2,882 matches
-
mai caracteristice opere, Heliade-Rădulescu are și scrieri de factură clasică, iar în publicistică s-a pronunțat, nu o dată, în favoarea ordinii clasice. Alături de evocări, descripții de natură, elegii, tirade patetice, viziuni cosmogonice, culegerile sale de versuri conțin ode în stil clasic, fabule, satire, adică specii cultivate în c. Compoziția unor piese lirice, inclusiv a pseudobaladei Zburătorul, capodopera poeziei heliadești, învederează o tendință de structurare clasică. Propensiuni în aceeași direcție există și în proza scriitorului, în fiziologii mai ales (Coconul Drăgan, Coconița Drăgana
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Gautier, clasicizantul angajat în bătălia romantică, „lumea există”, în sensul că stările lirice sunt provocate mai mult de priveliști din afară decât de frământările interioare. De altfel, pe lângă romantice „suvenire și impresii”, elegii, poetul a scris clasice meditații, epistole, satire, fabule, prin acestea din urmă impunându-se drept cel mai de seamă fabulist român. Clasic prin structura spiritului, prin echilibrul interior, prin seninătate e și Vasile Alecsandri, cu toate că „rumânirea” prin el a poeziei și a întregii literaturi implica adoptarea de principii
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907. Cu tot elogiul pe care, în 1909, îl face implicării politice a omului de condei, C. nu are vocație în acest domeniu. E adevărat și că disprețuia prea mult politicianismul pentru a se înregimenta
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Masculin”, precum și la Radio România și BBC. C. a debutat ca prozatoare cu micul roman Justin, „scris cu o mână foarte exersată” (Alex. Ștefănescu) și purtând girul - prin textul de prezentare imprimat pe coperta a patra - criticului Ov. S. Crohmălniceanu. Fabula narațiunii e o reconstituire ficțional biografică: ultimii ani ai vieții unui personaj din Antichitate, cu existență istorică reală. Este vorba de Iustin, filosof grec trăitor în Palestina, în colonia romană Flavia Neapolis, în secolul al II-lea d. Hr., autor
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
pretext științific”. El a ilustrat genul atât în proza scurtă, cât și în roman. Foarte adesea însă imaginile aparțin mai curând suprarealismului, eliberează pulsiuni subconștiente refulate și folosesc legile de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume utilizat în mai multe povestiri: e cel ilar, cel care produce ilaritate și care tratează lumea ca pe o
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
ceară aurul produs, vrăjitoarea Mela, „cea neagră” - care naște lumile pieritoare prin puterea gândului, iar el, personajul, evoluează în situații ce dobândesc caractere arhetipale. Capacitatea scriitorului de a inventa astfel de situații pare inepuizabilă, pornind de la cele cu trăsături de fabulă (un copil privește atent la musafirii părinților săi și descoperă ceea ce știa, că orice căsătorie e o unitate de contrarii, așa că bărbatul venit în vizită e un vulpoi însurat cu o găină, așa cum tatăl lui e un lup însurat cu
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
număra, de altfel, printre prietenii intimi fideli ai lui Ion Pillat. Ca poet, C.-S. nu a arătat virtuți deosebite în Tainele lui Moș Crăciun; inabilitățile, uneori flagrante, ale versificației intensifică impresia de subțirime și sărăcie a inspirației. Doar câteva fabule (unele fiind prelucrări) mai pot stârni interesul cititorului. Volumul a rămas fără ecou critic, chiar și după reluarea „revăzută și adăugită” din 1933, cu ilustrații semnate de Elena Aldea-Sabo, Octav Angheluță și T. Gh. Tudor. A doua culegere, Pasteluri petrolifere
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
Puntea, București, 1963; Bădia, București, 1966; Sânge de țăran, pref. G. Ivașcu, București, 1972; Patima dreptății, București, 1973; Primejdia, București, 1976; Ritm și viteză, București, 1980; Memorii, București, 1982; Sufletul cuvintelor, București, 1984; Mărturisiri, București, 1987; Patima dreptății, București, 1988; Fabule, București, 2000. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VII, 286-287, XI, 135-136; Octav Șuluțiu, „Singura cale”, „Apărarea”, 1947, 40; Mihai Gafița, Despre poeziile lui Dumitru Corbea, ST, 1956, 5; Constantin Cubleșan, „Povestind copiilor”, TR, 1962, 27; Fănică N. Gheorghiu, „Poezii”, GL, 1962
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
mâna dreaptă și Don Quichotte, apărut în 1931, este receptat favorabil de critica vremii. Implicat într-un proces politic, C. părăsește țara în 1959, stabilindu-se la Paris. Proza lui C. este o rescriere plină de umor, miniaturală, a unor fabule sau chiar a cărții lui Cervantes. Exercițiile sale, fine portrete lucrate în manieră arcimboldiană, figurează obiecte (Plopul, Pianul, Bradul), mici meseriași din târgușorul de odinioară (Cismarul, Croitorul, Coșarul, Brutarul, Tinichigiul) ș.a. Discursul reinterpretează sensurile limbajului comun, transformându-l într-un
COSTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
avut răsunetul lor în vreme, în pofida unor minusuri ce țin de inventivitatea imagistică restrânsă ori de lipsa de concentrare. Cu un temperament mai echilibrat decât al altor confrați postpașoptiști, C. explorează mai rar stările de neliniște, îndoială, deziluzie. Elegii, meditații, fabule, satire stau mai curând sub un semn al seninătății, după cum alte versuri din acest peisaj mozaicat sunt impregnate de sentimentalism, de umanitarism. SCRIERI: Melodii intime, București, 1854; Patrie și libertate, București, 1879; Pagini alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
cazurile de strictă necesitate. De obicei se evitau elogiile, preferându-se de cele mai multe ori exemplele negative. Așa a procedat, de pildă, P. P. Carp cu piesa Răzvan Vodă (intitulată ulterior Răzvan și Vidra) a lui B. P. Hasdeu (1867), cu fabulele lui Gh. Sion (1869) sau cu un poem al lui Ronetti-Roman (1878). Concomitent cu acțiunea de înlăturare a mediocrităților și a tot ceea ce contravenea propriilor principii critice, C.l. a susținut, îndeosebi prin Titu Maiorescu, pe cei mai însemnați scriitori români
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
în viață nu poți îndura în teatru. Pe scenă, chiar și urâtul trebuie să fie agreabil, odiosul atrăgător, sordidul pitoresc. Altfel, fuge lumea din sală, cea mai aspră pedeapsă pentru un dramaturg.” Din poezia lui B. se rețin îndeosebi unele fabule ce actualizează teme mai vechi, căci, în fond, scriitorul este un moralist care observă cu acuitate și are plăcerea clasificației, așa cum o dovedește volumul Satirice (1977): „omul zero-dimensional, omul de cafenea, homo duplex, omul mitocan, moftologiii, procesomanii” etc. Alături de mai
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
București, 1971; Teatru, vol. I-II: Comedii, vol. III: Drame, București, 1971; Tipuri și tertipuri, București, 1971; Poezii, București, 1973; Teatru, București, 1973; Simfonia patetică, București, 1974; Teze și paranteze, București, 1974; Alge, București, 1975; Viața unei femei, București, 1976; Fabule, București, 1977; Satirice, București, 1977; Jurnal de atelier, București, 1978; Teatru, I-II, București, 1978; Interesul general, București, 1982; Teatru, București, 1989. Traduceri: Valentin Kataev, O zi de odihnă, București, 1948 (în colaborare cu Sică Alexandrescu); Lope de Vega, Cavalerul
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
poeziei (1948). Baruțu este privat de libertate, A. e alungat din presă. Tăcerea în jurul numelui poetului va dura până în 1954. Face față dificultăților materiale traducând din literaturile rusă (în colaborare) și franceză: I. A. Kuprin, Moloh (1951), I. A. Krâlov, Fabule (1952), M. E. Saltîkov-Scedrin, Povestiri (1952), N. V. Gogol, Suflete moarte (1954), Anatole France, În floarea vieții (1953), La Fontaine, Fabule (1954). Reapare cu versurile „copilărești” din Prisaca în 1954. Anul 1955 aduce semnele acceptării scriitorului de către oficialități. Publică Pagini din
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Face față dificultăților materiale traducând din literaturile rusă (în colaborare) și franceză: I. A. Kuprin, Moloh (1951), I. A. Krâlov, Fabule (1952), M. E. Saltîkov-Scedrin, Povestiri (1952), N. V. Gogol, Suflete moarte (1954), Anatole France, În floarea vieții (1953), La Fontaine, Fabule (1954). Reapare cu versurile „copilărești” din Prisaca în 1954. Anul 1955 aduce semnele acceptării scriitorului de către oficialități. Publică Pagini din trecut și 1907 - Peizaje în 1955, Cântare omului în 1956, Din drum... în 1957. Devine membru al Academiei Republicii Populare
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Bercea, București, 1987; Opere, I-IV, îngr. Mitzura Arghezi și Traian Radu, pref. Eugen Simion, București, 2000-2003. Traduceri: F. Dostoievski, Amintiri din casa morților, București, 1912; I. A. Kuprin, Moloh, București, 1951 (în colaborare cu R. Vasiliu); I. A. Krâlov Fabule, București, 1952; M. Saltâkov-Scedrin, Povestiri, București, 1952 (în colaborare cu O. Panaitescu); Anatole France, În floarea vieții, București, 1953; N. V. Gogol, Suflete moarte, București, 1954 (în colaborare cu I. Țăranu, N. D. Gane, R. Donici); La Fontaine, Fabule, București, 1954
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
A. Krâlov Fabule, București, 1952; M. Saltâkov-Scedrin, Povestiri, București, 1952 (în colaborare cu O. Panaitescu); Anatole France, În floarea vieții, București, 1953; N. V. Gogol, Suflete moarte, București, 1954 (în colaborare cu I. Țăranu, N. D. Gane, R. Donici); La Fontaine, Fabule, București, 1954; Bertolt Brecht, Ana Fierling și copiii ei, București, 1957; Molière, Comedii. Mizantropul. George Dandin sau soțul păcălit. Avarul. Domnul de Pourceaugnac, București, 1964, în Scrieri, XXXVI, București, 1986; [Fr. Rabelais, Paul Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Teophrast, La Fontaine, I.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
