894 matches
-
acest filozof, filozofia limbii ar fi mai degrabă o epistemologie lingvistică în continuarea științei limbii, iar nu o cercetare paralelă sau concurentă lingvisticii, rămînîndu-se în mare parte în cadrele inițiale ale filozofiei fundamentate de Kant. Limba și delimitarea adevărului de falsitate Cînd s-a studiat limba din perspectivă filozofică și s-a încercat explicarea existenței și funcționării ei, a apărut și necesitatea de a se cerceta în ce măsură limba redă sau nu adecvat cunoașterea. Gînditorii antici și medievali se străduiau chiar să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
afirmația și negația în limbă, ținînd cont că numai astfel se poate face raportarea la adevăr. Așa cum sublinia deja A r i s t o t e l, precizează Coșeriu 143, limbajul ca atare este anterior distincției dintre adevăr și falsitate, existență și inexistență. Abia la nivelul propoziției se poate pune această problemă, dar, și de data aceasta, nu orice construcție cu valoare de propoziție (precum rugămintea, întrebarea, ordinul etc.) se raportează la adevăr. Este vorba deci, în primul rînd, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mentală, intelectuală. În esență, limba este un sistem cultural, adică un sistem modelator, fiindcă repre-zintă mijlocul prin care omul cunoaște, explică și încearcă să influențeze lumea din jurul său276. Fără limbă nu ar exista posibilitatea de a distinge între adevăr și falsitate în cunoaștere, în explicarea faptelor și acțiunilor și în îndeplinirea activităților, întrucît formularea judecăților despre realitate în conștiință și transmiterea, comunicarea acestor judecăți presupun existența limbii. Tot limba face însă posibilă și orice construcție intelectuală încît în relația ei cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se analizează, se sintetizează și se structurează cunoașterile, și, pe de altă parte, la ceea ce ține de știința care studiază aceste mecanisme, îndeosebi maniera în care se generează și se verifică rezultatul funcționării acestor mecanisme din perspectiva adevărului și a falsității. În primul caz, realitatea vizată s-ar putea denumi prin substantivarea adjectivului (deci, logicul), această realitate fiind obiectul științei, al logicii. Ca atare, în legătură cu faptele de limbă se poate pune întrebarea dacă ele sînt sau nu alcătuite în mod logic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
descoperită în gîndire. Considerat ca gîndire lingvistică -arată Eugen C o ș e r i u289limbajul are propria sa logică intrinsecă, care coincide cu logica generală, dar limbajul este nedeterminat în raport cu logica apofantică, adică cu logica ce stabilește adevărul sau falsitatea actelor de gîndire, fiindcă această logică specifică limbajului este dincolo de distincția dintre adevăr și falsitate. Ca atare, dacă interferența dintre logic și lingvistic este un fenomen real, există restricții de aplicabilitate ale diferitelor secțiuni ale logicii în abordarea și interpretarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
u289limbajul are propria sa logică intrinsecă, care coincide cu logica generală, dar limbajul este nedeterminat în raport cu logica apofantică, adică cu logica ce stabilește adevărul sau falsitatea actelor de gîndire, fiindcă această logică specifică limbajului este dincolo de distincția dintre adevăr și falsitate. Ca atare, dacă interferența dintre logic și lingvistic este un fenomen real, există restricții de aplicabilitate ale diferitelor secțiuni ale logicii în abordarea și interpretarea diferitelor aspecte ale limbii. După Ernst C a s s i r e r290, este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poate fi nici adevărat și nici fals, acest aspect avînd obiect numai la nivelul propoziției, atunci cînd se neagă sau se afirmă ceva în legătură cu lucrurile 304. În perspectiva logicii bivalente, propozițiile pot fi învestite cu valoare (de adevăr sau de falsitate) numai în măsura în care afirmă sau neagă ceva despre realitate. Rămîn astfel în afara posibilităților de evaluare logică numeroase alte tipuri de enunțuri care nu au caracter asertiv și, de aceea, logica polivalentă a extins grila de evaluare prin admiterea probabilului (alături de adevăr
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
