1,441 matches
-
cu ce să le cumpere ghete și șorțuri, și desculți nu se făcea să-i trimeată să învețe. Chirică de unde să scoată bani pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și încălțăminte. - Le dăm noi! făgăduiseră învățătorii. Numai să vină la școală. Acarul clătina din cap și mormăia pentru el: - Le dați pe dracu, parc-ați fi niscai pricopsiți și voi! 124 , Spiridon avea o liotă de băieți. Nevastă-sa i-a spălat, i-a dichisit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nepăsători. Mai puneau ochii pe câte o străină, n-o slăbeau din privit. Se dădeau în vânt. Își lăsau muierile și ieșeau afară, pe un balcon care atârna deasupra liniilor de tren, să le umble-n sui și să le făgăduiască bani. Băgau de seamă legitimele. Meseriașii se supărau, se răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse de altă carne. Umblau blănării ca turbați în jurul curvelor aduse de peștii lor Ia petrecere. Aruncau polii, nu se uitau. Era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cum râdea în lumina primăverii cu dinții ei puternici și albi, strângând din ochi și prăpădindu-se de neîndemînarea lui. Dacă n-ar fi fost acolo alde Bozoncea, ar fi pisat-o cu picioarele, s-o învețe minte, și îi făgădui în gând s-o sfărâme în bătaie dacă o prinde-o vreodată singură. Starostele își îmbrăcă haina și hohoti de moliciunea lui. - Așa oi fi și la muieri! La plecare, Mînă-mică 1-a prăjit pe-un carditor care învîrtea niște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fată n-o luaseră, că țineau o petrecere numai între oameni mari și nu se făcea să-i audă urechile ce-și spun bărbații la un pahar de vin. 268 I-a însoțit până la poartă și taică-său i-a făgăduit că dacă are să fie cuminte o să-i aducă ceva la întoarcere. Vetei îi venise să râdă. Tot o mai credeau un copil. Era o zi senină și friguroasă. Fata privise Cuțarida. Străzile, pustii. Prin curțile vecinilor se auzeau gramofoanele. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și baba Mița. - Coană Marghioală! Coană Marghioală! - Da cine o mai fi? se mira aceasta. 345 - Mița, cine să fie, a ieșit și ea din iarnă! Chiriței parcă-i părea rău că spune lucrul acesta, pentru că la o ceartă îi făgăduise că o să-i mănânce ea întîi coliva. O băga văduva și pe Mița înăuntru. Baba mîfua nărăvașă, privea lucrurile putrezite, intrate în pământ, perdelele ciuruite și florile din geam care-i plăceau atât. - Ce faceți, surorile mele? - Bine, ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mor singur... - Nu, dragu mamei, n-ai să mori, zise ea zâmbind. Mă duc în vecini la nuntă... - Cine se mărită? zic. - Maria, dar tu n-o cunoști... - Maria se mărită... Mamă, dragă mamă, Maria-i a mea, mi-a făgăduit-o tată-său ș-am să mor de nu va fi a mea. Mama își scoase mănușa și-mi puse mâna la frunte... apoi se plecă și se uită lung, lung la mine, cu acea privire care liniștește pe copii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ordin estetic sau contractual, ci fructul unei prealabile alegeri în spațiul deschiderii omului coram Deo. Astfel, Pavel lucrează „după credința aleșilor lui Dumnezeu și după cunoștința adevărului cel întocmai cu dreapta credință, întru nădejdea vieții veșnice, pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte, și Care, la timpul cuvenit, Și-a făcut cunoscut cuvântul Său” (Tit 1,1-3a). În termeni augustinieni, acceptul dat revelației este o regăsire. Credința este darul Duhului și unul dintre roadele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a improvizat stihurile cu repeziciune: „Deci el, nepierzînd vreme nici un minut, țiind trandafirașul În mînă, cu ochii plini de lacrimi, au Început a le zice din gură. Și de nu se Întîmpla asupra acestei fericiri o pîrdalnică de venire... vă făgăduiesc că ar fi zis un milion de stihuri fără condei” - zice cu afecțiune fratele Nicolae. Alecu scrie, așadar, repede, fără ezitări, În situații nefavorabile și, dacă dăm crezare primului său biograf și critic (Nicolae), scrie sub presiunea amorului și a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răbda este dator”, va striga amorul lui chiar și În iad și „fiteunde” va fi. Amenințare teribilă: „Voi striga, făr-a ascunde, Că tu ești amorul meu.” Alecu are și anumite exigențe etice. Cere virtute și prieteșug curat. Reclamă crezămînt și făgăduiește statornicie. Se