1,075 matches
-
că multă vreme nu ridicam ochii, la vecina mea. Nici când o salutam. Căutam mereu să o evit, până într-o zi, când m-a luat de mână și mi-a zis: Ce e cu tine? Doar te știu din fașă, ce copilă ești! Nu mi-ar strica să te iau de noră! Am plecat ochii, am surâs și am fugit în casă. N am spus nimic nimănui. Iliuță era cu vreo trei ani mai mare decât mine, învăța bine și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să spele dușumeaua de la perete, mergând cu spatele spre interiorul camerei. Ligheanul cu apă era în dreapta ei, iar eu în dreapta ligheanului. Pe măsură ce Silvia se îndepărta de zid, trăgeam și eu ligheanul în ritm cu ea. În felul acesta, plecând din fașa fiecărui perete, cu spatele spre centrul camerei, Silvia muia cârpa în lighean, spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chiar al centrilor energetici (numiți chakre - în sanscrită), ne dă semnale de apariție iminentă a suferinței! - Și, atunci? Ce putem face noi, atunci?Cunoscând semnificația acestor semnale, putem lucra vibratoriu asupra respectivilor centri energetici, îi echilibrăm și, astfel, îndepărtăm din fașă cauza suferințelor nemanifestate încă! - Măi, cam seamănă a... poezie ceea ce spui tu! - Doar seamănă; dar să lăsăm... poezia la locul ei! - Fac eforturi să înțeleg! Luminează-mă, te rog! Vrei să spui că dacă simt niște furnicături sau înțepături la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
A. : PĂi, tocmai asta mi se pare ciudat. După ce ai obți‑ nut un parlament cu o majoritate covârșitoare, de ce să mai provoci represiunea asta ? Doar ca să astupi gura presei, a opiniei publice, ca lumea să se sperie, să omori în fașă opoziția politică ? A.M.P. : Cred că au fost provocatori care au generat vio‑ lențe. Și pe acești provocatori îi văzusem deja în ianuarie și pe 18 februarie și la toate evenimentele din 1990 care au generat violențe ca să justifice intervenția
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cei responsabili pentru sutele de mii de morți și deportați, de la Teohari Georgescu și Alexandru Nicolschi (Grünberg), la Alexandru Drăghici și Alexandru Moghioroș. Între ei sînt nominalizați și Ion Coman și Constantin Olteanu care, trimiși de Ceaușescu, au înăbușit în fașă mișcarea revoluționară din 14 decembrie 1989, de la Iași, prin arestarea inițiatorilor (Ștefan Prutianu, Vasile Vicol, Ionel Săcăleanu, Valentin Odobescu, Aurel Ștefanachi, Cassian Maria Spiridon) și anchetarea altor mai bine de 60 de persoane implicate în această mișcare (între care Titi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vorba de ființe vii sau de fenomene. O continuă falsă, exagerată percepție! Da, dar azi Îmi dau cont, supraviețuind acestor talazuri și accidente, mici catastrofe și mari, dureroase, neînțelegeri, că acolo, În anii acelor „false aprecieri”, s-a născut, În fașă, percepția și mai ales vocația mea pentru ceea ce se numește mister! Și astfel - și astfel -, acum, În deplină maturitate, sunt capabil să Înțeleg și chiar să admir cauzalitățile de tip idealist În filosofie, de la Schelling la Blaga, care fac din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
E o mare glumă pentru tine, Bret? întrebă dr. Faheida. - N-a schimbat niciodată un scutec, zise Jayne, relansându-se în mantra ei patetică despre cum toate necazurile noastre de-acum erau generate de absența mea atunci când Robby fusese în fașă. Era chiar pe punctual de a sublinia că pe mine „n-a vomit niciodată“ vreun copil, când i-am retezat-o. Nu m-am putut stăpâni. Voiam ca și furia, și propriul ei sentiment de vinovăție să iasă pe covertă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de moarte” pe care le avea aproape orice cetățean adult al României ceaușiste, gânduri libere și revoltate, toate acele amărăciuni reprimate sau vise de realizări înfrânte, murdărite în fașă, devin, în jurnalele unor scriitori ce au apărut ca ciupercile după ploaie, pure realități, „fapte de arme”, așa cum se luptă copiii, în cămările lor închise și în absența adulților, lovind cu o sabie de lemn în pereți și în pernele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