afirmă sau neagă ceva despre realitate. Rămîn astfel în afara posibilităților de evaluare logică numeroase alte tipuri de enunțuri care nu au caracter asertiv și, de aceea, logica polivalentă a extins grila de evaluare prin admiterea probabilului (alături de adevăr și de falsitate) cu diferite grade (posibil, realizabil, improbabil etc.). Dincolo de granițele propoziției, la nivelul frazei, gama nuanțelor se extinde și atenția logicienilor se oprește deseori asupra conectorilor (a conjuncțiilor și a locuțiunilor conjuncționale în primul rînd). Din perspectivă strict filozofică, valoarea este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a-și impune propria voință sau propriile sentimente, ci pentru că el crede că așa este regula, că așa este bine sau că așa cere autoritatea socială. Faptul că în conștiința sa lingvistică o asemenea credință poate introduce de fapt falsitatea nu înseamnă că el este și conștient de această falsitate. Tipurile de obiectivitate amintite acționează la nivelul limbii populare în proporții relativ constante, cu o evidentă prevalare a tipului social. În limba literară, crește rolul obiectivității raționale, dar ea nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pentru că el crede că așa este regula, că așa este bine sau că așa cere autoritatea socială. Faptul că în conștiința sa lingvistică o asemenea credință poate introduce de fapt falsitatea nu înseamnă că el este și conștient de această falsitate. Tipurile de obiectivitate amintite acționează la nivelul limbii populare în proporții relativ constante, cu o evidentă prevalare a tipului social. În limba literară, crește rolul obiectivității raționale, dar ea nu poate avea succes în măsura în care acceptul social nu-i dă statut
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vedere filozofic, o asemenea procedare repre-zintă o degradare a filozofiei, prin reducerea ei la investigarea unui singur aspect al lumii și o dublă degradare a ei prin înnămolirea în spații în care nu mai este posibilă distincția dintre adevăr și falsitate. Un alt aspect al manifestării înțelepciunii în raport cu limbajul și limba ține de modul cum este folosită limba. Avînd limba ca obiect de studiu, atît filozofii, cît și lingviștii o folosesc în virtutea unor opțiuni conștiente, iar nu în mod indiferent prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fost întrebuințată prima dată de Karl B ü h l e r (Sprechakt), dar acest lingvist punea fenomenul în legătură cu actul de a semnifica, dîndu-i astfel o orientare specială (Karl Bühler, Sprachtheorie, Jena, 1934). 80 De aici nu decurge adevărul sau falsitatea aserțiunii, deoarece una este intenția locutorului de a afirma adevărul sau falsitatea unei stări de lucruri și alta este valoarea logică de adevăr. 81 Vezi Jacques Moeschler, Anne Reboul, op. cit. p. 40 ș.u. 82 Vezi J. L. Austin, Cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sprechakt), dar acest lingvist punea fenomenul în legătură cu actul de a semnifica, dîndu-i astfel o orientare specială (Karl Bühler, Sprachtheorie, Jena, 1934). 80 De aici nu decurge adevărul sau falsitatea aserțiunii, deoarece una este intenția locutorului de a afirma adevărul sau falsitatea unei stări de lucruri și alta este valoarea logică de adevăr. 81 Vezi Jacques Moeschler, Anne Reboul, op. cit. p. 40 ș.u. 82 Vezi J. L. Austin, Cum să faci lucruri cu vorbe, Editura Paralela 45, București, 2003. 83 Vezi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se interesează de ceea ce este posibil. De aceea, chiar și atunci când este complet dezvoltată, fizica nu dă o descriere fenomenologică a stărilor de lucruri. În fenomenologie este vorba întotdeauna doar de posibilități, adică de sens, nu de adevăr și de falsitate.“62 Unei cunoștințe din ultimii ani ai vieții, care l-a întrebat de ce a revenit la filozofie în 1929, Wittgenstein i-a dat un răspuns simplu: „Deoarece în acel moment eu am simțit că am gândit mai mult și cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta în situația de a vedea singur tăria O VIAȚĂ DE EROU? 85 sau slăbiciunea tuturor concepțiilor susținute de noiă Poate cea mai importantă experiență pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
între Tractatus și Critica rațiunii pure.) Distincția dintre universul posibilităților și universul faptelor se exprimă în distincția dintre sens și adevăr, o distincție exprimată deosebit de clar prin caracterizarea propozițiilor ca imagini. Sensul propoziției nu depinde de fapte, spre deosebire de adevărul sau falsitatea ei. 2.02: „Imaginea reprezintă o stare de lucruri posibilă în spațiul logic.“ 2.21: „Imaginea concordă cu realitatea sau nu; ea este corectă sau incorectă, adevărată sau falsă.“ 2.221: „Ceea ce reprezintă imaginea este sensul ei.“ 2.222: „Adevărul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
2.02: „Imaginea reprezintă o stare de lucruri posibilă în spațiul logic.“ 2.21: „Imaginea concordă cu realitatea sau nu; ea este corectă sau incorectă, adevărată sau falsă.“ 2.221: „Ceea ce reprezintă imaginea este sensul ei.“ 2.222: „Adevărul sau falsitatea imaginii stă în concordanța sau neconcordanța sensului ei cu realitatea.“ 2.223: „Pentru a stabili dacă o imagine este adevărată sau falsă trebuie să o comparăm cu realitatea.“ 2.224: „Considerând doar imaginea nu putem determina dacă este adevărată sau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