culpabilizează și promite Îndreptarea: „Ce feli să urmez Să vă-ncredințez Și cum să mă Îndreptez?” În fine, acest discurs Îndrăgostit, străbătut de atîtea rîuri de lacrimi și pîrjolit de atîtea flăcări, are și un personaj ideal, altul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întîrziere: „CÎți sînteți prenumăranți Cu parale și cu sfanți, De orice rang mari și mici, În rînd cîți v-aflați aici, De la toți pardon Îmi cer Cu rugăciuni pîn’ la cer, Că atît v-am zăbovit Din cît m-am făgăduit: Să vede că Dumnezeu N-a vrut atunci cînd vream eu, Ci acum a ajutat Sfîrșitul de ș-a luat; Iată dar o primiți, Și sănătoși o citiți.” Noul Erotocrit se deschide cu o dedicație către Marele medelnicer Alecu Bojoreanu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cerșea împlinirea unei minuni: ia-l printre păstorii tăi, Maică Precistă, și-am să-nchid ochii mulțumită. Când în cele din urmă muri, în fața coșciugului Giandomenico se întrebă de ce Maica Domnului împlinise dorința unei biete femei care în schimb îi făgăduise viața lui: nu-și amintea nici măcar dacă ce-i povestise acesteia nu fusese una din obișnuitele lui ștrengării sau o născocire a Catarinellei pentru a-l convinge să meargă la mânăstire. Era vară, ziua se mărise. Băiatul urca pe Monte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vreau să văd dacă într-adevăr ești atât de iscusit la ținere de minte, așa cum se spune. Cuvinte iritante, băiatul simți ironia și provocarea, ar fi vrut să-i dea o replică, dar lăsă capul în jos, supunându-se; a făgăduit lui însuși, mamei, lui don Terentio că o să îndure injurii, jigniri, insulte, tot atâtea încercări voite de Dumnezeu. De azi înainte, mândria va trebui să fie ținută sub obroc, altfel va arăta că este slab de înger. Își tot repetă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vinovăția:, drept care repetă, cu un resentiment care îl ului chiar pe el însuși: N-aș fi crezut că ar putea exista cărți potrivnice lui Dumnezeu. Starețul se schimbă la față și începu parcă să țipe amenințându-l cu pedepse și făgăduindu-i că va fi cât se poate de sever cu el. Dar novicele repeta mereu răspunsul cu plăcerea celui ce știe că aplică o pedeapsă. În puținii ani pe care-i am, am crezut întotdeauna în cărți ca în niște
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt însetate. Ghicitul urma să ne arate unde s-ar fi putut săpa ca să găsim apă. E o conspirație să faci planuri de acest fel? Mărturiei lui Pisano i se adăugă imediat cea a lui Giovanbattista Pizzoni: Campanella ne-a făgăduit casele nobililor, caii lor și femeile lor, iar noi, analfabeți, oameni de toată mâna, l-am crezut. Tommaso fu silit să dea amănunte pe care le-ar fi evitat bucuros. Se cuvenea, însă, să spulbere asemenea abjecții, altfel s-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ștreang, ca de pildă acești doi nenorociți. Populația din Calabria își face semnul crucii numai ce le aude numele, așa că pot ei să fie martori într-un proces? Cine i-a cumpărat pe treizeci de arginți? Cine oare le-a făgăduit că vor fi iertați, vânzându-mă pe mine? Fapt e că tu ai comis fărădelegi în contra Imperiului și a tuturor autorităților ce-l reprezintă. Dacă împăratul ar fi de față în această curte, ar izbucni în râs văzând cum decurge
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care-l văzuse. Aici, noaptea vin, dar nu întotdeauna, îngeri, și-mi aduc mici cadouri: le ascund dar dimineața nu reușesc niciodată să le găsesc. Ce-ți zic? Că agresorii vor fi pedepsiți, și-mi cer ajutor. Și tu? Eu făgăduiesc, și te asigur, o să mă țin de cuvânt, dar nu voi ucide pe nimeni deoarece sângele mă înspăimântă. În timpul procesului te-ai apărat vreodată? N-ai strigat că ești nevinovat poate că o să fi auzit? Voiau să știe dacă acela
