1,785 matches
-
m-am trezit foarte obosit; era aproape ora zece, așa că m-am dus să-mi iau micul dejun și să-mi beau cafeaua. Casa mi se părea pustie. Eram disperat: ce puteam să fac? M-am decis să pornesc către faleză. Am înotat apoi în larg, dar valurile veneau din ce în ce mai mari și mai amenințătoare, așa că am hotărât să mă întorc. Urma oricum să mă întâlnesc astăzi cu Linda. Nu știam ce să fac, așa că am pornit din
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
atât de mult, i-am zis. -Știu. -Ești superbă. Ești fantastic de frumoasă. -Dar nu se poate. Nu aici...Pe iaht, nu. -Dar tu mă vrei? -Știi că te vreau. Dar nu aici. Haidem mai degrabă în mare! De la marginea falezei, la orizont, văzându-se în ceață, se profila un șir de vapoare cenușii. Am început să râdem, dar nu se putea aventura în mare. Euforia mea se risipi complet. Linda intrase în cabină și conversația noastră fusese întreruptă. Până acum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vocea pilotului care anunța: - Am sosit la Paris!... - Oare acesta este ultimul act? E ultima cortină?.. Linda era acum de domeniul trecutului. Asemenea actrițe nu-și găsesc niciodată loc în noul teatru. O revedeam parcă stând în picioare la marginea falezei, o siluetă în pantaloni deschiși la culoare și bluză albastru închis, cu o pălărie roz de soare pe cap. Îmbrăcată în culori atât de vii, era greu să se confunde cu peisajul. Era absurd, incredibil, dar imediat se evaporase parcă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Kish era paradisul amanților, dar nu ghiceai asta decât seara, la cazinou ori la clubul nautic, unde gărzile nu-și făceau intrarea. Dacă ar fi fost divorțată, ar fi cerut-o de nevastă pe insulă, fiindcă locul asigura tot decorul: faleze romantice, luminate până în zori, restaurante de noapte, chiar dacă fără alcool, ceainăria „Derakht-e Sabz“, care îi plăcuse și Șahului, negustorii de perle și de recifuri, refugiile pentru îndrăgostiți, de la docuri, parcul de biciclete. În Piața Marjan, merseseră până aproape de bărcile celor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
necropola cetății, care a fost studiat intens; aici a fost descoperit un mormânt din perioada arhaică ce a aparținut unui personaj important din prima generație de coloniști. Aceleiași perioade îi aparțin și urmele de locuire din zona de est a falezei: două cuptoare artizanale pentru ceramică. Perioada clasică (V-IV a.Chr.) este ilustrată printr-un segment al zidului de incintă, edificii și cuptoare situate spre capul promontoriului, grupuri de morminte tumulare. Epocile elenistică târzie (III-II a.Chr) și cea romană
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viața? s-ar fi putut duce să se arunce de pe stânci, la capătul falezei, unde apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i, nu mă puteam abține, recunosc, să nu fiu mulțumit că eram tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apoi, cum zicea un confrate: "Este cu neputință, toată lumea știe că "ea" a dispărut din Occident". Da, toată lumea știe asta, în afară de morți. Rieux, dumneata știi la fel de bine ca și mine ce este. Rieux se gândea. Prin fereastra biroului privea umărul falezei pietroase care se sfârșea în depărtare deasupra golfului. Cerul, deși albastru, avea o sclipire mohorâtă care se îndulcea pe măsură ce după-amiaza înainta. \ Da, Castel, spune el, e greu de crezut. Dar se pare totuși că ar fi ciuma. Castel se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai spus Rambert. Dar meciul nu durează decât o oră și jumătate. Monumentul eroilor din Oran se află pe singurul loc de unde poate fi zărită marea, un fel de alee care merge pe o distanță destul de mică de-a lungul falezelor care domină portul. În ziua următoare, Rambert, ajuns primul la întâlnire, citea cu atenție lista celor morți pe câmpul de onoare. Câteva minute mai târziu, doi bărbați s-au apropiat, l-au privit cu indiferență, apoi s-au dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
recunoscut prima colină a orașului. De cealaltă parte, pe deasupra câtorva străzi și a portului invizibil, privirea se pierdea într-un orizont în care cerul și marea se amestecau într-o fremătare nedeslușită. Dincolo de ceea ce ei știau că trebuie să fie falezele, o licărire a cărei sursă n-o zăreau, apărea la răstimpuri regulat: farul strâmtorii continua, din primăvară, să lumineze pentru nave care se îndreptau spre alte porturi. În cerul măturat și lăcuit de vânt, străluceau stelele limpezi și licărirea îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
iar Rieux a numărat două clipiri de far. Briza părea sa capete mai multă putere și în același timp un suflu, venind dinspre mare, a adus un miros sărat. Se auzea acum, distinct, respirația surdă a valurilor lovindu-se de faleză. \ Pe scurt, spune Tarrou cu simplitate, ceea ce mă interesează este să știu cum ajungi să devii un sfânt. \ Dar dumneata nu crezi în Dumnezeu. Poți oare să fii sfânt fără Dumnezeu ? este singura problemă concretă pe care o cunosc astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și rece scânteia pe deasupra caselor, iar în apropierea dealurilor, stelele păreau tari ca pietrele. Această noapte nu era atât de diferită de aceea în care el și Tarrou se urcaseră pe terasă ca să uite de ciumă. Numai marea, la picioarele falezelor, era mai zgomotoasă. Aerul era nemișcat și ușor, fără suflul sărat și greu pe care îl aducea atunci vântul călduț de toamnă. Rumoarea orașului răzbătea totuși, mereu, până la picioarele teraselor, cu un zgomot ca de valuri. Dar această noapte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scurte