4,787 matches
-
sfat... Lăsați-o baltă cu plecatul la oraș, zău așa!... Acum, că ați donat statului pământul, sunteți unul de-ai noștri, ce mai încoace și-ncolo!... Sfârșindu-și pledoaria, vicepreședintele întinse o mână peste birou și îl bătu amical și familiar pe umăr. Stelian își drese vocea oarecum stingherit și-i spuse: Da, m-am gândit la postul de contabil de care mi-ați spus mai demult și-am hotărât să-l accept... Bineînțeles, dacă postul nu s-a ocupat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curând mă voi apuca de pictat bolta și catapeteasma. Îi visez în fiecare noapte pe cei patru apostoli pe care-i voi desena pe boltă. Parcă nu mai au răbdare. Mă cheamă să-i pictez. Mi-au devenit atât de familiari, încât nu cred că mai am nevoie de schițe pentru ei. Dar nu doar banii și timpul sunt problema, ci și teama mea proverbială de înălțime, pentru că, atunci când urc pe schele vreo patru metri, simt deja că sunt în punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Iar cimitirul Eternitatea este și el reprezentativ. Palatul Culturii, superbul palat, teatrul modern Luceafărul, hotelurile Orizont și Moldova, magazinul Moldova sunt partea cea mai pitorească și mai îngrijită a Iașului, Iași orașul pe care îl iubesc. Biserica Bărboi mi-e familiară, scumpă și prețioasă. Iar Trei Ierarhi e o bijuterie, o perlă a Moldovei. Hotelul Europa simbol al luxului luminează peisajul Iașului. Centrul cultural francez e și el o bijuterie. Iașul, orașul celor 7 coline Pisicul, slab și ciufulit, stătea chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nesătul, în timp ce mâinile noastre grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm. Coborâi din pat, în toată splendoarea mea, în lumina lunii. Îl trăsei de mână și pe el sus și ne uitarăm unul la altul. Aveam un sentiment familiar, cunoscut, nu ne sfiiam unul de celălalt și ne aparțineam reciproc. Ne mângâiarăm apoi cu privirea, cu mâinile, cu buzele. Și îmi prinsei mâinile în părul său, mă încolăcii în jurul său, îl prinsesem între coapsele mele, el mă roti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
urgent. Sigur că te ajut. Și, într-o după-amiază târzie, iată că trec pe la el. Când mă opresc în fața clădirii, aflată chiar în centrul orașului, și mă uit în sus, simt ceva. Nu e un déjà-vu, însă e un sentiment familiar: acei nori. Simt că îi ating. Amețesc. Ai pățit ceva? Nu, mi-e bine. Dialogul dură puțin. Atât de puțin, încât crezui chiar că nici nu avu loc. Și totuși, și pe tip îl mai văzui. În fine, de îndată ce urcai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
beznă îmi diminua simțurile. Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară. Chestia asta mă consolă. Deși, când intrai în ea, tresării. Pentru că însemnă ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă. Intră. Bună, îi zâmbesc. Dacă până acum l-am văzut la costum, acum e într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fost nimic de găsit. Am reușit însă să descopăr legături între și să mă las jonglând în acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am timp, mă grăbesc, devin motivația pentru a menține inerția. Ating ușa sacră, mare, familiară. Parcă pământul devine primitor. Sentimentul de siguranță este incredibil. Totul pare incredibil de stabil, neschimbător. Luminile aprinse, băncile din lemn, larghețea bisericii umplute cu oameni, vocea umană și atât de aproape de tine a preotului, intimitatea normală, simt cum sufletul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spre Homo sapiens s-a făcut tocmai pentru că omul a trecut de la a reacționa la realitate la a se detașa și astfel să înțeleagă, să i se reveleze, în același timp reacționând la ea. Omul a ajuns să-i fie familiară realitatea, pentru că a trăit cu ea și o cunoaște pur și simplu. Azi violența săracilor e grotescă. Sărac și cinstit, da. Deci sărăcia e o ispită, de cele mai multe ori e o scuză a unor oameni fără Dumnezeu. În Paradis oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunteți în căutarea diversității, a alterității fundamentale față de ceea ce dumneavoastră considerați a fi un stil de viață canonic în Europa, atunci această carte poate să vă ofere măcar câteva porți întredeschise spre tot ceea ce poate fi mai altfel în raport cu elementele familiare nouă, românilor. În Călătoriile lui Gulliver, Jonathan Swift îl plimbă pe chirurgul englez prin cele mai stranii locuri de pe pământ: Lilliput, Brobdingnag, Ținutul Houyhnhnmilor etc. Între toate aceste regate închipuite, își face loc un imperiu real, cel al Japoniei. Descris
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
