1,054 matches
-
La 21 ianuarie 1942 notează în jurnal: „Zăpada este - mă gîndeam - un element: o forță naturală”. Apoi: „O idee de nuvelă... S-ar chema Zăpada. Ar fi povestea unui moment de renaștere în viața unui om ratat... Drumul [...] printr-un fastuos decor de iarnă [...] trezește în el dorința de reîncepere a unei noi vieți”. Cu alte cuvinte, visează să scrie, în iarna lui 1942, ceea ce tocmai încheiase de scris în iarna lui 1940.
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
al societății,/ când ajungi să primești/ prima șpagă, e, mai nou,/ ăsta, un gând al meu/ ca pocnetul unui dos de labă uriașă,/ părintească,/ peste ceafă"); iar o coadă la secția de votare îl duce pe ,erou" cu gândul la fastuoasa Love Parade ce inundă străzile Berlinului. Contrastul apare ca tragicomic, varianta autohtonă de socializare având ceva mucegăit și ridicol, un iz de marfă second-hand : În timp ce mă cert cu o proastă de funcționară,/ revoluția rave se naște și moare/ undeva departe
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
ne-a propus, la sfârsit de stagiune, spectacolul cu opera TURANDOT de Giacomo Puccini, care se reprezentase cu 40 de ani în urmă, în regia de excepție a lui Jean Rânzescu. Avem încă în minte acel spectacol superproducție cu decoruri fastuoase, cu o regie deosebită, conținând câteva nume de mari artiști trecuți în eternitate, precum: Mariana Stoica, Teodora Lucaciu, Ludovic Spiess, Nicolae Florei, dar și ale altor interpreți de marcă cum sunt: Maria Slătinaru Nistor, Maria Șindilaru, Ioan Hvorov. De această
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
conform lui, din resemnare, muzica. Așa că Ion Vartic argumentează, așa cum procedează constant, în sens filosofic și transmundan: „Dar soluția de compromis muzicală [...] - o știm de la Kierkegaard încoace -, nu e decât forma pură, absolută, de donjuanism”. Debordând de informații și conjecturi fastuoase, contrafortate în note de subsol instructive și retenibile ele însele, volumul propune subtitluri apte de reverii, cum ar fi „Cenaculum și subterraneum“, în care este vorba despre „adăposturile canonice unde încolțește creativitatea“. Se găsesc lesne modele - unul ar fi Stendhal
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
aș fi fost cruțată de mulți ani de nefericire". Logodna a fost anunțată oficial. Căsătoria a avut loc, la Atena, în martie 1920. În mai s-a stabilit în București. Avea 25 de ani și a fost primită cu ceremonii fastuoase ce se cuveneau prințului moștenitor. La sfîrșitul lui 1921 s-a născut Mihai. A fost, în familia regală a României, o mare bucurie, succesiunea firească la tron, potrivit legii salice, fiind asigurată. Elena era mai mult singură iar Carol nu
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
rețineri față de acțiunea propusă. O zi sau două mai tîrziu, Andrei Gheorghe preciza că lucrurile nu trebuie privite grav, ci mai degrabă ironic. Chiar acceptînd sugestia, tot nu-mi vine să plec de-acasă; orașul împrospătat de zăpadă îmi apare fastuos și ispititor. Ca la un prag de despărțire posibilă simt nevoia să străbat Capitala dacă nu cu autobuzul sau cu pasul, măcar cu ajutorul hărții din "Pagini aurii", ediția 1999/2000. Sînt străzi pe care n-am fost niciodată și le
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
dacă se întâmplă să fie un fidel cititor al dlui G. Pienescu se va amuza, ca de încă o execuție în stil. Cum că o asemenea modalitate de a cerceta numai bucătăria unei case duce la necunoașterea unor interioare posibil fastuoase, aceasta e o altă chestiune, în care a ne pronunța ar însemna a fi, la rândul nostru, polemici, ceea ce nu intenționăm, dat fiind via simpatie ce purtăm criticului. Dacă însă cititorul va pofti să cunoască în substanță corespondența caragialiană, el
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
ale lumii artistice ori ale "foștilor" de oarecare faimă cîndva, în felul său un clasic al sumbrei meserii, trecea aferat de la catafalcul doamnei Logadi la supravegherea atentă a pregătirilor pentru altă înmormîntare; de zidul capelei stătea sprijinit capacul unui sicriu fastuos îmbrăcat în mătase roșie. Murise o activistă a mișcării sindicale internaționale, soția unui scriitor suprarealist cîndva, ajuns, cu vremea, un personaj de vază al zilei și se aștepta, probabil, venirea la ceremonie a unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
