9,565 matches
-
dar care, în cele din urmă, e ocupat de evenimente neprevăzute și de obligații la care trebuie să se înhame. [...] Tihna lui Franklin diferă mult de reveria lui Rousseau. Aceasta presupune un timp al solitudinii și al identificării melancolice cu "farmecul" naturii. Tihna, dimpotrivă, e un timp folosit pentru sau în vederea vreunui proiect util. Iar scrisul, chiar în forma personală, intimă a autobiografiei, rămâne pentru Franklin o operațiune esențialmente folositoare, pentru el și pentru ceilalți." Iată, apoi, o caracterizare sintetică memorabilă
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
conștiință se reflectă. Foarte adevărată, palpabilă, reală, dar și ciudat de abstractă, Valahia este o insulă, un spațiu al contrastelor, "nu este nici Orientul, nici Occidentul, este amândouă deodată fără a fi nici una". șocantă, dezamăgitoare, dar și seducătoare, insinuantă cu farmecele ei, Valahia este pentru lordul Stanley "o țară mică și misterioasă [...] capabilă de orice", ai cărei locuitori stârneau uimirea celor din vest"că au și ei două mâini, două picioare, se îmbracă la fel cu vecinul lor de cartier și
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
Confruntarea cu Catarina se desfășoară pe un singur plan: cel al forței. Trucurile, multe și repetitive au de prea puține ori efectul scontat. Uneori, personajul interpretat de Marian Râlea pare o copie palidă a celui jucat cu atîta aplomb și farmec în spectacolul Iluzia comică a lui Alexandru Darie de la Teatrul de Comedie. În partea a doua și mai cu seamă spre final, lucrurile par să se așeze și altfel și să capete o dimensiune specială. O evoluție a personajului "îmblînzit
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
îl face și Râlea pe ici, pe colo) din instinct și talent actoricesc, iar asta să o fi ajutat mai mult decît indicațiile regizorale. Prezența lui Marian Moraru în Grumio, servitorul lui Petruchio este un cîștig pentru spectacol prin rigoare, farmec, prin trucurile folosite inteligent și eficient în economia montării. Din păcate, restul personajelor pălesc (și în primul rînd Bianca, interpretată de Anca Sigartău) și nu știu dacă neapărat în favoarea protagoniștilor. Jocul celor mai mulți actori este mediocru, forțat, șablonard. Distribuția ne pare
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
democratice în chip demagogic: "Libertinul de ieri ori de azi, dezinvolt, ușuratic, sceptic, cu capul în nori, se uită cu aceeași invidie la cuplul, real sau mitic, care a trăit sau trăiește o dragoste unică, o dragoste absolută" (Jacqueline Raoul-Duval: Farmecul discret al adulterului: scenariile infidelității). Acești libertini sui generis au încercat a nega natura mitică a Pieței Universității, dar, fără voia lor, i-au relevat tocmai această natură, menită a se înscrie în conștiință ca un izvor al unei istorii
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
există dramolete în realitate, ci numai ochi care le construiesc, ochi în care a intrat un ciob din oglinda lui Andersen, accident de care scriitorii buni ai Japoniei se pare că au fost feriți. Ar fi banal de explicat că farmecul acestor romane rezidă într-un niponism rafinat, atît de diferit de modelul european sau american încît noi, ca cititori, sîntem tentați să vibrăm la un exotism de atmosferă ce ar camufla de fapt adulterul dintotdeauna și de oriunde. Numai că
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
cuplu lansat de fapt de către Pierre Jolinet în En plein coeur. Inventat parcă anume pentru a reabilita cândva mouse-ul alienant al computerului, șoricelul Stuart înfiat de familia Little are ambiția ca prin intermediul regizorului Rob Minkoff să păstreze pe ecran întreg farmecul desuet al cărții tipărite în 1945 de către "părintele" său, americanul Elwyn Brooks White reputat gazetar ajuns academician răsplătit și cu o mențiune Pulitzer pentru întreaga activitate de scriitor umanist, în descendența lui Montaigne. Hazul este că principiile promovate de filosoful
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
I. Hangiu Acum cinci pătrare de veac, la 1 martie 1875, a apărut, în Revista contimporană din București, articolul Poesiele d-lui Eminescu, semnat G. Gellianu. Apreciat în 1872 de Titu Maiorescu pentru "farmecul limbajului", contestat în 1873 de Petre Grădișteanu pentru "greșale grosolane de gramatică, de prozodie", tînărul poet Eminescu este denigrat de același P. Grădișteanu, ascuns sub pseudonimul G. Gellianu sau Gr. Gellianu, în aceeași Revistă contimporană. Vreme de peste un secol, criptonimul
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
