, „Orizonturi” (Galați), „România literară”, „Veritas”, „Convorbiri literare”, „Jurnalul” (București), „Seara”, „Luceafărul” (București), „Flacăra”, „Pan”, „Studio Teatrul Național”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața”, „Democrația”, „Contemporanul”, „Femeia”, „Veac nou
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]