812 matches
-
octava a doua. Sunt utilizate armonii vocale și câteva sincope, existând în cântec o frazare melodica repetitivă și câte un acord pe spații mari. Nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi, iar elementele de percuție sunt proeminențe. Furtado susține că „sunetul fantomatic cântat la claviatură” provine de la discul single lansat în 1983 de formația Eurythmics, „Here Comes the Rain Again”, piesa ce a reprezentat sursă de inspirație pentru mai multe piese de pe "Loose", inclusiv pentru „Say It Right”. „Nu sunt sută la
Say It Right () [Corola-website/Science/313789_a_315118]
-
că Gattler Gălăgiosul) poartă o mască de prevestitor din spațiu, pe care, atunci când o îndepărtează dezvăluie formă să de om posac, personaj negativ întunecos. tiranic, cu o inimă de piatră, Gattler răspunde numai în fața lui Nemesis. Vanquo este un comis-voiajor fantomatic cu ochii vacante și o fată lungă palida - el este un personaj sinistru, cu un râs refrigerent. Îmbrăcat într-o serape și sombrero el este un tip incredibil de rapid. Vanquo a avut în cele din urmă o soartă ciudată
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
iar aceasta îl duce mai departe în cârcă, apoi îl predă unui gândac roșu uriaș, care să-l conducă mai departe pe uscat. Creatura lacustră și gândacul se întreabă dacă Jack este Alesul. Ajungând la niște cețuri străbătute de siluete fantomatice, Jack se luptă cu ele și când acestea pier, ceața se risipește și dă la iveală un peisaj fabulos, cu niște munți în formă de ciuperci, străbătând prin nori. Un uriaș Arheopterix îl duce pe Jack în zbor peste ținutul
Jack în Țara Moon () [Corola-website/Science/319416_a_320745]
-
atingere). Cele două tabere se asediază reciproc, declanșând o strategie a teroarei. Personajul titular al nuvelei a rămas captiv între cele două lumi, reîntorcându-se periodic în locurile unde copilărise și unde nu apucase să-și trăiască tinerețea. Postexistența sa fantomatică nu putea fi prelungită decât cu sângele animalelor de la conac și din sat; irupțiile fantasticului în viața cotidiană sunt deci malefice. Trecerea între cele două lumi se face cu o caleașcă veche condusă de un vizitiu fantomatic, simbol al luntrii
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
tinerețea. Postexistența sa fantomatică nu putea fi prelungită decât cu sângele animalelor de la conac și din sat; irupțiile fantasticului în viața cotidiană sunt deci malefice. Trecerea între cele două lumi se face cu o caleașcă veche condusă de un vizitiu fantomatic, simbol al luntrii lui Charon. Uciderea ritualică a strigoiului restabilește ordinea firească a lucrurilor, redând trupul Christinei lumii morților, căreia acesta trebuia de mult să-i aparțină, iar focul simbolic din final șterge urmele conflictului. Critica literară a identificat două
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
care respinge tentația absolutului, preferând unei ființe superioare (domnișoara Christina, respectiv Luceafărul) o iubire pământească (Sanda, respectiv Cătălin). Domnișoara Christina rostește obsesiv versurile de chemare a Luceafărului, plutind cu o grație „mai mult sensuală decât lugubră, mai mult visătoare decât fantomatică, mai mult delicată decât demonică”. Precocitatea personajului Simina a stat la baza scandalului public creat în jurul cărții. Fetița în vârstă de 9 ani ascundea sub un obraz de păpușă manifestări de un demonism precoce și o luciditate dezarmantă. Astfel de
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Calul îi moare pe drum, dar găsește pe neașteptate doi armăsari într-un coteț de porci. Îngrijitorul lor îi sechestrează slujnica, iar doctorul nu o poate salva fiind purtat cu mare repeziciune de cei doi cai, niște entități iraționale și fantomatice, la casa copilului suferind . Povestea se afundă tot mai mult în absurd. Confruntat cu imposibilitatea de a salva copilul de la moarte, doctorul este dezbrăcat de părinții acestuia și culcat în pat lângă bolnav, conform indicațiilor unui cor de școală, aflat
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
deja mort, acest lucru îi este un dat, așa cum exilul îi este un dat ». Restul capitolelor sunt așadar variațiuni ale temei inițiale sau simple adnotări la aceasta. Din momentul declanșării, subiectul operei evoluează întortocheat și eratic, la fel ca existența fantomatică a vânătorului Gracchus. Limbajul prozei kafkiene este sec, steril și amintește de stilul birocratic. Lingvistul ceh Pavel Trost îl consideră un produs al germanei pragheze din acea epocă, care se remarca pentru penuria excepțională de expresii figurate și colocviale. George
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