totalitate cu interesele grupului, apropriindu-și-le în consecință (act determinat de raportul individual-colectiv). Finalmente, ultimul tip este exemplificat de suicidul anomic, o consecință directă a unei modificări bruște și radicale în existența unui individ, care, confruntat cu pulverizarea efectivă a universului familiar, nu poate face față situației nou create și preferă această formă ultimă de evaziune (act determinat de un raport plasat, oarecum paradoxal, dincolo de cele două enunțate mai sus). De cele mai multe ori, sinuciderile din Japonia pot fi grupate sub semnul celei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sprijineau cele mai fine tacâmuri, după ultima modă. [...] Cântăreții, adunați în dreptul scării de la miazăzi, aveau voci minunate. Curând, aceștia trecură la o cheie minoră, spre a face cunoscut că se făcuse târziu și că muzica ar trebui să devină mai familiară, mai intimă". O sindrofie la cel mai înalt nivel pe vremea lui Caragea degenerează, în chip aproape inevitabil, în haos balcanic. Observați, vă rog, stupida metamorfoză facială a mesenilor, precum și tipicul acces de locvacitate curajoasă, care pare a pune stăpânire
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
capacității sale lingvistice, o extraordinară capacitate de colaborare, iar aceasta trebuie să se deprindă într-un context social. Odată cu evoluția gândirii strategice se dezvoltă și capacitatea empatică: a împărtăși cu ceilalți temeri, așteptări și speranțe, ba chiar, îndeosebi în interiorul grupului familiar, capacitatea altruistă. Aceasta asumase o importanță fundamentală pentru comportamentul social uman. Pe parcursul evoluției s-au format emoții și intuiții morale care preced argumentele și judecățile morale. Astfel a învățat omul, încetul cu încetul, încă de la origini să se comporte uman
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu doar munca dă sens vieții. Viața umană este mai mult decât munca. Aceasta din urmă este o parte importantă a vieții mele, dar nu fundamentul ei. Activitatea umană nu înseamnă doar munca, ci tot ceea ce se desfășoară în mediul familiar și personal, activitatea socială, politică și culturală; ea nu conține doar afacerile noastre, negotium, ci și otium, timpul liber. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu lenea, indolența sau inerția totală; ea înseamnă și relaxare, conține timpul liber, jocul, sportul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
caracterizează această temă. Este adevărat că, din fericire, trecusem fără probleme examenul de latină, deloc ușor, dar spiritualitatea mea? Un lucru diferit, care rămânea nesatisfăcut. Mult timp mă interesasem mai mult de geniala teologie paulină, în timp ce Evangheliile îmi păreau prea familiare și destul de plicticoase. Figura lui Isus Cristos devenise mult mai interesantă doar când, după anii de studiu de la Roma, datorită științei biblice moderne l-am cunoscut ca figură istorică reală. Studiul aprofundat al exegezei catolice și protestante pe care îl
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot un preot fără blazon boieresc, dar ne-ntrecut în virtuțile sale familiare și cetățenești prin libertatea sa de cugetare, pe care a transmis-o și copiilor săi Elisa Conta, apare de timpuriu cu pornire spre tot ce este nobil și frumos și util binelui obștesc. Plecată din mijlocul familiei sale, unde primise
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
chiar agresiv manifestată a natalității, prin amestec în viața privată a indivizilor) sunt asociate, în România, perioadei comuniste, dinainte de 1989. Politica pronatalistă comunistă 58 este accentuată prin interzicerea avortului, prin controlul ginecologic periodic obligatoriu al femeilor angajate, după o expresie familiară, la stat, prin raritatea sau chiar absența mijloacelor contraceptive și prin menținerea într-o stare de necunoaștere a elementelor de planificare familială, neexistând o educație în acest sens (C. Olteanu, E. Gheonea, 2003). La acestea, se adăuga o politică de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familie, este opusă (prin modul de realizare și prin climatul afectiv creat, prin relațiile interumane stabilite, prin efectele asupra persoanelor îngrijite) instituționalizării (internării persoanei dependente într-o instituție specializată) și preferabilă, permițând un trai cât mai normal, într-un mediu familiar, alături de persoanele dragi. Atunci când o politică publică urmează să fie implementată, se face apel la un set de mijloace (considerate adecvate pentru transpunerea acesteia în practică). De exemplu, politicile educaționale, cele privind sănătatea populației, politicile pentru echilibrarea pieței muncii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