parte - adevărate lanțuri de „proverburi” („vorba ăluia”), desfășurate cu o neistovită vervă și cu destule, imprevizibile, salturi, până la măsura unui adevărat spectacol verbal, și, de cealaltă parte, „povestea” care ilustrează, plastic, narativ, în versuri, „vorba”; sunt narațiuni pe tipare de fabulă, de basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic (Povestea poamelor), care se umplu de mișcare și relief comic, de efecte hiperbolice (leneșii, gata să ardă în foc, mirați de osteneala de a-i preveni de pericol), vorbire
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Mai publică în „Patria”, „Concordia”, „Românul”, „Naționalul”, „Dâmbovița”, „Unirea”, „Revista Carpaților”, „Constituționalul”, „Buciumul”, „Trompeta Carpaților”, „Ghimpele”, „Literatorul”, „Revista literară” ș.a. Versurile lui B., adunate în mai multe culegeri (Cugetările singurătăței, 1847, Nopturnele, 1853, Danubianele, 1859, Zânele Carpaților, 1860, Satire, 1867, Fabule alese, 1868, Legende și balade, 1876 ș.a.), sunt mărturii ale unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
în mai multe culegeri (Cugetările singurătăței, 1847, Nopturnele, 1853, Danubianele, 1859, Zânele Carpaților, 1860, Satire, 1867, Fabule alese, 1868, Legende și balade, 1876 ș.a.), sunt mărturii ale unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând mai vechile teme romantice pașoptiste, prelungindu-le ecoul până târziu (în 1890
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
Danubianele, București, 1859; Zânele Carpaților, București, 1860; O farsă din zilele noastre, Focșani, 1860; Impresiuni din carnavalul 1861, Focșani, 1861; Heptameron, Focșani, 1861; Legenda României, București, 1862; Misterele Bucureștilor, I-III, București, 1862-1864; Orele dalbe, București, 1864; Satire, București, 1867; Fabule alese, București, 1868; Călătoria printre secolii istorici, București, 1870; Opere complecte, vol. I: Limba română și tradițiunile ei, Galați, 1872; Amor, Patria și Dumnezeu după poeții indiani, Galați, 1874; Opere poetice, vol. I: Legende și balade, Galați, 1876; Nătărăii, Galați
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
iminente, al destinului uman fragil, al perisabilității aspirațiilor. În ambele sale basme dramatice, B. alege soluții de tratare personală a temei de bază, neacceptând doar nararea întâmplării, așa cum procedează, spre exemplu, Victor Eftimiu, ci transformând-o în pretext al unei fabule dramatice „cu cheie”, întregul, ca și părțile componente fiind simboluri sau agenți purtători de idei în acțiune. Satira Las’pe mine și comedia de moravuri Bursierul societății au rămas în manuscris și nereprezentate. SCRIERI: Visuri de noroc, București, 1903; Ramuri
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
de cea a basmului cult de inspirație folclorică, B. realizează o serie de traduceri, preocupându-se vreme mai îndelungată de transpunerea în germană a textelor lui Petre Ispirescu. Un filon poetic pe care îl explorează ani de-a rândul este fabula românească: transpune în germană atât fabule de Grigore Alexandrescu, Anton Pann și Alecu Donici, cât și scrieri mai noi (de George Topîrceanu, Tudor Arghezi, Marcel Breslașu și alții). Își folosește toate resursele poetice pentru ca țelul pe care și-l propusese
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
inspirație folclorică, B. realizează o serie de traduceri, preocupându-se vreme mai îndelungată de transpunerea în germană a textelor lui Petre Ispirescu. Un filon poetic pe care îl explorează ani de-a rândul este fabula românească: transpune în germană atât fabule de Grigore Alexandrescu, Anton Pann și Alecu Donici, cât și scrieri mai noi (de George Topîrceanu, Tudor Arghezi, Marcel Breslașu și alții). Își folosește toate resursele poetice pentru ca țelul pe care și-l propusese împreună cu Rudolf Lichtendorf să fie atins
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
poate fi confirmată de colaborările ei în periodice („Rumänische Rundschau” etc.) sau de prezența în antologii. Din creația contemporanilor, acordă un interes deosebit poemelor Ninei Cassian și celor ale lui Nicolae Labiș, traduse împreună cu Else Kornis. Traduceri: Grigore Alexandrescu, Fabeln [Fabule], București, 1957; George Coșbuc, Ausgewählte Gedichte [Poezii alese], București, 1962 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf), Balladen und Idyllen [Balade și idile], București, 1963 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf), Gedichte [Poezii], București, 1968 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf); Nina Cassian, Die
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]