întunericul nopții. Ținându-mă de mână mă conduce în imobil. Este umed, rece, scara scârțâie îngrozitor și pare nesfârșita, întunericul creează tot felul de fantome. Aud sunetul cheii răsucite în broască, ușa se deschide și pătrundem în apartament. Camerele mobilate fastuos și decorate abundent par rupte din ireal. Ne oprim într-un salon inundat de flori, dar ciudat nici o fereastră nicăieri! Draperii grele de pluș acoperă pereții... încăperea pare dominată de pianul ce se află așezat lângă un imens gramofon. Decor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
zi, Dacă în firea ta nu există a fi? Chiar când vântul nu bate agale, Lemnul din tine coboară pe cale, Dorește să devină blând, De parcă elanul meu nătâng S-a risipit la hanul unui crâng. Cum pot să mai devin fastuos Când cuvântul a pierit La amiază, iarăși nenuntit? La tine stă în calendar Doar a avea și fără prunci Mai nou ... doar eu Și atunci! VISAM COLORAT Pildele sunt pentru cei înțelepți Cum florile sunt pentru Raiul sufletelor deschise. Dacă
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul serios al așteptării contemporanilor. Ca
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
sursă recognoscibilă și se răsfrînge apoi asupra unor obiecte determinate. Lumina ei nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu creează istorie. Sultana Maitec nu negociază cu lumina aceea barocă, fastuoasă și generatoare de efecte, cu acel lumen spectaculos și tranzitoriu, ci încearcă, în continuarea experiențelor bizantine, medievale și postbizantine, să consacre, într-o imagine pură și antiretorică, lumina adevărului, cea necreată, lumina spirituală, acel lux care vine dinlăuntru, care nu
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i plăcea cerbului să-și întâmpine și să-și înfrunte adversarii. Acolo, în largul poienii însorite, aștepta totdeauna cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în sidef" (Dies irae). Prin urmare un amestec de semnale care-și are tîlcul său. Poetul Radu Voinescu e un homo duplex, oscilînd, aparent conciliant, însă neîmpăcat în fond, cum i se cuvine unui artist, între existențialismul damnării și idealitatea fastuos estetă, ceea ce, privind lucrurile mai de sus, confirmă barocul care își înglobează cu voie bună propria negație. Radu Voinescu - Hierofantul, Ed. Vinea, 1999, 62 pag.
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Croindu-și cu greu prin hățișuri cărarea, cînta dintr-un flaut de os și zicea: - Veniți să vînăm în păduri nepătrunse mistrețul cu colți de argint, fioros, ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse copita și blana și ochiul sticlos... Fastuosul scenariu mitic se sprijină pe simetrii și articulații subtile și deschide largi perspective simbolice. Mistrețul i se năzare prințului pretutindeni: în "apa jucînd sub copaci", în foșnetul ierbii, în lucirea lunii - ca o obsesie premonitorie și fatală: Dar vai! sub
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
înainte de a intra în scenă, în cabine, în spatele decorurilor, înainte de a fi îmbrăcați și machiați. Dresurile cucoanei Duduca, de exemplu, relevante produse ale imaginarului, proprii păstrării tinereții, cât și teribila poftă de mâncare a tânărului Nicolae Filimon, transpusă într-o fastuoasă înșiruire de feluri de mâncare, ca într-o epopee. Dramaturg, este atent la orice, la mers, la gest, la chip, la mimica feței, la voce. Îl descoperim dramaturg atunci când pune în scenă abuzuri, dezlănțuiri de patimi sub pretextul apărării unei
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
un titlu înșelător are ceva dintr-un orgiastic ghiveci al filmelor de gen, totul citațional, mestecat în acizii culturii prodigioase a lui Tim Burton, nimic la prima mână, totul tăiat cu foarfecele sau cu briciul și relipit într-un colaj fastuos în care umbra lui Michael Jackson se întâlnește în spiritul suprarealist de care pomeneam cu o morgă shakespeariană și cu umbre expresioniste invocate ironic, în care goticul cu mucegai victorian se ciocnește de consumerismul McDo și de siropurile sentimentale ale
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
