8,029 matches
-
mama îmi punea comprese pentru călduri ale sufletului), lângă mine, pe umărul drept, îmi vorbea despre o nuntă în cer (tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se va face strigare sub ghilotină. Genia, ia-mă de mâna, dragostea este o ponderabilitate incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâna, dragostea este o ponderabilitate incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu întunecă intenția lui Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu întunecă intenția lui Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în acuarela pictorului grăbesc învierea. Unde să vii Petre? Moartea asumată este o explozie a firii, nebunia de a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pădure, mereu și-a cerut parte! Acum primească pe săturate, să-i ajungă, hodorog nesătul! Haaaaa, haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu-i înăbușă. Minune, părinte stareț, peste ei coboară focul ca la înviere și focul este numai lumină. Minune este că nu te-am aruncat în iaz mâncare la pești, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
maior, părinte stareț, pe la două fără un sfert, cuviosul Petru a intrat în biserică. Iartă-mă, părinte, că am tras cu ochiul pe gaura cheii. A intrat în biserică, a aprins candelele, a pregătit rânduiala Utreniei, s-a rugat în fața Fecioarei. Eu știu că până la înălțare nu se cade să îngenunchem, dar mi-am zis în sinea mea: "Poate este bolnav săracul." Așa face în fiecare dimineață, numai că noaptea asta s-a trezit la două, iar în celelalte nopți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închid ochii în mine, și nu în ei. Moartea este o femeie ieftină cu ceva mărunțiș de suflet, mă cumpără. La naiba, cu lașitatea asta de căcat! Cum să trag obloanele, când singurul meu bilet de vacanță este în buzunarul Fecioarei? 72. Un zgomot ca de trezire a fiarelor s-a auzit la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noului primar - „Valerucu nost’, deie-i Dumnezău zile și noroc!“. După care musafira Își relua jeluirile pentru cîte un necaz, cîte un ghinion. Nu biruiau a se lămuri dacă lumina electrică În biserica din Pișcari, unde pogorîse mai demult Sfînta Fecioară, era o faptă vrednică și de seamă ori o ispită pentru cel ce o hotărîse, adică tot noul primar. După nenumărate vorbe, moșu’ Ștefan a zis: — Ascultați-mă: mai mîndra luminare a bisericii și a icoanelor nu poate fi decît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
abătea șuvoiul numai spre el. Ba-l zărise și-n altă noapte, cînd dormea ea pe prispă, cărînd necuratu-n spate o sarcină de lemne cît o șură și purtînd-o ușor ca pe o straiță de grîu... Bine, bine, dar pe Fecioara Maria la Pișcari ai văzut-o? — Da’ cum nu, că doară din icoană o scoborît și o venit spre mine cînd... — Uite, pe asta n-ai voie s-o vezi, ai Înțeles? Pe dracu’, tanti Florico, poți să-l vezi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
evadat. Știa că ai ei se vor opune plecării, căci tare se temeau de depărtări. A lăsat sub un ștergar cîteva bancnote verzi și un bilet scris de unul dintre meșteri: „Mă duc la Gheorghe peste apa cea mare. Sfînta Fecioară să se Îndure de noi toți.“ Au luat trenuțul Suzi, apoi trenul cel mare, au mers pe jos, cu căruța, din nou cu trenul și călare pe catîri peste munții Dalmației, pînă În portul Fiume. Azurul Adriaticii era totuna cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vinul și rachiurile. Fără Îndoială, bău turile le găseau ei la cîrciumă, dar parcă nu trăiau mulțu mirea celui care se știe cu butoaiele lui În beci și cu clondirele pe rafturi. CÎrciuma, casa națională, biserica, școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44, se găseau toate În răspîntia cea mare a satului, În preajma curgătorii. MÎndria obștii era, fără Îndoială, biserica. De cum intrai, pe dreapta te Întîmpina o icoană mare a Sfîntului Anton
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
așteptare se boltea peste fire. Nu Silviu Ruba fu cel ce dădu vestea, ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În așteptarea slujbei de Ziua Schimbării la Față... Și o văzuse pe Sfînta Fecioară cu Pruncul În brațe, tocmai Înfățișarea din icoană, „umblînd, spunea el, pe dinaintea altarului“. Scăpase mătura din mînă și o luase la fugă spre casa parohială. — Părinte, Maica Sfîntă!... apucă el să strige. — Am auzit-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții din icoană, dar Învăluită Într-un nor de ceață translucidă, a plutit o vreme pe deasupra capetelor lunecînd spre ieșire. Li se uita de sus drept În ochi celor ce cutezaseră a ridica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Au