3,301 matches
-
unei comunicări întrerupte, un drum fără întoarcere pe care se confruntă cu o devastare culturală percepută de el ca fiind iremediabilă. Pasolini preferă lumea țărănească, religioasă și mitologică, chiar dacă este afectată de o eternă inegalitate socială, ori Italia din perioada fascistă sau post-fascistă, în care „viața era ca atunci când eram copii, și vreme de treizeci de ani nu s-a mai schimbat” - în comparație cu distrugerea produsă prin urbanizare, industrializare și modernizare. Este o teză cu care putem să nu fim de acord
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se dovedește a fi tot mai mult unul de tip irațional și pragmatic: autoritatea pe care o atribuim în mod tacit acțiunii are un caracter subcultural așadar, în esență, de dreapta” și 2. „Noi am fost adoptați și de instigatorii fasciști, care se amestecă cu revoluționarii verbali (verbalismul poate duce însă și la acțiune, mai ales când o mitizează), și reprezentăm o mască perfectă nu doar din punct de vedere fizic - curgerea și unduirea noastră dezordonată tind să omologheze toate fețele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la „chestiuni” de Dreapta. Ciclul s-a încheiat. Subcultura la putere a absorbit subcultura de opoziție și și-a însușit-o: cu o abilitate diabolică, a făcut cu răbdare din ea o modă care, dacă nu poate fi numită chiar fascistă în sensul clasic al cuvântului, este însă de o reală „extremă dreaptă”. Închei cu amărăciune. Măștile dezgustătoare pe care tinerii și le pun pe chip, urâțindu-se aidoma prostituatelor bătrâne dintr-o nedreaptă iconografie, recreează obiectiv pe fizionomiile lor ceea ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a început de la revoluționarea tăcută a infrastructurilor. Desigur, în toți acești ani, nu a-ncetat lupta de clasă, care continuă încă. Așa se explică, de fapt, aspectul exterior al acestei reacțiuni revoluționare, aspect ce se prezintă în formele tradiționale ale dreptei fasciste și clerico-liberale. În timp ce reacțiunea primară distruge în mod revoluționar (față de sine însăși) toate vechile instituții sociale - familia, cultura, limba, Biserica -, reacțiunea secundară (de care se folosește temporar cea dintâi, pentru a se putea înfăptui la adăpostul luptei directe de clasă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care, în numai câțiva ani, a distrus toate culturile periferice ce - până acum câțiva ani, tocmai - aveau asigurată o viață proprie, în esență liberă, chiar și la periferiile cele mai sărace și de-a dreptul mizerabile. Nici o formă de centralizare fascistă nu a reușit să facă ceea ce a făcut centralizarea operată de civilizația de consum. Fascismul propunea un model reacționar și monumental, ce rămânea însă la stadiul de literă moartă. Diferitele culturi alternative (țărănești, lumpenproletare, muncitorești) continuau să se supună imperturbabile
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mentalitate care, altfel, n-ar ști unde să se localizeze. Prin spiritul televiziunii se manifestă concret spiritul noii puteri. Fără îndoială (ne-o arată rezultatele) că televiziunea este autoritară și represivă ca nici un alt mijloc de informare din lume. Ziarul fascist și inscripțiile de sloganuri mussoliniene de pe zidurile caselor ne fac să râdem (cu durere): este ca și când am compara plugul cu tractorul. Țin să repet că fascismul nu a fost, practic, în stare nici măcar să rănească sufletul poporului italian: noul fascism
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și ideologia hedonistă a puterii. Dimpotrivă, astăzi, există motive obiective pentru o angajare totală. Starea de urgență cuprinde masele; ba mai mult, cuprinde în special masele. Aș rezuma aceste motive în două puncte. Primul: „suportarea” unei lupte împotriva vechilor asasini fasciști, care caută să creeze tensiuni de data aceasta nu lansându-și bombele, ci instigând mulțimea la dezordini în parte justificate de nemulțumirea extremă. Al doilea: repunerea în discuție a „compromisului istoric”1, acum că el nu se mai configurează ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
clericalismul și sforăriile) poate conviețui în mod pașnic cu noul (producție a inutilului, hedonism, dezvoltare cinică și nediscriminată); și aceasta pentru că o astfel de conviețuire este un dat obiectiv al națiunii italiene. Continuitatea dintre cei douăzeci de ani de regim fascist și cei treizeci de ani de regim creștin-democrat își află temelia în haosul moral și economic, în defetism ca imaturitate politică și în restricția Italiei de a accede la locurile prin care trece istoria. Ceea ce i-a deosebit formal pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