și blasfemie. Dar nu peste tot rețeta despărțirii e atît de înverșunată. Vasile Dan înțelege a lua distanțe față de cruda realitate cu concursul scriiturii elaborate, cu excentricitatea compensatoare a imaginii. Avînd aerul a defila provocator, se rostește prețios, pe alocuri fastuos, ca și cum și-ar bomba pieptul acoperit cu decorațiile imaginilor: ,să zboare fără aripi precum apa/ să alerge fără picioare precum vîntul/ să citească precum un analfabet textul/ nescris dimineața" (Cîntec). Sau: , cum fuge vîntul pe o bicicletă uriașă/ cum deschide
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
La emisiunea ”” de la postul Kanal D, incepand cu ora 10.00, s-a metamorfozat în personajul de desene animate Minnie Mouse, pentru a le oferi micuților săi invitați o sărbătoare fastuoasa cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului. “Draga mea prietena” a sărbătorit astăzi Ziua Internațională a Copilului într-o atmosferă plină de veselie, cântece, jocuri și dansuri. De 1 iunie, în platoul emisiunii au fost prezenți nimeni alții decât Minnie și
Gabriela Cristea Toader s-a metamorfozat, de Ziua Copilului () [Corola-journal/Journalistic/22753_a_24078]
-
iubirii în dubla ipostază metaforică de scai sau ficus. Iată o probă de ars poetica și de identificare: "Dar să-mi ierte copilăreasca pornire/ de a mă însoți cu scaiul războinic. Vameș/ al singurătății/ de a fi de partea/ bucuriei fastuoase a oțetarului tânăr/ împovărat cu muguri din care frunzele/ își scot cozile de păun/ sau de a rămâne/ schimbător/ statornic/ precum țărmul/ și prin asta cu-adevărat al ei". Un ceremonial al adorației scrie Nicolae Motoc, explorator al nuanțelor și
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
numeric, și în aprecieri, după cum se întâmplă acum mai tot timpul în orașul zis al lui Bucur și căruia, tare mă tem că de la anul încolo, o să-i spunem...A lu' Vanghelie... Cei ce avură norocul să primească în dar fastuosul album și care nu schițară până acum nici un semn, ar fi bine să mediteze la această... metastază bucureșteană. Din pietate, în amintirea artistului, încredințez României literare reluarea textului apărut în Almanahul literar din anul 1990 al Asociației Scriitorilor din Buucrești
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
autohton: arta bizantină canonică, al cărei mesaj a fost preponderent moral, arta occidentală, care a asimilat, se știe, raționalismul epocii și ezoterismul, arta islamică, cea armeană sau geordiană. Se pare că Vladislav, cavaler vasal al regelui Sigismund, avusese un veșmânt fastuos, asemănător modei impuse de Carol V la curtea franceză pe la 1340. Costumul, numit „cotte hardie”(datat de istorici între 1340 și 1380) se compune din 2 veșminte suprapuse, si e bodat cu perle în tehnica „pointe de Venise” : , (...) „Diadema de pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
le va vedea niciodată. Decorul era destul de aerisit, dar greoi, căci se monta pe niște scene mobile care veneau din arlechini (pentru cei care nu știu, arlechinii sunt părțile laterale ale unei scene de teatru) sau din fundul scenei, costumele fastuoase și grele și ele cât încape. Eu eram un boier undeva în grămadă, strigam cu opintire: „Să trăiești, Măria Ta!”, apoi fugeam repede să mă schimb într-un țăran care striga și el cu același glas și cu aceeași opintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o problemă, aveam legitimația de la Lecoq și asta îmi dădea dreptul să pot solicita bilete de favoare. Nu au făcut prea mare caz de chestia asta; chiar dacă era multă lume, m-au lăsat să intru. Am pătruns într-o sală fastuoasă, elegantă, era cald, era frumos. Teatrul era rotund, se și numea Theatre du Rond Point și se afla în mijlocul unui părculeț frumos luminat; era destul de frig, dar totul părea de vis. Am lăsat haina la garderobă și am observat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
clovni ai lumii care se numește TEATRU. PAGINĂ NOUĂ JOSEF SZAJNA Era în septembrie ’92, când am luat marele premiu de interpretare la Festivalul de teatru experimental de la Cairo. Festivitatea avea loc chiar la poalele marii piramide, într-un decor fastuos, cu lumini multe și colorate care irizau fantastic înălțimea amețitoare a piramidei; în spatele ei, noaptea căsca un hău de nepătruns. Sus pe cer erau stelele, dar, din cauza iluminației, abia dacă se zăreau. Mă întorceam de la masa prezidiului cu diploma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]