vrut să-l aresteze și pe un bătrîn ce obișnuia să treacă pe la rîndurile de soldați și de civili, poftindu-i părintește, dacă tot au bătut atîta cale pînă acolo, să facă bine și să intre În biserică unde Fecioara să-i poată binecuvînta. De cinci ori l-au urcat În mașină și tot de atîtea ori s-a oprit motorul. De cum Îl coborau, ăla pornea. Îl suiau la loc, motorul tușea din nou și se bloca. Lăsați-mă, feciori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zise omul și se Întoarse din grajd cu furca. Pe polițai Îi alungă, iar pe oaspeți Îi reîntoarse În șură. I-au ridicat pe toți trei. Scăpat din temniță după patru ani, țăranul arăta aproape neschimbat pentru că, susținea el, Sfînta Fecioară se Îngrijise de el și de toți nevinovații din preajma lui. Organele au mai săltat și dintre pelerinii recalcitranți vreo cîțiva, iar pe la mijlocul lui septembrie raportau că „situația a fost normalizată prin lichidarea focarului de misticism“. Se spune că Maica Domnului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lucra o taină adîncă, dar se Încercau fel de fel de răspunsuri: că la Pișcari era multă credință, că i se arătase astfel dreptate Bisericii Unite cu Roma care se va ridica din nou Într-o bună zi, că Sfînta Fecioară Își căutase un lăcaș aproape de Întîlnirea a trei granițe roșii - a României, a Ungariei și a Sovietelor -, că, tocmai Întrucît satul era mărunt, harnic, credincios și sărman, aproape neștiut pe fața lumii, se bucurase de alegerea Cerului. Eu Însă am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-au mai schimbat, Însă nu decisiv. Bag mîna-n foc pentru o singură Împrejurare În care a pășit din proprie inițiativă În biserică, și anume, cînd aveam eu zece luni și cînd m-a ridicat la Icoana din care pogorîse Fecioara la Pișcari. A doua oară (nu am date certe, dar simt că nu poate fi altfel) a intrat În vreo biserică din Cluj, spre a mulțumi că, În sfîrșit, băiatul ei care e... În fine, așa, dar e și deștept
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Maria Magdalena, chemată pe nume de Isus. Cazul al doilea: de ce Maria Magdalena stă chiar lângă Isus, ținându-și capul pe pieptul Lui? Pentru că, răspunde autoarea, Isus și „ucenica iubită” sunt rude foarte apropiate, Maria Magdalena fiind nepoata ori cumnata Fecioarei Maria (se invocă 19,25-26). Scena va fi invocată drept argument și pentru punctul 3. 2. Anonimatul se explică prin faptul că avem de-a face cu o femeie, prost văzută în anturajul masculin al lui Isus, mai ales după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tezaurul faraonului egiptean și de aici la regina din Saba, care i le-a dăruit lui Solomon. Prin Nabucodonosor, monedele ajung în Nubia, de unde sunt aduse la Betleem de Melchior, unul dintre cei trei regi magi. Din grabă sau neatenție, Fecioara Maria le-a pierdut în pustiul egiptean. Ele au fost găsite de un păstor, care i le-a oferit lui Isus drept recompensă pentru o vindecare. Acesta n-a vrut să le primească și le-a dăruit templului. De aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
literar. Apocrifele marianice În Noul Testament, biografia Maicii Domnului se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare în evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol-cheie în scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, încercând să-i completeze biografia de la naștere până la moarte. Cultul ei izbucnește cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În ceea ce privește influența exercitată de Pseudo-Dionisie asupra gândirii teologului român, există deja un studiu al lui Gheorghe Drăgulin 198, care trece în revistă câteva texte semnificative: 1. un articol din 1952, cu care Stăniloae participase la o polemică teologică privind locul Fecioarei față de ierarhiile îngerești. În opinia sa, „Maica Domnului e socotită în viziunea ortodoxă cel mai înalt arhiereu după Cristos. ș...ț În Maica Domnului omenirea și lumea îngerească captează toată lumina dumnezeiască de care este capabilă creațiunea”199; 2. un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
volum am ales anume acele texte din care s-a plămădit Tradiția ortodoxă, lăsând altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem din literatura creștină Protoevanghelia lui Ioan sau Discursul lui Ioan Teologul, nu mai rămâne absolut nici o mărturie despre nașterea Fecioarei Maria sau despre Adormirea ei, două episoade reprezentate în mai toate bisericile ortodoxe. Canonul după care citim astăzi Noul Testament n-a existat de la început. Procesul canonizării anumitor texte în detrimentul altora a început efectiv în a doua jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]