importanța. CAPITOLUL VTC "CAPITOLUL V" Democratizarea familieitc "Democratizarea familiei" 1. Experiența de fiecare zi, prejudecățiletc "1. Experiența de fiecare zi, prejudecățile" Când încercăm să înțelegem ceva nou, operăm cu asemănări și deosebiri față de cele deja știute, facem asocieri cu lucrurile familiare, văzând, de fapt, ceea ce este nou prin intermediul experienței de care dispunem. Într-o astfel de abordare, desigur, experiența devine deosebit de importantă, ca o adevărată cale privilegiată de a avea acces la esența lucrurilor sau, dimpotrivă, ca un drum greșit, complicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
normalitatea acesteia pot fi premisele care vor permite și celor ce trăiesc în familii monoparentale să ducă o viață mai bună. 5. Concluziitc "5. Concluzii" Credem că relatăm fapte când, în realitate, oferim interpretări ale faptelor în lumina unor idei familiare. (L. Wittgenstein)66 • Concluziile operează inevitabil cu generalizări mai mult sau mai puțin justificate, pripite. Un exemplu este că familia monoparentală e receptată drept un cadru de viață rezistent la schimbările relațiilor de gen. Acest fapt poate fi observat indiferent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vă tăiem noi boașele) -, căpitanul observă că englezul În gri Îi vorbea camaradului său cu un fel de respect afectuos; și că, pe când acesta din urmă Îl numea Steenie, care fără Îndoială era un nume sau un apelativ prietenesc și familiar, celălalt folosea termenul formal milord adresându-i-se rănitului. Aici era un drac la mijloc, și nu unul pârlit oarecare, ci unul cât toate zilele. Lui Alatriste atât de mult Îi stârni curiozitatea situația aceea, Încât În loc s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aștepți aici Încă puțin. Se ridică atunci și, apropiindu-se de cordonul unui clopoțel care atârna de tavan lângă perete, trase de el o singură dată. Apoi se așeză la loc fără a-i mai acorda căpitanului nici o atenție. Aerul familiar al individului care intră În Încăpere se accentuă când Alatriste Îi auzi vocea. Pe toți dracii. Chestia aia, decise el, Începea să semene a reuniune Între vechi cunoscuți, și nu mai lipseau acolo decât părintele Emilio Bocanegra și spadasinul italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de pe sacoul lui câteva fire imaginare de praf și suflându-i delicat în obraz fumul parfumat al unei țigări exotice. Când ceasul arăta ora zece și la redacția de știri a televiziunii începea un nou telejurnal, Camelia devenise atât de familiară, încât nu i se păruse deloc deplasat să-i potrivească cu mâna ei cravata de la gât și să-i ceară după aceea, ridicându-se de pe fotoliu cu un aer lasciv, să o însoțească până acasă. Dragule, se apucase ea să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
măsoară nostalgic din priviri, în fiecare dimineață, în autobuz, fără a-și adresa vreodată cuvîntul. E prea puțin probabil ca nenumărații săi ascultători să-i fi conștientizat o potențială interpretare: "Vor fi bănuit ei, oare vreo clipă că în spatele chipului familiar pe care, printr-o stranie coincidență, îl vedeau în fiecare zi și care îi privea cu o oarecare insistență, s-ar fi putut ascunde nu ispita unui flirt, ci interesul profesional, rece, al agentului de filaj?". Într-o notă informativă
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
autorul nu cade niciodată în sentimentalism ieftin. Copleșit de personalitatea actorului, poetul Toma Caragiu este unul cel puțin onorabil. Ironic și autoironic este și bon-viveur-ul Ștefan Ciubotărașu. Admirabil interpret al lui Ion Creangă, maestrul se imaginează poetic într-o ipostază familiară imaginii noastre despre humuleștean: "Închisă-n sine doarme orice larmă/ Se tolănește ostenit orașu/ Pe bulevarde doar un om cu armă/ Se-apropie, și e Ciubotărașu.// Miroase-a vin gustos și-a bucurie/ Și orice bec parcă imită țoiu/ Cu
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
care te va apropia cu dreptate criticul G. Ibrăileanu: "Odobescu, sufletește, a fost un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii; ș...ț același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat". La Alecsandri, în spațiul familiar al Mirceștilor, vînătoarea se preface într-un prilej de reverii inofensive: Pe colnic, în zarea luncii, un plop mare se ridică, Cu-a lui frunză argintie făcînd umbră pe vălcică. Vînătorul la tulpină-i cade-n visuri iubitoare... Două veveriți
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]