2,300 matches
-
cum, netă nu știai nimic ? - D- apoi nu vorbesc eu cu dânsul. Uitându-se dintr-o parte, ghebosul pricepu. - Aha ! Morarul oftă. - Așa-i. Ești bun cât ești tânăr și în putere. După asta... încruntându-și sprâncenele și sugând din fălci, lingurarul aprinse la lampă o țigară groasă. Din mijlocul fumului se auzi o tuse răgușită. - Mai ai ceva din lefuri ? Morarul nu răspunse. Ghebosul tăcu și veni la locul lui de lângă fată. Aceasta se strânse, adunându-și poalele peste picioarele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
iepurelui sau sudoarea calului. Și obligeana sau speribana îți dă poftă de mâncare când dă moale din om. în afară de pelin, pentru pofta de mâncare sunt bine ghințura și schinelul. Când ai buboaie, într-o coastă ori după gât ori pe falcă, fă ceai de rosmarin. Tu, fa, ai copil de țâță. Dacă face rană la gură, dă-i floare de trandafir cu miere. Și la dureri în bârtă, la buboaie și pișcături, tare bun e calapărul sau isma Maicii Preciste. Noi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rămăsese șeful clanului. obicei, se puseseră din timp la cale toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu fălcile lui sângeroase și priviri înguste, se pozase lângă nașa, naltă, frumoasă, în rochie violetă cu aripioare de fluture. La casa veche a Pitulicilor se ridicase în curte un umbrar, cu două șiruri lungi de mese și băncile lor. Porcul era
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
A fost om tare și, când a putut, a făcut și bine. La casa scundă și cam năruită a răposatului începuse a se aduna lume. Spălat și așezat pe masă, cu toiagul aprins, colac, la cap, mortului îi fuseseră legate fălcile cu un batic alb, ca să nu- i cadă. Pleoapele cafenii sub care se vedea o dungă albă, înspăimântătoare, căzuseră în fundul capului iar trupul uscat căpătase o înțepeneală nepământeană care zguduia asistența. Toți holbau ochii și făceau cruci cucernice. Foarte ocupați
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
am rostogolit, am căzut...) Dar mai am Încă timp să consemnez și alte câteva schimbări fizice. La Începutul clasei a șaptea mi-am pus aparat dentar, un set complet. Benzi de cauciuc Îmi prindeau acum maxilarul superior de maxilarul inferior. Fălcile Îmi erau elastice, ca ale păpușii unui ventriloc. În fiecare noapte, Înainte să mă culc, Îmi puneam conștiincioasă instalația aceea medievală pe cap. Dar În Întuneric, În vreme ce dinții mei erau constrânși lent să se Îndrepte, restul feței mele Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șederea În Parcul Golden Gate. Până la urmă s-a dovedit că noul meu prieten, Matt, nu mințise În privința părinților lui. Era de familie bună. Tatăl lui era avocat de divorțuri În Philadelphia. Matt era al patrulea copil, mezinul. Îndesat, cu fălci proeminente și cu o voce gâjâită, asprită de tutun, plecase de acasă În vara dinainte după formația Grateful Dead și s-a tot dus. Vindea tricouri imprimate la concertele acestora și droguri când putea. În adâncurile parcului, unde m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
știau de situația în care se aflau deja. Unul câte unul, dispăreau după colțul din dreapta al clădirii și le auzeam ecourile pașilor pe marmura holurilor. Nu ai bagaj! observase Dutrumof. Își sculase capul din mâinile alea pline de grăsime și fălcile i se mișcau asemeni unui buldog care mănâncă ceva. De ce nu ai bagaj? Bună dimineața și ție! spusei ironic. De ce nu ai bagaj? Doar n-ai de gând să pleci, nu-i așa? Să fugi ca un laș și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
buzele plăgii pentru a o putea clăti. — Calitatea instrumentelor cu care lucrăm depășește, din pă cate ... Zâmbește din buzele-i subțiri: — ...sau din fericire, mediocritatea cunoștințelor noastre anatomice. — De ce nu mi-ați spus asta înainte de a mă tăia, scrâșnește din fălci, neputincios, Augustus. Nu am fost eu acela, se dezvinovățește doctorul. — Tu sau confrații tăi, tot aia e, mârâie principele. Nu ți-ar fi folosit la nimic, îl consolează Livia. Stă aplecată asupra lui, încercând să-i aline chinul cu șoapte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ori din limbă, ca să și ascundă curiozitatea. Cască zgomotos și se întinde leneș. Apoi cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește ostentativ din fălci. În realitate, trepidează de ne răb dare. E musai să-i înșele însă vigilența. Mi-a vorbit de un prieten de-al său..., nu... o simplă cu noștință, se corectează ea repede. — Cine? face adormit Augustus. — Nu știu, se apără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vesel principele. Nu, nu, Urgalanilla i-a turnat maică-sii, scorpia de nevastă a lui Plautius. Se plesnește, speriat, cu palma peste gură. — Iartă-mi nesăbuința, cezare! Augustus îi face semn cu mâna să se liniștească. Își reazămă apoi, gânditor, falca în palmă. Că soaței lui Plautius Silvanus nu îi e pe plac un astfel de ginere nu-l miră. Sclifosita aia se crede descendenta regilor etrusci. Nimeni nu-i ajunge cu prăjina la nas. Dar Urgalania? Greu de crezut că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suspină. Tocmai ea să-i facă un asemenea pocinog și să se îndrăgostească de feciorul unui libert! Ce-o fi văzut la băiatul ăla? Că doar nu l-a născut mă-sa cu stea în frunte! Își mârâie durerea printre fălcile încleștate: — Au ajuns copiii să se considere mai înțelepți decât părinții și pretind că știu totul! Nu mai respectă și nu mai ascultă pe nimeni... Ca să-și alunge mâhnirea, începe să urmărească din priviri reverberația multicoloră a bucățelelor de sticlă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De ai crede că