național. În 1872, criticul publică în Convorbiri literare un studiu de constatări pozitive, intitulat Direcția nouă în poezia și proza română. În acest studiu, Maiorescu îl citează pe Eminescu după Alecsandri: "...în fine poet, poet în toată puterea cuvîntului", avînd "farmecul limbajului". În schimb, tabloul într-un act în versuri Uă noapte pe ruinele Tîrgoviștei de P. Grădișteanu, care conținea versuri ca acestea: "Două împreună/ Noi facil putem/ De ori ce furtună/ Să ne apărăm/ Să cercăm unire/ Aici e speranța
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
literare. în schimb, evaluările sale sunt capricioase și nu se poate conta pe ele. Criticul descrie, de exemplu, cu o virtuozitate mefistofelică felul de a fi al poeziei lui Nichita Stănescu, dar o face numai pentru a avea autoritate asupra farmecului ei și a putea să-l nege: " Poezia lui suferă de un regim de exterioritate, de un imbold centrifugal, care îi împinge " viziunea " spre un surogat, adică spre o execuție artificială la rece, din ce în ce mai puțin controlată. Nu "viziunea" proclamată constituie
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
aprilie a.c.) a înlesnit unuia din cei mai originali tineri regizori - este vorba de Mona Chirilă - o probă de profesionalism. Căsătoria lui Gogol nu este un text facil. El are toate însemnele comicului de situație: parafrazînd l-am putea numi "farmecul indiscret al căsătoriei mic burgheze". Or, tocmai aceste caracteristici i-au provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
felul, majore cum este cel de la Nottara. Dezamăgirea, tristețea și neputința au coborît adînc în sufletele oamenilor de teatru. Totuși, pe ici, pe colo ies spectacole care mai au forța să ne întoarcă la bucuria inegalabilă pe care o provoacă farmecul teatrului. Nici nu ne dăm seama ce nevoie avem de această bucurie, de această diversiune, de acest miraj. Locuitorii Veneției din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea îmi vine să spun că știau mai bine decît noi cei
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
cu generozitate, nu pentru prima oară. În încheierea aceluiași concert a fost reaudiat Poemul vocal simfonic "Isis", pentru orchestră și cor de femei. Este o lucrare de atmosferă intimă, susținută de dirijorul Camil Marinescu în zona unei spiritualități ce aparține farmecului acestei muzici. Câteva zile mai târziu, cu prilejul concertului Orchestrei de Cameră Radio, am reaudiat ciclul cântecelor pe versuri de Clement Marot, în versiunea orchestrală semnată - de această dată - de maestrul Pascal Bentoiu, unul dintre cei mai acreditați exegeți ai
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
Stancu, Eugen Barbu etc. Ne-am lăsat duși de coté-ul aventuros, de mister și trape rocambolești, de suspens, urmăriri, travestiuri, conspirații și vânzări, de răpiri și curse, de încăierări și tâlharii, de tot ceea ce înseamnă român de acțiune, al cărui farmec rezidă în temeritatea epica a locului comun. Originalitatea cu orice preț nu face parte din rețetă lui Adrian Grigore. I se preferă eficientă și autenticitatea relatării albe, previzibile, convenționale. Conacul lui Caraminu pare o quasi-butaforie. Și totuși credibilă, ca și
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
franchețe din toate ale sale alcătuiri și preocupări, menționînd, de la început, că s-a înscris la Facultatea de Medicină chiar pentru chirurgie. Uluitoare destăinuire, care echivalează cu sentimentul unei vocații bine intuită. Să notez bunele pagini de început care reconstituie farmecul indicibil al unui bucureștean interbelic, locuind pe o stradă în preajma Bd. 1 Mai, ce poartă azi numele scriitorului Gala Galaction, și el avînd o căscioară pe acea stradelă. Aprovizionarea curentă, pe atunci, ne reamintește dl prof. Dan Setlacec, se făcea
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
și săli de spectacole este sinonim cu însăși ideea de cultură. Totul pare să conducă la Washington spre Dupont Circle, prin fluxul necontenit a trei mari bulevarde, plus vecinătatea cartierului istoric al Washingtonului, Georgetown - ceea ce conferă locului un surplus de farmec și magie. Ca vechi rezident al acestei zone - am locuit mai multe luni la două minute de piațetă și-mi reamintesc cu încântare de serile de primăvară și de vară când orchestre improvizate, virtuozi ai chitarei, ai clarinetului, ai flautului
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