i (aceeași forma la plural ca și la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui relele celor vii. i sunt niște creaturi „mitologice” ale poporului dac adoptate ulterior de catre poporul român. Dacii considerau strigoii reprezentarea răului, spiritele celor adormiți ale căror fapte nu au fost demne de intrarea în „Împarația lui Zamolxis
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
motorii i-au fost afectate, abilitatea de a scrie nu a avut de suferit. Pe 11 decembrie 2007, Pratchett a postat online faptul că fost diagnosticat recent cu o formă rară de început de Alzheimer, care, spunea, „se află în spatele fantomaticului «accident vascular cerebral».” El are o formă rară de boală, denumită atrofie corticală posterioară, care face porțiuni din partea posterioară a creierului să se micșoreze și să se zbârcească. Într-un interviu radiofonic, Pratchett le-a cerut oamenilor să „rămână veseli
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
care apare în mai multe scrieri ale romancierului. Plasată în frământatul an 1917, acțiunea filmului surprinde metaforic destrămarea unui imperiu și renașterea națiunilor ce-și reclamau imperios independența. Totul este privit din perspectiva a două personaje ce se deplasează aproape fantomatic „prin cenușa imperiului” austro-ungar, surprins în agonia de dinaintea dispariției sale: Darie (Gabriel Oseciuc), un tânăr încă nealterat de mizeriile din jur, și Diplomatul (Gheorghe Dinică), un cinic cu pretenții de noblețe. Cei doi încearcă să supraviețuiască, dar Diplomatul sfârșește prin
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
abstracte nu există) găsesc jungla lui Meinong drept foarte respingătoare. Așa cum scrie Colin McGinn, „a urma în mod naiv aparențele lingvistice duce nu numai la impasuri logice ci și la extravaganță metafizică - spre exemplu jungla lui Meinong, infestată cu o fantomatică Ființă.” Un refuz al proclamațiilor ontologice ale teoriei lui Meinong este exprimată prin cuvântul de spirit „trebuie să radem jungla lui Meinong cu briciul lui Ockham”. Jungla lui Meinong a fost apărată de realiștii modali, a căror semantică a lumilor
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
îl forțează să renunțe la a mai fi șeful lor. John dovedește că a obținut harta comorii de la doctorul Livesey, restabilind astfel echipajului încrederea în el. În ziua următoare, grupul de pirați pornesc în căutarea comorii. Ben Gunn produce sunete fantomatice și pregătește capcane pentru a-i descuraja, dar Silver nu se dă bătut și găsește locul unde Căpitanul Flint a ascuns comoara. Pirații descoperă că comoara a fost luată de cineva înaintea lor. În urma acestui fapt, se produce un act
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
Angliei și a recâștigat câteva puteri ale magicienilor din Anglia. Norrell pleacă la Londra și aduce la viață o femeie tânără și frumoasă. Curând, bărbatul își acorda ajutorul guvernului în războiul pe care îl poartă cu Napoleon Bonaparte, creând corăbii fantomatice ca să îi sperie pe francezi. Toate merg bine până când un magician rival își face apariția. Jonathan Strânge este tânăr, chipeș, fermecător și foarte vorbareț - exact opusul lui Mr Norrell. Strânge accepta să se alăture și să îndure rigorile armatei lui
Jonathan Strange amp; Mr Norrell () [Corola-website/Science/315559_a_316888]
-
Chloe"(1951) de Ravel ,"Variații simfonice" (1946) (pe muzica de César Franck, "Sylvia"(1952) de Delibes, "La Péri" de Paul Dukas (1956), sau "Scene de balet" (muzica de Stravinski) (1948). Personajele pe care le întruchipa erau, adesea ființe fragile sau fantomatice, precum în vedenia artistului din „Apparitions” (Apariții) (1936), (muzica:Liszt-Lambert) sau vânzătoarea de flori din „Nocturne” (1936) (muzica:Delius) A mai lucrat și cu coregrafii Roland Petit și mai târziu, cu Martha Graham. În urma turneului Baletului Regal în S.U.A. în
Margot Fonteyn () [Corola-website/Science/316095_a_317424]
-
să fie dhampir. Roșe și-a dedicat viața unei misiuni mai mult decat primejdioase: s-o apere pe Lissa de strigoi, care și-au jurat s-o facă asemeni lor. O premoniție întunecată încolțește în mintea lui Roșe și umbre fantomatice prevestesc un râu cumplit ce se apropie tot mai mult de porțile de fier ale Academiei. Strigoii strâng cercul și cer răzbunare pentru viețile luate de Roșe. Într-o luptă mai aprigă decât cel mai înfricoșător coșmar, Roșe va trebui
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
un zvon că el și-a ucis soția. La 5 iulie 1677, el a murit și a fost pus să se odihnească în "mormânt", dar aceasta a fost doar începutul poveștii. În noaptea înmormântării sale a fost văzută o haită fantomatică de copoi care venea lătrând din mlaștină pentru a urla lângă mormântul lui. Începând din acea noapte, el putea fi zărit conducând haita fantomatică prin mlaștină, de obicei, în jurul datei aniversare a morții sale. Dacă haita nu ieșea la vânătoare
