7,566 matches
-
mască", "oglindă" sau alter-ego. Transformarea începe să se facă de la sine, până când băutura magică se termină și Jekyll devine Hyde fără putință de revenire. Disperat, se sinucide. Nu întâmplător imploratorul la ușa metamorfozei este atât de preocupat de această poveste fantastică. Actorul se "sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fabulos. (Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de pildă, în versul "Plânsul tău nu e rouă și lacrimile diamante...?". La fel de evidentă este intenția ironică a poetului, prin uzitarea unor meta-fore-clișeu (plâns-rouă, lacrimi-diamante), care aruncă în desuet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este un poet al stridențelor: la nivel verbal, ca și la nivel gestual. Cuvintele din diferite domenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Hii, hii, căluții mei de panoramă! Și hăis, și cea, vitele mele automate! (Liniștiți și neliniștiți) Frontierele sunt, de fapt, convenționale. Aceasta ar putea fi marea lecție pe care ne-o oferă Emil Botta: nu există delimitări certe. Real și fantastic, adevăr și iluzie, uman și inuman coexistă, completându-se reciproc, mode-lându-se reciproc. Astfel se atinge pragul maxim al veridicității. De ce trăiește actorul? Pentru a crea iluzia, înșelătoria. Arta lui este prin excelență o artă a iluziei, a ipocriziei. Gorgias, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că arta trebuie să întreacă natura prin forța de a produce simboluri, poetul fiind capabil să substituie simbolismul natural, să înlocuiască natura cu propria lui natură. Este tocmai ceea ce se întâmplă în lirica lui Emil Botta, care imaginează o natură fantastică, pierdută într-un timp mioritic, și totuși reală, adânc implantată în spiritualitatea românească. Botta încarcă natura, prin cuvânt, cu un semantism incredibil, exploziv și frenetic. Este o natură mirifică, la un prim strat al lecturii, dar care hărțuiește poetul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Julien GRACQ, En lisant, en écrivant, citat de N. MANOLESCU în articolul Fiica memoriei, Cronica, 37 (1128), 1987. 40 Ileana MĂLĂNCIOIU, În vizită la Emil Botta, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit., p. 97. 41 Eugen SIMION, Proza fantastică, vol. Scriitorii români de azi, București, Ed. Cartea Românească, 1978, p. 631. 42 Ștefan CAZIMIR, Tensiunea lirică, București, Ed. Eminescu, 1971, p. 67. 43 Ion POP, Transcrieri, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1976, p.211. 44 Fr. NIETZSCHE, Nașterea Tragediei, din vol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de suprafață, nefundamentale. Țăranii au rămas aceiași, cu bunele și relele lor. Țăranii, în viziunea lui Gheorghe Boancă, sunt niște conservatori desăvârșiți. Ca și eroi ai lui Ion Creangă, țăranii au o lipsă totală de fantastic. Doar peripețiile sunt uneori fantastice și doar eroii au virtuți omenești. Observația noastră are în vedere adevărul moral rezultat din experiență. Nimic nenatural nu se întâmplă în satul lui Boancă, nimic în viața de familie sau în relațiile dintre vecini sau consăteni. Ca și acum
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
culoarea albă. În compoziția „Cosașul” bunăoară, albul bine conturat al cămășii personalizează subiectul, îmbogățindu-l cu sensuri ezoterice. În tabloul „Făt-Frumos” Ducipal strălucește muruit asemenea cu chipurile protagonistelor. El este doar vehiculul dintre lumi, simbolul „spațiu-timp” întrupat într-o ființă fantastică, vorbitoare, ce aparține și prin culoare - în contrast cu întunecata, pestrița ghionoaie - binelui și vieții. Deși încovoiați de efort, țăranii, aceste „combine” vii intrate cu secera în lanul de grâu, sclipesc optimist, incandescent în lumina orbitoare a soarelui de vară. Modul expresiv
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
personalitatea umană. Nu cred însă că extrema dreaptă poate fi gândită în paralel cu cea stângă, cum se face. Extrema dreaptă nu confiscă proprietatea, personalitatea legată de proprietate. Extrema stângă e egalitară; egalitatea coercitivă e sterilizantă. FANTASTIC Nu știu dacă fantasticul este din nimic sau din ceva, dar ca să fii fantastic trebuie să fii transsenzorial, în afară de concret și de real. Însă fantasticul nu e totuna cu misticul și la o adică el e mult mai aproape de senzorial și foarte depărtat de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu confiscă proprietatea, personalitatea legată de proprietate. Extrema stângă e egalitară; egalitatea coercitivă e sterilizantă. FANTASTIC Nu știu dacă fantasticul este din nimic sau din ceva, dar ca să fii fantastic trebuie să fii transsenzorial, în afară de concret și de real. Însă fantasticul nu e totuna cu misticul și la o adică el e mult mai aproape de senzorial și foarte depărtat de mistic: pentru că lui îi lipsește relația cu misterul. FEMEI Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubești pentru
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