Faptul că subiectul nuvelei este aproape identic cu cel din O iubire a lui Swan înnobilează, á rebours, stîngăciile inerente începuturilor, conferă banalitaților un aer misterios, iar locurilor comune o prospețime neașteptată. Mai mult decît atît, am putea spune că farmecul acestei scrieri rezidă tocmai în imperfecțiunile ei, în faptul că ni se oferă șansa unică de a putea surprinde, în detalii infinitezimale, cristalizarea materiei și viziunii viitorului roman, întocmai cum am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
deceniilor care au urmat adolescenței, cînd am devenit prizonier al acestor crude și nefirești terori comuniste". Stăpînit de idealuri literare, scrie la 17 ani o piesă de teatru, Viața ascunsă, urmată de cîteva nuvele, de o altă operă dramatică, La farmecul nopții, și de romanul Blocada. Se integrează acelui înfrigurat intermezzo dintre 1945 și 1948, cînd spiritul liber al culturii românești a mai putut avea o ultimă pulsație luminoasă înaintea lungii nopți totalitare, urmînd cursurile Facultății de litere din București, scriind
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
mă întorc la Constanța, unde, nici acolo, nu puteam prevedea un mod de a-mi duce existența. Mi-a propus să trec un examen pentru un post de impiegat la Direcția Generală a Teatrelor, pe care l-am obținut". Piesa Farmecul nopții, tipărită la Editura Fundațiilor Regale, în 1945, capătă Premiul scriitorilor tineri, iar romanul Blocada, tipărit, prin prieteneasca benevolență a lui Aristide Blank, la Editura Cultura Națională, în 1947, a fost retras din librării și distrus în aprilie 1948. Prigoana
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
germană și este membră a Uniunii Scriitorilor din Austria (1993) și din România. țara din care a plecat supraviețuiește în textele din volumul de față, Spaima este un cameleon, prin cîteva imagini puternice, dar încărcate cu nimic altceva decît cu farmecul perfid al amintirii ("mușc din amintire ca dintr-o pîine mucegăită" - Mama duce paharul cu apă la gură); nu există, cum ar constata Cornel Ungureanu, un sentiment al exilului; ferestrele casei de la Brăila, gutuile înșirate pe șifonier, o imagine a
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
cărui inteligență literară ne desfată adesea cu o pură artă a cuvîntului". Scrierea din 1840 Iluzii pierdute dovedește oarecare har, prin balzacianismul manifest, aducînd în scenă pe eroina, Niceta, invitată la un rendez-vous printr-un bilet de amor de un farmec livresc indicibil. Romantic, deși cu ecouri balzaciene, e și începutul de roman din 1850, Tainele inimii, împrumutat, cu titlu cu tot, de un optzecist textualist, într-o scriere, evident, originală. Eroul este și în fragmentul de roman din 1850, ca
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
Secolul XX și Viața Românească, fie în volume ca Însemnări critice, Scriitori contemporani, Engrame sau În cunoștință de cauză (volum care conține texte difuzate la posturile de radio "Europa Liberă", "BBC" și "Deutsche Welle". Relectura "însemnărilor" lui I. Negoițescu are farmec și textele surprind prin prospețime. Eseurile despre Heidegger și prietenia ratată dintre filozoful nihilist și Karl Jaspers, prietenie născută pe fundalul unui ciudat dezinteres reciproc pentru operele filozofice, despre memoriile lui George Manolescu, un escroc internațional de la sfârșitul secolului XIX
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
reprodus parțial de Al. Condeescu: "Ti- tlul acestei publicațiuni, Manuscriptum, denumește, în forma lui solemnă, nu numai acea tortură dulce a manuscrisului care a muncit pe marii și pe micii scriitori, de la noi și de pretutindeni, dar și ceva din "farmecul manuscriselor", în primul rînd eminesciene, despre care scriam pe vremuri. Raportat la scrisul de mînă, tiparul este cam ceea ce, față de modelul viu, este fotografia. Și-n pagina de tipar, ca și la cea mai artistică dintre fotografii, același aer inanimat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
nefericite, propriile lor creații, păcătuiau prin prea multă sinceritate, cauza principală a înveninării relațiilor dintre ei, s-au grăbit să repare ceea ce mai putea fi reparat, inoculîndu-le oamenilor în sînge licoarea ipocriziei. De atunci totul s-a schimbat ca prin farmec. Zidul singurătății s-a prăbușit, bărbații, femeile, ba chiar și copiii au început să se apropie unii de alții, să se adulmece, să se mîngîie și să se giugiulească, să-și încălzească sufletele și trupurile, să-și cînte osanale și
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
de fapt a întregului edificiu retoric - relatarea ororii cotidiene se structurează într-un alt cod. Limbajul banalității, cel tehnic-medical ori al detaliilor juridice, cel "indecent", argoul și limbajul juvenil cel mai recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]