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
dar aceasta a fost doar începutul poveștii. În noaptea înmormântării sale a fost văzută o haită fantomatică de copoi care venea lătrând din mlaștină pentru a urla lângă mormântul lui. Începând din acea noapte, el putea fi zărit conducând haita fantomatică prin mlaștină, de obicei, în jurul datei aniversare a morții sale. Dacă haita nu ieșea la vânătoare, aceasta putea fi găsită rătăcind în jurul mormântului, unde urla și scheuna. Într-o încercare de a-i lăsa sufletul să odihnească în pace, sătenii
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
și de ogarii săi de vânătoare, a încalecat pe cal și a început să o urmărească prin mlaștina pustie. Puțin mai târziu, Hugo și fata au fost găsiți morți. Ea murise de frică și de oboseală, în timp ce un uriaș câine fantomatic stătea peste corpul lui Hugo. Prietenii lui au ajuns la locul unde Hugo o ajunsese pe fată și l-au văzut pe câinele uriaș, cu pupilele în flăcări și cu botul roșu de sânge, smulgând bucăți din gâtul lui Hugo
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
castel și nu la Londra. Pe drumul de întoarcere, Watson îl întâlnește pe Jack Stapleton, un naturalist familiarizat cu mlaștina, chiar dacă se mutase în zonă doar de doi ani. Ei aud un geamăt lugubru pe care țăranii îl atribuiau cânelui fantomatic, dar Stapleton afirmă că era probabil strigătul unui buhai de baltă sau, eventual, al unui sunt scos de mlaștină. Apoi, el fuge după un fluture din specia "Cyclopides", care se mai găsea în Dartmoor până pe la 1860. Watson nu este
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
cuceririi, el descoperă că trupul său poate ajunge în 'tărâmul stafiilor', loc în care găsește multe suflete moarte. Acestea pretind că, în momentul morții, doar unele suflete ajung în lumea de dincolo, celelalte rămânând blocate într-o stare de prezență fantomatică. Deși nu poate folosi stafiile, Dexter își dă seama că noua sa abilitate îi poate permite să treacă de măsurile de securitate cate protejează Pământul. În Valisk, posedații se organizează cu ajutorul lui Dariat și preiau controlul unei mari părți din
Alchimistul neutronic () [Corola-website/Science/323102_a_324431]
-
tablei în partea finală a ragăi hindustane. Combinând overdubbing-ul omului-orchestră, instrumente electronice și improvizația, făcută pentru o înregistrare unică și influentă, o lucrare psihedelică definitorie a anilor 1960, sporește prin arta copertei sale tihna poeziei ce constitue notele de album. Fantomatică și mult mai dificil de asimilat, este compoziția de pe partea " B" a albumului oroginal, intitulată "Poppy Nogood and the Phantom Band." Întrebuințând și aici tehnica overdubbing-ului, Riley interpretează iarăși la toate instrumentele, de această dată și la soprano saxofon (inspirat
A Rainbow in Curved Air () [Corola-website/Science/326628_a_327957]
-
Harris. În prolog, un băiat pe nume Billy este certat și lovit de tatăl său, Stan, din cauză că citește , o serie benzi desenate de groază. Tatăl îi aruncă revista la gunoi, în timp ce la fereastra lui Billy apare o The Creep, personajul fantomatic din benzile desenate. În partea de epilog, doi gunoieri găsesc revista în tomberon. Răsfoind-o, aceștia observă că cineva făcuse deja comanda pentru o păpușă voodoo. În casă, Stan se plânge de dureri persistente de gât. Acestea se dovedesc a
Creepshow () [Corola-website/Science/322683_a_324012]
-
inspirat pentru această parte după o pictură din 1872 a pictorului elvețian Arnold Bocklin întitulat "Autoportret cu Moartea cântând la vioară". Scherzo-ul reprezintă caracterul său iar acordajul neobișnuit al viorii contribuie la tensiunea din sunet și contribuie la caracterul fantomatic al muzicii. A treia parte este un marș solemn constituit sub forma unor variațiuni. Mahler utilizează forma "temă și variațiuni" într-un mod neconvențional. Partea poate fi divizată în următoarele secțiuni: A1 - B1 - A2 - B2 - A3 - CODA. Tema este prezentată
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
În afara unor ieșiri violente sunt mistuiți de flăcări și berbecii de lemn abia terminați. La lăsarea întunericului, în jurul taberei romane încep să mișune făpturi care vin târâș din ascunzători, ganguri subterane și de peste ziduri. Titus ordonă represalii împotriva acelor creaturi fantomatice pe jumătate flămânzite și împotriva transfugilor. Cine este prins afară - transfug, vagabond, căutător de hrană - va fi crucificat. Cinci sute de oameni bat mercenarii în cuie zi de zi pe bârne, în imediata apropiere a cetății. Treptat, în jurul versanților colinei
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]