se mai prindeau, am aflat, În ciuda paraziților și a variațiilor de sunet, că niște divizii aeropurtate ocupau aeroportul din Praga. Trupele pactului de la Varșovia invadaseră Cehoslovacia În seara din ajun, la orele douăzeci și trei, În timp ce vilegiaturiștii adunați pe faleză aplaudau focul de artificii mexican. Era noaptea de 20 spre 21 august 1968. S-a făcut ziuă, eram foarte zdruncinat de ceea ce tocmai aflasem și mă așteptam la declararea celui de-al Treilea Război Mondial. În starea de nervozitate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viața? s-ar fi putut duce să se arunce de pe stânci, la capătul falezei, unde apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i, nu mă puteam abține, recunosc, să nu fiu mulțumit că eram tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noapte de pe malul unui rîu repede dintr-un canion din nord-estul statului New Mexico, a citit jurnalele lui Lewis și Clark și și-a imaginat tot ceea ce văzuseră ei - plantele ciudate, animalele nemaivăzute, rîurile sălbatice pe care le cartografiaseră, toate falezele și golfurile cărora le dăduseră nume, triburile cu care se Întîlniseră sau de care fugiseră, lucrurile ciudate pe care le mîncaseră - și a mai văzut și cum erau gata să moară și cum totuși scăpaseră cu viață. Wakefield se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
norocos că are parte de soare. — A plouat nouăzeci și nouă de zile În șir, spune el, de două ori mai mult decît a fost nevoie ca să-l Înfrîngă pe Noe. Profitînd de vremea cea bună, Wakefield se plimbă pe faleză. Înainte de noul boom economic, locul era Împînzit de figuri sumbre, de baruri Întunecoase, fetițe la lucru, librării anarhiste. Nimic din toate acestea nu mai există: nu tu șantane, nu tu indieni, nu bețivani, nu curve, nu marinari - plictiseală de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
CÎnd Wakefield era tînăr și sărac, prietenii lui, care, ca și el, erau săraci, disprețuiau luxul. Ar trebui să fie trist În fața acestei dispariții a idealismului, dar nu este. Azi apreciază mîncarea bună și alte plăceri costisitoare. În restaurantele de pe faleză, chelnerițele tinere recită poezia meniurilor, structura ingredientelor din fiecare fel de mîncare crește din ce În ce mai Înaltă, fiecare nivel asortîndu-se perfect cu cel de lîngă el, Într-o desăvîrșită stăpînire de sine estetică, fiecare specialitate oferită vederii, aidoma unei prostituate din Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Castelfusano, În sâmbăta Paștelui când, printre bidoane goale și cutii de bere, Își goleau buzunarele și papucii de nisip. Emma Buonocore sau Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
damigenele... Haiku 2 pe verandă, joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini... Haiku 3 plăcintă cu mere Bunii cu platoul prin livada înflorită... Haiku 4 albina dă târcoale... Ce bune-s clătitele! în zare: berze... Haiku 5 pe faleză, cu prietena... printre sălciile înflorite, marea. Cora Irina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Pariul meu cu viața O rimă, un vers... O secundă, un infinit Care m-a uitat. Privesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strălucitoare, de care erau agățate flamuri verzi și aurii. Pe malul de răsărit erau case mari, dar și temple și clădiri mai mici vopsite cu alb, toate strălucind în ape rozalii și aurii în lumina soarelui care se retrăgea în spatele falezei de la apus. Am văzut corturi albe puse pe acoperișuri și m-am întrebat dacă nu cumva exista o rasă separată de oameni care locuiau deasupra orășenilor obișnuiți. Străzile care se terminau la fluviu erau zgomtoase, pline de praf și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Își vînduse sufletul de multă vreme. Cu prețul sîngelui. Lăsasem sătucul departe În urma mea și am ajuns acolo unde Începuse totul. În colțul cel mai nordic al insulei. Cel mai sălbatic. Ty Kern. Poteca vameșilor mergea de-a lungul unei faleze, care cădea vertical În mare și se termina printr-un golf plin de recife la fel de ascuțite ca niște săbii de abordaj, Întrerupîndu-se la o mică punte de piatră care ducea spre far, azi dezafectat, a cărui lumină nu mai strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl văzu pe Loïc ridicîndu-și fratele de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură. Indecente și răsunătoare. * * * De pe mare se răspîndea o ceață albicioasă care aureola creasta recifelor cu un halou vaporos, ca un suflu umed. Pe faleză, ferigile unduiau blînd sub mîngîierea brizei. Luna În creștere acoperea cu o lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pescărușul. Vălul. Spuma. SÎngele. Pescărușul... Și urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu pasul pe loc, dîndu-și seama că Încă le mai auzea. Atunci Îi văzu. Zeci și zeci de pescăruși care treceau țipînd pe deasupra capului ei, Îndreptîndu-se direct spre faleza Îndărătul căreia se făceau nevăzuți. Intrigată de numărul, dar și de manevrele lor, porni din nou, acelerîndu-și pasul, lăsă În urmă, În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mașina lîngă vehiculul pompierilor, deschise portiera din spate dreapta și Îi făcu semn lui Ryan că putea coborî. Scriitorul nu-și dădu osteneala să-l mai salute pe jandarm și se Îndreptă spre tînăra femeie care stătea Întoarsă cu spatele la marginea falezei. - Nu ne cunoaștem, Însă Gildas mi-a vorbit mult de dumneata... Mă numesc Patrick Ryan. SÎnt... Cuvintele i se opriră pe buze cînd Marie se Întoarse cu fața spre el. Privirea aceea verde Înecată de durere, bărbia micuță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]