vieața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Ce își râde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mâna lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vagă amețeală, ca și cum ar fi avut nevoie să se așeze undeva. Firul se rupsese lângă cârlig. Și-l imagină pe păstrăv undeva pe fundul apei, nemișcat pe pietriș, În adânc, departe de lumină, sub bușteni, cu un cârlig Înfipt În falcă. Știa că dinții păstrăvilor pot tăia suprafața cârligului. Cârligul o să se facă una cu falca. Ar fi putut paria că peștele-i furios acum. Orice animal de mărimea asta s-ar Înfuria. „Ăsta chiar c-a fost un păstrăv“, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cârlig. Și-l imagină pe păstrăv undeva pe fundul apei, nemișcat pe pietriș, În adânc, departe de lumină, sub bușteni, cu un cârlig Înfipt În falcă. Știa că dinții păstrăvilor pot tăia suprafața cârligului. Cârligul o să se facă una cu falca. Ar fi putut paria că peștele-i furios acum. Orice animal de mărimea asta s-ar Înfuria. „Ăsta chiar c-a fost un păstrăv“, se gândi. „Cârligul Îi intrase bine. Se prinsese tare de el, tare ca piatra. Și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l ridică. Păstrăvul atârna greu În plasă, cu spatele modelat obișnuit și părțile argintii. Îi scoase cârligul. Îl apucă de branhiile mari și de falca de jos, și-l lăsă să alunece În sacul lung pe care și-l atârnase de umeri. Îl deschise larg și-l ținu Împotriva curentului și sacul se umplu cu apă. Îl ridică, cu fundul atârnând Încă În râu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nimeni, sperau ei. În ultimul an, podul fusese ridicat din două În două săptămâni, când aveau nevoie de provizii și simțeau că nu sunt soldați prin preajmă. Dacă soldații ar fi descoperit podul, tribul Karen ar fi alergat până la marginea fălcilor deschise În munte și s-ar fi aruncat. Mai bine așa decât să fie prinși, torturați și uciși. Și dacă nu apucau să se sinucidă, dacă erau prinși de soldați, și-ar fi scos ochii ca să nu vadă cum soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu discuții animate și vesele. —Numălunu! Numălunu! scandau ei după audiența impresionantă a emisiunii Supraviețuitorii lui Darwin. Emisiunea Începuse, anunțată de genericul și muzica specifice. Se auziră sunete de viori grave vibrând Într-un crescendo bolborositor, apoi răgete de lei, fălci de crocodili plescăind și cocori cu gâturi fragile țipând ca un semnal de alarmă. Bennie se ridică În picioare, Îl usturau ochii de la fum. În sinea lui, Îi plăceau la nebunie reality-show-urile, oricât de groaznice ar fi fost: rundele nemiloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sunt pline de urgie, și limba Lui este ca un foc mistuitor; 28. suflarea Lui este ca un șuvoi ieșit din albie, care ajunge pînă la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, și să pună o zăbală înșelătoare în fălcile popoarelor. 29. Voi însă veți cînta ca în noaptea cînd se prăznuiește sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel. 30. Și Domnul va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și aspră, cu firul scurt. Caninii încălcându-i buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere. Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba mea, sunt eu însumi!". Cu poftă nelegiuită se împreuna cu oile ciobanilor. Urând lupii care atacau stânele, îi prindea cu mâna goală, le lega strâns botul, o falcă de alta cu nojițe, le prindea apoi pe bot inima mustindă și sângerândă a unei oi masacrate și le dădea drumul slobozi să turbeze și apoi să crape de foame sau sfâșiați de lupi. Nimeni n-a știut bine cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
finală. - Atunci să lucreze doctorul Moreanu cu el! Eu nu fac nici o lucrare cu date culese după acest chestionar! - am replicat eu furios, ieșind din birou. După nici zece minute, „doamna” însăși se prezintă la mine în birou cu o falcă-n cer și cu una în pământ: - Ascultă, Bălineanule! De ce mă rog nu e bun chestionarul? - Pentru că nu respectă regulile. - Și care sunt, mă rog, acele reguli?! - Credeți că vă pot explica în câteva cuvinte ceea ce eu am învățat timp
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să nu-ți placă și nici să- l ții minte. E un film din acela de n-ar mai fi, care n-are muzică, n-are happy-end, n-are vedete, n-are romantism, n-are nici măcar scene de mutarea fălcilor, de șuturi în fund, și ce mai tura-vura, n-are nici măcar scenariu. Filmul vrea cică să spună profanilor din ziua de azi povestea rezistenței anticomuniste din munți. I-auzi colo bre! Pentru niște băieți, la care se observă clar că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
câțiva pași înainte, până se atinse de masă. Aproape în aceeași clipă, însă, tovarășii săi tăcură, subjugați de privirea femeii, deși ea, la drept vorbind, continua să-l fixeze doar pe conducătorul lor. Acesta din urmă o privi nemișcat, cu fălcile încleștate; Audbert, care știa bine cât de imprudent era să o privești prea multă vreme în ochi pe Malaberga, îl observă o clipă și văzu că respira greu și prea repede; în plus, mâna sa strângea mânerul săbiei, frământându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ordinul său. Frediana făcu un gest larg cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul striga și se zvârcolea, învârtindu-se cu frânghia deasupra rugului său. Palidă la față, cu fălcile încleștate, Frediana privea drept înainte. Sebastianus, flancat de alan, se păstra la o distanță de o jumătate de lungime de cal mai în spate și nu îndrăznea să se apropie de ea. încă nu-i venea să creadă că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]