o nevoie de întoarcere, de a nu pierde calea către realitate. Oglinda poate fi considerată pentru Manuela asemeni unui fir al Ariadnei, calea de ieșire din labirintul afectiv. Emoția are un caracter cvasierotic. După cum aprecia Freud în Scriitorul și activitatea fantastică : „Femeia tânără este dominată aproape în exclusivitate de dorințele erotice, căci ambiția sa este subordonată de obicei sentimentelor de iubire.” Și nu există, la tânăra femeie, conștiința clară că lumea există în afara corpului ei. Aceasta denotă o trăire indistinctă a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos, regal !”¹ Deschizând la întâmplare, pretutindeni se observă un paradis cu o muzică fantastică : „Balul”, „Șarpele”, „Sânii gemeni”. Scriitoarea a depășit aritmetica, geometria, istoria și geografia noastră, a creat simțiri noi, uneori inaccesibile. Intuiția sa pornește de la adevăratul substrat al amorului și de la rădăcina lui temperamentală, care este însăși fiziologia. Nu e vorba aici
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
țin de două domenii diferite dar foarte asemănătoare - orga cu mașina de scris), analogia simbolică (renunțarea la simbolurile obișnuite, și crearea unor simboluri noi prin care să se reprezinte elementele unei situații problemă - pentru „tință”, simbolul „dorință concentrată”) și analogia fantastică (care încurajează fantezia, intrarea în planul imaginației). Sinectica se aseamănă cu brainstormingul în ceea ce privește desfășurarea ședinței de creație, interpretare și stabilire a concluziilor. Ea se deosebește, însă, de asaltul de idei prin următoarele: dinamizează subconștientul și inconștientul în actul de creație
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
se aseamănă cu brainstormingul în ceea ce privește desfășurarea ședinței de creație, interpretare și stabilire a concluziilor. Ea se deosebește, însă, de asaltul de idei prin următoarele: dinamizează subconștientul și inconștientul în actul de creație și combină și face analogii eterogene și chiar fantastice pentru a stimula creația. Ea oferă posibilitatea de a continua actul creativ prin elaborarea modelului, experimentarea și aplicarea în practică a ideilor sau soluțiilor elaborate. Este denumită și metoda de evaluare imediată pentru că admite evaluarea critică în timpul elaborării ideilor, soluțiilor
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos..."), distilînd esențe din lecturile temeinice, mai ales din Ion Creangă și Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
interesa neînțelegerea ivită între membrii grupului, cînd tocmai acest fapt făcea să se bată pasul pe loc? Doar el le aprinsese la toți mințile și nu avea nici o dorință mai arzătoare decît să se vadă în mijlocul peșterii, descoperindu-i adîncurile fantastice. Dar, în sfîrșit, ce să mai vorbim! Pe alte căi am mai aflat eu cîteva lucruri cu greutatea lor. De pildă, că Virgil se certase cu Vlad exact a doua zi după sosirea Ilincăi și nu mai ieșea prin sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec, atîta bogăție de culori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Liliecilor, pentru că acolo ne-am pornit și nu în altă parte. O să mergem altă dată și în vîrful Pietrei Domniței, unde zice Bărzăunul. Numai că eu nu cred că se poate ajunge tocmai în vîrf. Voi nu vedeți ce înălțime fantastică? Ba, începu Ilinca încet, măsurînd piatra cu ochii, eu am impresia că nu-i chiar așa de greu, dacă ne urcăm pe altă parte a muntelui. Nu se poate să nu fie vreun loc pe unde să ne urcăm. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
neguroși... Și tot cu ochii închiși se ridică și scoase un fel de oftat aparte, cum nu mai oftase niciodată, de parcă toată tristețea omenească s-ar fi întîlnit atunci în el... Cînd deschise pleoapele și se trezi singur în decorul fantastic al pădurii, căpătă deodată convingerea că a devenit alt om. Îi venea și să rîdă și să plîngă, să strige ori să cînte... nu mai știa nici el singur ce-ar vrea să facă... Dar în clipa aceea se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilincăi, pentru a vedea dacă nu cumva a glumit, dar nu reuși. Ilinca părea străină. Nu mai spuse nimic și chiar încetini pasul, îndepărtîndu-se treptat de Ilinca. Un asemenea răspuns din partea ei era mai mult ca o insultă. Ce deosebire fantastică între visele pe care și le făurise el, noaptea, cînd scria poeziile și realitatea din atitudinea Ilincăi!... Lăsă capul în piept și continuă să fugă în urma ei, spunîndu-și în gînd că-i cel mai mare prost din lume și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
grup se pomeni, sfîrșind un urcuș cumplit de greu și de întortocheat, pe vîrful Pietrei Domniței. În acea sălbăticie totală, unde se părea că nu mai călcase picior de om de la începutul lumii, depărtările se deschiseră deodată ca niște oglinzi fantastice în care puteai privi măreția, singurătatea și tăcerea cea mai blîndă în tot ce au ele mai profund legat de sentimentele omenești... O pasăre neagră făcu ocolul unui țanc bătînd leneș din aripile lungi și terminate în unghi ascuțit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi asiști pe Adam și Eva iar la conferințele tale, însoțit de mine sau de Aurora, spui tot ce ne ai spus nouă despre Pămănt, viață și Univers. Aurora: și între conferințe ne apucăm să scriem o carte despre adevărul fantastic al Pămăntului și al Universului și, cu acordul tău, despre vizită, experiment. Totul povestit de un extraterestru?! Evelin: Crezi că va interesa pe cineva? Aurora: Conferințele ne vor lămuri. Profesorul: Stați, mai există o întrebare care trebuie lămurită pe loc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]