anatolieni sau marocani? Fără îndoială, un profet care se fixează într-o anume glie renunță la aripile-i profetice. A închide istoria mânturii universale într-un Landerneau* reduce economia divină la stadiul de politică locală și ucide spiritualitatea încă din fașă: oamenii cred că se alătură Sfântului Petru, lui Ali, lui David, Sfântului Sergiu, și de fapt se încleiază în văgăuna naturală până când mantia de purpură se acoperă cu nelegiuiri murdare și cu fleacuri ridicole. Rămâne o învățătură: ceea ce intră la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rez-de-chaussée cât și cele patru etaje sau mezzanine legate prin ascensoare cuprind raioanele de mărfuri. Farmacie, librărie, pânzeturi, lânuri, matăsuri, haine, obiecte de călătorie și de lux, cuie, fierării, cuțitașe, farfurii, sticlării, perne, saltele, paturi, puști, automobile, gramofoane, radiofoane, uniforme, feșe, articole de sport, vânat și pescuit, covoare și mobile, sobe, haine gata, în sfârșit tot ce-ți poți imagina. O armată de vânzători și funcționari servește valurile de oameni care se grămădesc la cumpărat. Aproape două sute de casierițe încasează, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa m-ai strâns/ Și m-ai legănat,/ Și m-ai blestemat:/ «Taci, nu mai țipa,/ Lupii te-ar mânca!»/ Din gură ce-ai zis/ Cu foc mi s-a prins:/ Lupi că m-au mâncat,/ Șerpi că m-au mușcat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de 5 persoane. Am ieșit din serviciu o perioadă, că nu aveam cu cine să-i las. Erau mici: de 6 ani, de 4 ani și de câteva luni. Vă imaginați: unul Începuse școala, al doilea grădinița plus cel din fașă. Singură, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am descurcat. Părinți nu aveam ca să ne ajute. Cum te ajută acum toți: și Statul și Biserica. Mult am muncit și mult am suferit. Am fost bolnavă și operată. În timpul vieții mele, când eram
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
clipe grele de durere și suferință L-am văzut pe Dumnezeu lângă mine. Era dincolo de lacrimile mele și-L vedeam prin ele. Duminica Îmi găseam refugiu și tărie. Le primeam În Sfânta Biserică. Îmi luam copiii cu mine, chiar din fașă. Stăteam toată slujba cu ei. Erau foarte cuminți, ca niște sfinți. Nu se foiau, nu deranjau, nu vorbeau În biserică. Ne Înțelegeam prin semne sau șoaptă. Doamne, ce bine ne era În biserică. Era preot paroh Teodor Dăscălescu la biserica
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nouă", putându-se descoperi aici "un stil al construcției lirice, o muzică inconfundabilă a versurilor, un număr de simboluri și, desigur, o relație specifică între ele". De-acum se simte "artistul", se simte "detașarea lui de nimicurile vieții", e "în fașă" aici, "atitudinea hiperionică". Astfel e de părere exegetul "eminescianismul explodează". Ce înseamnă acest eminescianism? El se deslușește din faptul că "Eminescu silește limba română să primească marile viziuni, miturile, conceptele esențiale și să le traducă în figurație lirică formidabilă chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
el i-a Învățat. O practică, căci nu-i pot spune obicei, barbară. Barbară pentru că, dacă Înainte de a deveni o casă bradul a apucat să trăiască o sută, două, de ani, pentru a deveni brad de Crăciun este ucisă În fașă generația următoare. Se pare că românul a fost ecolog “avant la lettre”. Pentru el, bradul e sfânt, chiar dacă prea puțini mai știu asta de atât cosmopolitism, adică de atâta entropizare, căci ăsta e cosmopolitismul, obiceiuri colectate de pe aiurea și amalgamate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cea mai mare fericire proprie, indiferent de durerea provocată altora. Acest cost poate fi inițial neglijabil, dar corupția are o logică de expansiune inexorabilă, și pe măsură ce corupția se răspândește, cinstea se restrânge, cu rezultatul că, dacă nu este stopată din fașă, forța corupției devine practic imposibil de oprit. În țările cu nivel scăzut de corupție, calea de urmat este, măcar în principiu dacă nu în practică, relativ clară. Stimulentele pozitive se pot baza pe transformarea unui act individual într-o tranzacție
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Și până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul - Sărac ne-a fost, dar cald și drag În casa-ne Crăciunul. Și când târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr Și-n fașe mic pe Domnul. Și îmi mai vine în minte acum, un vechi cântec de Crăciun, bogat în semnificații: Din an în an sosesc mereu La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. E