stărilor de lucruri atomare“. Propoziția elementară este adevărată dacă starea de lucruri atomară există și e falsă dacă starea de lucruri atomară nu există. Totodată, în 4.41 se precizează: „Posibilitățile de adevăr ale propozițiilor elementare sunt condițiile adevărului sau falsității propozițiilor.“ S-ar putea înțelege, prin urmare, că nu numai propozițiile, dar și propozițiile elementare sunt „imagini“, că și ultimele, nu numai primele, au un conținut descriptiv. Descrierea pe care o dau TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 153 propozițiile faptelor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
descriu stări reale, dintre enunțurile limbajului „fenomenologic“ și ale limbajului comun, dintre propoziții cu sens și nonsensuri, modalităților de a stabili sensul unei propoziții care descrie realitatea. Sensul unei propoziții este dat de modul cum se decide asupra adevărului sau falsității ei. Înțelegem propoziția dacă știm acest lucru. „În acord cu principiul meu, EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 233 două ipoteze trebuie să fie, potrivit sensului lor, identice dacă orice experiență posibilă care o confirmă pe prima o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
A spune că el (Wittgenstein) a înlocuit «condițiile de adevăr» cu «condiții de asertare» induce în eroare prin sugestia că se oferă o teorie alternativă a semnificației. În timp ce miza este că noțiunea de semnificație și relația ei cu adevărul și falsitatea nu trebuie clarificată în termenii unei teorii 314 GÂNDITORUL SINGURATIC generale.“ (P. Whinch, Trying to Make Sense, Blackwell, Oxford, 1987, p. 46.) 63 Vezi, în acest sens, N. Malcolm, Wittgenstein. Nothing is Hidden, pp. 154 și urm. „Prin urmare, este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Germania rămânea în continuare divizată. Singura urmare în planul raporturilor analizate va fi realizarea unui echilibru instabil, raportat la puterea principilor teritoriali și autoritatea imperială. S-a consacrat libertatea principelui de a alege confesiunea religioasă a teritoriului său. De aici falsitatea principiului toleranței, care nu privea individul, nu-i oferea acestuia libertatea confesională. Era vorba despre o libertate a teritoriului în care se manifesta puterea principilor. Principiul cuius regio, eius religio consacra o realitate deja existentă în unele părți ale Europei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
prim factor de care trebuie să se țină cont era că pentru aceste țări, sacrificate pentru ca "tăvălugul roșu" să nu ajungă la Atlantic, nu exista cale de întoarcere. Viitorul lor fusese hotărât. De aceea se impune să avem în vedere falsitatea teoriilor care oferă argumente în privința instaurării comunismului pe calea "revoluțiilor democrat-populare", întrucât în fapt acestea nu au existat 792. Putem, în schimb, să vorbim foarte bine de un import de sistem, de un implant de regim, și nu de "revoluții
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
În jurnalul ce se mulțumește să fie o dare de seamă asupra vieții autorului se pierde mult din plăcerea lecturii, nefiind, prin forța Împrejurărilor, scutit de repetiții, imprecizii de exprimare și stângăcii stilistice, a doua categorie așază o armură de falsitate Între viață și literatură. Oricum ar sta lucrurile, data rămâne, În egală măsură cu eul, substanța jurnalului. Ea asigură scrisului continuitate și progresie, opunându-se lecturii, digresivă și discontinuă. Ritmicitatea Nu e lipsit de sens faptul că unii autori notează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Hellman: "Am spus odată într-un interviu că fiecare cuvînt pe care îl scrie este o minciună, incluzînd prepozițiile și articolele". Black nu se poate hotărî dacă această afirmație este sau nu un exemplu de mistificare. Numai opunîndu-l minciunilor și falsităților putem construi conceptul de adevăr. După cum au consemnat Barwise și Perry (1983:18): Dacă oamenii ar spune numai ce știu că este valabil n-am mai fi în stare să recunoaștem adevărul drept o caracteristică a unor afirmații și nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care spunea: Căci, a minți așa cum o femeie poate Bărbatul nu-i în stare nici pe jumătate. Cîteva secole mai tîrziu, David Hume (1987:564) repetă această surprinzătoare afirmație cu caracter generalizator, susținînd că femeile au chiar "un apetit pentru falsitate" (cf. Battersby 1981:308). Omniprezența minciunii în viața noastră ridică întrebarea: în definitiv, de ce-am mai spune adevărul? Însă, în timp ce această problemă ar ține mai degrabă de domeniul filosofiei moralei, știința socială este preocupată îndeosebi de găsirea răspunsului la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]