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de brânză, spuse într-o zi, în timpul unei audiențe cerute directorului de la Sant'Elmo, nu izbutiți să fiți împăcați cu sufletul vostru și mă lăsați agățat de un fir, reluați procesul ca și cum n-ar fi fost pronunțate sentințe, mă amăgiți făgăduindu-mi lumina și nu-mi dați nici măcar bezna cea fără întoarcere. Ce nădăjduiți voi? Ce credeți că veți obține ținându-mă într-un loc ce nu e nici paradisul nici infernul și nici purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care ai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai scapi, n-o să mai țină simularea nebuniei. Dacă te prind, procesul nu va dura mai mult de trei zile. Tommaso a fost ajutat să pătrundă în sediul Ambasadei franceze; Ambasadorul l-a primit cu mare respect și i-a făgăduit că-l va face să plece cu prima ocazie. Sanctitatea Sa îmi trimisese acum câtva timp o misivă prin care mă ruga să te primesc și să-ți înlesnesc călătoria în țara mea, dar și cei din Franța mi-au dat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Angela Valsamaky-Farfara, care nu crezu de cuviință a rămâne într-o societate prea confidențială. Pomponescu se oferi a o conduce. Gonzalv Ionescu ar fi făcut și el același lucru pentru a nu se arăta discordant, știrea pe care i-o făgăduise Ioanide îl pironea locului, cu toate că acesta simula a fi uitat. Chiar și Panait Suflețel ar fi plecat dacă deocamdată persoana lui Hagienuș nu l-ar fi interesat mai mult. În mare dezorientare se găsiră câteva minute Smărăndache și Smărăndăchioaia, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
izolați într-o odaie cât mai aerisită. Dădu imediat sugestii asupra aranjamentului posibil și ajută însuși la scoaterea mobilelor dintr-o odaie. Hergot aduse singur unele doctorii de acasă, puse un vas cu creolină în odaia micilor bolnavi și le făgădui cele mai gustoase bomboane de pe lume. Fie că boala avea o formă severă, fie că pacienții, abia ieșiți din altă boală, o suportau greu, din cauza temperaturii, avură nopți crispate. Băiatul mai mare strigă de câteva ori "Mamă!" Gonzalv, speriat, alergă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
somația. Băiatul cel mare zicea foarte dulce: - Vasăzică, tată, nu vrei să ne dai nimic. Îmi pare foarte rău că te porți așa cu noi. Asta e ultima oară când îți mai cerem. Hagienuș, atunci, pățit, încerca să se scuze, făgăduia că neapărat luna următoare spera să facă rost de niște bani etc. Dacă asta se întîmpla la prânz, guvernanta nu mai apărea la masa de seară. Ultima comedie decurse exact la fel. Se poate întreba de ce Hagienuș nu scotea o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai îndelung, își făcură unele proiecte și trecură în birou chiar la tratative cu privire la contract. Reprezentantul oferi din proprie inițiativă o chirie disproporționat de mare față de valoarea localului, la care Gulimănescu, lacom, mai reclamă un mic spor, ceea ce i se făgădui. Dacă Ioanide ar fi asistat la aceste pertractări, ar fi ghicit îndată că generozitatea ofertei era în spiritul punctului cinci din raportul lui Vlădulescu: "...e sensibil pe latura pecuniară?" În puțină vreme, contractul fu încheiat și într-o bună zi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frenetic milioane de oameni și prestigiul epocii lui a fost atât de mare, încît în umbra lui a putut să se strecoare Napoleon al III-lea, un om mediocru, de la care lumea spera probabil fapte colosale. Dacă Bonaparte ar fi făgăduit contemporanilor liniște și prânzuri bune, cam cum a făcut Louis Philippe, probabil ar fi fost pus în caricatură. Inacceptabilul, absurdul, cum am spus, e pe placul maselor, care au o tendință voluptuoasă de a merge spre pieire, asemeni oilor care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
burghezi timorați de comunism. Ne-am irosit tinerețea să apărăm de furtună o societate în prăbușire, care ne-a momit cu fonduri și ne-a adulat. Acești oameni primesc orice condiții, oricât de înjositoare pentru țară, din partea puterii care le făgăduiește să facă război Rusiei Sovietice. În miezul Mișcării e o agentură străină, și crezând că urmez învățătura lui Machiavel în folosul patriei mele, m-am înhăitat cu niște spioni naziști, care vor s-o desființeze. Stima pe care omul curent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noi. . - N-ai auzit nimic de Conțescu? . - Nu! tresări Gonzalv. Smărăndache scoase din buzunar un jurnal de format mai mic și care era inspirat de Mișcare. Aci, sub un titlu amenințător, era publicată o listă de profesori cărora li se făgăduia fără menajamente scoaterea de la catedră. Mai toți Conțeștii figurau acolo. Mai înainte, o astfel de listă ar fi provocat doar ridicări din umeri, ca un lucru neserios. Acum însă, în ultimele săptămâni, lucrurile se schimbaseră radical. E de ajuns a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]