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Deși accesul era foarte dificil pe „Terapie intensivă”, ni s-a permis supravegherea sa și permanent era cineva la patul său. Când durerile s-au întețit, a fost practic legat de mâini și de picioare, imobilizat cu fâșii groase de fașă medicinală, în speranța că vor reduce spasmul care-l consuma pe tata. Țin minte că-i dădeam suc de portocale, mai degrabă îi umezeam buzele, iar el îmi apuca atât cât mai putea mâna și se străduia să-mi strângă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
doi copii. Am fost printre primii care au avut trei copii și am creat prin asta un nou etalon. În perioada când aveam copiii mici nu se găsea nimic ce-ar fi ușurat munca de mamă. Copiii erau înveliți în feșe, care trebuiau fierte. Neavând apă curentă în locuință, trebuia cărată de afară, încălzită în cazan pe sobă (cel puțin gaz metan aveam); spălam numai cu săpun, făcut de tata-socru, iar după spălat apa murdară trebuia cărată afară. Apoi, dacă alăptarea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Point sau Vikend), ciocolată, deodorante sau creme de față. Dacă erai în operație, totul era pierdut, trebuia să mai aștepți pe puțin o săptămână. Trocul se petrecea la farmacia spitalului - în zona neutră dintre oraș și spital -, unde lipseau medicamentele, feșile sau leucoplastul, dar mișunau sârbii, polonezii și ungurii cu consumabile. Când primeam telefonul cu parola „condică“ (ăsta era necesarul de materiale pentru fiecare zi), ne înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
afurisită la gură dacă nu i se intra în voie, nu era deloc ușor să o duci cu vorba sau să o minți. Numai minciunile cele mai stufoase îi sunau a adevăr. Cum taică-meu era un mincinos nu din fașă, ci chiar din burta maică-sii, îi turna mamei cele mai neauzite povești, numai să mai tragă de timp până la intrarea în posesie a apartamentului și până la plecarea la băi, care se amânau, de altfel, de la o săptămână la alta
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe care poporul îi va alinta cu diminutivele «Odi și Sini», de la odiosul și sinistra, a mers din eroare în eroare, ei doi știind totul și hotărând totul, instituind cea mai anacronică dictatură familială, în țară fiind suspendată, gâtuită din fașă, orice tendință de democratizare. În seria de hotărâri discreționare pe care poporul acesta era obligat să le ducă la îndeplinire, generațiile anilor 1970 - 1980, putem enumăra industrializarea megalomană, care absorbea fonduri uriașe și o mare forță de muncă din agricultură
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
însemnăm ceva din punct de vedere cinematografic. Răzvan Brăileanu : Cum comentați sistemul de finanțare a filmelor prin CNC ? Alex. Leo Șerban : Este în continuare (iată continuitatea !) greșit, amestecând nepermis finanțările unor proiecte viabile cu cele ale unor produse moarte în fașă. După părerea mea, deși este paradoxal, succesele recente nu vor schimba decât superficial modul de funcționare al CNC în privința concursurilor de scenarii. Câtă vreme pisica moartă a fost aruncată înapoi în curtea CNC de către un ministru al Culturii depășit de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Kafka cu o siguranță tipic americănească am citat din memorie) Nu, sigur că nu asta. E vorba, mai mult, despre o inadecvare de stiluri : stilul baroc-expresionist al lui Welles, care a parazitat stilul ascetic-minimalist al lui Kafka, sufocându-l din fașă... Cine ar putea ecraniza mulțumitor un Kafka ? Haneke, cred. (Sau nu ?) Apropo de adecvare : Andrei Gorzo scrie o cronică afurisită la Legături bolnăvicioase. întâmplarea face să o citesc în Dilema Veche cam în același timp cu o foarte savuroasă deconstrucție-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca acesta. Dar deocamdată totul e încă în fașă. Un muncitor a bătut în ușă, a intrat și s-a apropiat de inginerul Lupu, punîndu-i pe birou un bon de materiale. Inginerul Lupu se ridică de pe scaun, privește o clipă cele două dulapuri metalice din spatele său, se hotărăște să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]