treizeci de ani de regim creștin-democrat își află temelia în haosul moral și economic, în defetism ca imaturitate politică și în restricția Italiei de a accede la locurile prin care trece istoria. Ceea ce i-a deosebit formal pe foștii stăpâni fasciști de noii stăpâni creștini democrați (care nu mai au absolut nimic creștin în ei, întrucât au aruncat cu cinism masca) este exercițiul puterii: regimul fascist a fost o dictatură, iar cel creștin-democrat a fost unul parlamentar-polițienesc. Parlamentarismul a fost un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
accede la locurile prin care trece istoria. Ceea ce i-a deosebit formal pe foștii stăpâni fasciști de noii stăpâni creștini democrați (care nu mai au absolut nimic creștin în ei, întrucât au aruncat cu cinism masca) este exercițiul puterii: regimul fascist a fost o dictatură, iar cel creștin-democrat a fost unul parlamentar-polițienesc. Parlamentarismul a fost un lux permis noilor stăpâni (antifasciști!) prin prezența Bisericii. Grandioasa majoritate pe care Creștin-Democrația a obținut-o dintotdeauna la votări în ultimii treizeci de ani datorită
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este - cred eu - imposibil de realizat de-acum, din punct de vedere istoric. Amenințarea pentru Italia o reprezintă eventual o lovitură de stat asemenea celei din Etiopia (sau Portugalia?), în care armata s-ar plasa - cred - în afara vechiului univers ideologic fascist. Ea s-ar putea susține exclusiv pe principiul de „ordine”: dar o „ordine” menținută pentru a proteja nu un stat al mizeriei și al nedreptății (ca pe vremea fascismului și a creștin-democraților din anii ’50), ci pentru a proteja „dezvoltarea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la Religia sa codificată (contradicție între termeni, care însă nu putea să lezeze un țăran din Puglia ori din Bretonia, din Friuli ori din Andalusia, a cărui religiozitate se plasa mult dincoace de o atare contradicție). Acordul Bisericii cu regimul fascist 2 a fost un lucru foarte grav, la momentul acelei semnări ce a reprezentat un blestem în ochii lui Dumnezeu; dar astăzi acest acord este încă și mai grav. De ce? Pentru că poporul italian de atunci era „solidar” - în sensul pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
analizat raportul Bisericii cu Familia. (...) Cât despre mine, pot spune că sentințele Tribunalului Sacru m-au scandalizat. Dar să fie clar: nu din cauza aberației lor morale și politice, a servilismului lor lingușitor față de aliații tradiționali (oameni de putere creștini-democrați și fasciști) și nu pentru senzația de înșelăciune, de tertip, de ipocrizie, de rea-credință, de insinuare, de privilegiu, care nu apar niciodată mai evidente ca în aceste sentințe. Ele m-au scandalizat din două motive, ce ar putea fi considerate mai degrabă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Sigur, trăiască republica antifascistă. Dar care este sensul real al acestei fraze? Să încercăm să-l analizăm. Ea provine din două fapte, care o justifică de altfel în totalitate: 1. victoria zdrobitoare a lui „contra” pe 12 mai3, 2. masacrul fascist de la Brescia, în ziua de 28 a aceleiași luni. Victoria lui „contra” este, de fapt, o înfrângere nu doar a lui Fanfani și a Vaticanului, ci, într-un anume sens, și a lui Berlinguer și a Partidului Comunist. De ce? Pentru că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
culturii italiene, care se îndepărtează atât de fascismul tradițional, cât și de progresismul socialist. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ce rost mai are „masacrul de la Brescia”1 (sau cel de la Milano, înaintea acestuia)? Să fie oare vorba despre un masacru fascist, care implică o reacție de indignare antifascistă? Dacă cuvintele sunt cele care contează, atunci trebuie să răspundem pozitiv. Dacă în schimb contează faptele, atunci răspunsul trebuie să fie negativ sau cel puțin să modifice vechii termeni ai chestiunii. Italia n-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-a unificat foarte mult. Matricea care îi generează pe italieni este de-acum aceeași. Nu mai există deci o diferență apreciabilă - dincolo de o alegere politică încadrabilă într-o schemă moartă care să fie umplută prin gesturi - între un cetățean fascist oarecare și un cetățean antifascist oarecare. Cultural, psihologic și - ceea ce este cel mai impresionant - fizic, ei sunt interșanjabili. Nimic din comportamentul cotidian, la nivel mimic, somatic - dincolo de un miting politic sau o acțiune politică, repet-, nu poate face distincția dintre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
credea el)? O Italie rustică, lipsită de comodități? Fără televiziune și fără bunăstare? Fără motociclete și geci de piele? O Italie cu femeile închise-n casă și pe jumătate îmbrobodite? Nu, este evident că până și cel mai fanatic dintre fasciști ar considera anacronic să renunțe la toate aceste cuceriri ale „dezvoltării”. Cuceriri care anulează - prin nimic altceva decât prin simpla lor prezență, devenită totală și totalizantă - orice misticism și orice moralism al fascismului tradițional. Prin urmare, fascismul nu mai este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ale „dezvoltării”. Cuceriri care anulează - prin nimic altceva decât prin simpla lor prezență, devenită totală și totalizantă - orice misticism și orice moralism al fascismului tradițional. Prin urmare, fascismul nu mai este cel tradițional. Și atunci ce este? Tinerii din taberele fasciste, tinerii din SAM1, tinerii ce sechestrează persoane și pun bombe în trenuri se numesc și sunt numiți „fasciști”: dar este vorba despre o definiție pur nominalistă. Ei sunt întru totul identici cu majoritatea celor de o vârstă cu ei. Din
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
misticism și orice moralism al fascismului tradițional. Prin urmare, fascismul nu mai este cel tradițional. Și atunci ce este? Tinerii din taberele fasciste, tinerii din SAM1, tinerii ce sechestrează persoane și pun bombe în trenuri se numesc și sunt numiți „fasciști”: dar este vorba despre o definiție pur nominalistă. Ei sunt întru totul identici cu majoritatea celor de o vârstă cu ei. Din punct de vedere cultural, psihologic, somatic, repet, nu există nimic care să-i distingă de aceștia. Ceea ce îi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
repet, nu există nimic care să-i distingă de aceștia. Ceea ce îi deosebește este o „hotărâre” abstractă și apriorică ce trebuie spusă cu voce tare, pentru a se face cunoscută. Poți să vorbești întâmplător ore în șir cu un tânăr fascist terorist, fără să-ți dai seama că este fascist. Și asta în timp ce până acum zece ani era suficientă nu spun o vorbă, ci o privire, ca să-l deosebești și să-l recunoști. Contextul cultural în care se formează acești fasciști
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aceștia. Ceea ce îi deosebește este o „hotărâre” abstractă și apriorică ce trebuie spusă cu voce tare, pentru a se face cunoscută. Poți să vorbești întâmplător ore în șir cu un tânăr fascist terorist, fără să-ți dai seama că este fascist. Și asta în timp ce până acum zece ani era suficientă nu spun o vorbă, ci o privire, ca să-l deosebești și să-l recunoști. Contextul cultural în care se formează acești fasciști este foarte diferit de cel tradițional. Acești zece ani
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sute sau mii; iar dacă guvernul și poliția ar fi vrut, ei ar fi dispărut complet din scenă încă din 1969. Fascismul masacrelor este deci unul nominal, lipsit de o ideologie proprie (distrusă fiind de calitatea vieții reale a acestor fasciști) și, în plus, e artificial: el este dorit de Puterea care, după ce a lichidat tot din interese pragmatice fascismul tradițional și Biserica (clerico-fascismul, care era, efectiv, o realitate culturală italiană), a hotărât apoi să mențină în viață anumite forțe care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
putea să regret țărișoara. Asta dacă nu cumva tu mă consideri schimbat radical, lucru care face parte din psihologia italienilor dispuși să vadă miracole la tot pasul - lucru care însă nu mi se pare demn de tine. „Țărișoara” este mic-burgheză, fascistă, creștin-democrată; e provincială și stă la marginea istoriei; cultura sa este un umanism scolastic, formal și vulgar. Vrei ca eu să deplâng toate acestea? În ceea ce mă privește, această țărișoară a fost o țară a jandarmilor, care m-a arestat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
clasa dominantă (naționalistă) modela acest reziduu conform propriilor interese și scopuri politice (pentru un pugliez - și mă gândesc aici la De Martino 1 -, națiunea care îi era complet străină a fost mai întâi Regatul burbonic, apoi Italia piemonteză, apoi cea fascistă, pe urmă Italia actuală, fără soluție de continuitate). Or, tocmai această lume țărănească nelimitată, prenațională și preindustrială, care a supraviețuit până acum câțiva ani, este cea pe care o regret (nu întâmplător, poposesc cât mai mult timp posibil în țările
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este radicală: ea consideră fenomenul ca pe unul global, nu și excepțiile, rezistențele sau cazurile de supraviețuire. Când vorbesc despre omologarea tuturor tinerilor, conform căreia, judecând după corp, după comportament și după ideologia inconștientă și reală (hedonismul consumist), un tânăr fascist nu poate fi deosebit de toți ceilalți tineri, enunț un fenomen general. Știu foarte bine că există tineri care se deosebesc. Dar sunt cei care aparțin elitei noastre, condamnați să fie și mai nefericiți decât noi; și, prin urmare, poate și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]