1,275 matches
-
socială și a culturii, în trăirea la nivelul diferitelor tipuri de experiență), transcendența este situare totodatăși trecere, care poate fi absolută („dincolo” în sensul metafiziciiprekantiene și al celei teologice) sau relativă (în urma centrării kantiene prin subiect: dincolo de „experiența posibilă”; înperspectivă fenomenologică: actul de „vizare” este „transcendent”în raport cu „obiectul”, care, la rândul lui, este, „transcendent” înraport cu actul prin care e pus). 2. Interacțiunea transcendenței cu imanența este deosebit declară la nivelul „fenomenologiei cunoașterii”, al relației de„sesizare” (Erfassen): „În orice cunoaștere
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cele ale altor genuri literare? Răspunsuri noi vor apărea, de-a lungul secolelor, soluții diferite vor vedea lumina zilei, dar nu și întrebări noi. 1. Arta mimesisului Conceptul de mimesis se află în centrul oricărei reflecții despre teatru, fie ea fenomenologică sau semiologică. Tocmai în funcție de puritatea mimesisului a fost clasat teatrul de către teoreticieni față de celelalte genuri, romanul și poezia. 1.1. Conceptul de mimesis Prin mimesis se înțelege imitarea realității sau, mai exact, reprezentarea ei1. Orice artă mimetică presupune existența a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Diderot vrea să apere condiția actorului, prea adesea criticată, și să-l investească pe comediant cu o înaltă funcție morală, asemănătoare celei a predicatorului, face o activitate de propagandă ca în Enciclopedie. În schimb, în Paradoxul, întreprinde o vastă reflecție fenomenologică pe care numai moartea o va întrerupe, reflecție rezervată unui cerc restrâns de cititori prieteni cărora le trimite textul sub formă manuscrisă. Nu toți contemporanii dramei sunt unanimi în apărarea ei. Marmontel, care nu o înghite, o demolează în rubrica
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vedere. Încercare de tipologie narativă, trad. de Angela Martin, Editura Univers, București, 1994. Maté, Gavril, Universul kitsch-ului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1985. Plett, Heinrich, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983. Spiridon, Monica, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2000. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996. Vultur, Smaranda, Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Editura Cartea Românească, București, 1992. Yule, George, Pragmatics, Oxford University
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprodus în idem., pp. 368-369. 45 Vasile Gogea, Vocația succesorală, "Ateneu", nr. 11, noiembrie, 1988, reprodus în idem, pp. 356-357. 46 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, februarie 1981, p. 4. 47 Monica Spiridon, Melancolia descendenței, O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii, Ediția a II-a, Editura Polirom, 2000, p. 11. 48 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. 49 De exemplu, în ultimul act din piesa Căruța cu paiațe (Matei Millo
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noiembrie 1930, reprodus în Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 81-83. 3 Sintagma apare în titlul studiului semnat de Monica Spiridon, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Editura Polirom, Iași, 2000. 4 Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, Editura Teora, București, 2000, p. 471. 5 Aflăm astfel de detalii din memoriile Elizei Vorvoreanu, sora lui Urmuz (Eliza Vorvoreanu, Eliza apud
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inventate ci experimentate, conținutul fiindu-le personal, însă modelul formativ pe care îl respectă fiind impersonal și universal: sub eul conștient se află subconștientul personal care conține toate experiențele individuale acumulate, însă sub acesta sălășluiește subconștientul colectiv). Întâlnim apoi abordările fenomenologice, pentru care mitul este o formă fundamentală de aprehensiune, susținând că orice experiență primară este percepută mitologic. În fine, mai trebuie amintite abordările simbolice, pentru care mitul este cristalizarea experiențelor esențiale ale vieții, construit prin varii forme de imagerie, lectura
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și inteligența umană insuficient "exersată față de obiect", nivel la care se petrece interferența erelor vârsta de aur -, a omului primordial, a revelației inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
muzicală, în rev. "Muzica", nr. 3, 2007). în definitiv, Tudor Misdolea demonstrează prin scrierile sale că este un fenomenolog. O mărturisește însuși autorul în rezumatul studiului Pentru o fenomenologie a muzicii. Idee și act de gândire în expresia muzicală: "abordarea fenomenologică a unui proces dinamic, așa cum poate fi privită o operă muzicală, este determinată de întrepătrunderea dialectică a două elemente esențiale: ideea inițială și actul de gândire (...). Elucidarea tuturor aspectelor fenomenologice legate de această viziune se poate face, bineînțeles, doar în
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
muzicii. Idee și act de gândire în expresia muzicală: "abordarea fenomenologică a unui proces dinamic, așa cum poate fi privită o operă muzicală, este determinată de întrepătrunderea dialectică a două elemente esențiale: ideea inițială și actul de gândire (...). Elucidarea tuturor aspectelor fenomenologice legate de această viziune se poate face, bineînțeles, doar în limitele posibilităților de cunoaștere ale omului". Prin majoritatea întreprinderilor teoretice de până acum Tudor Misdolea a dovedit că aceste limite sunt deosebit de largi și generoase.
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
cel de necesitate adică de satisfacere senzorială și instinctuală. Se poate spune prin urmare că la om mișcarea depășește simpla modalitate de exprimare a vieții, ea devine chiar expresia superioară a dualității materie-spirit. Bazele biofiziologice ale mișcării Ca și categorie fenomenologică mișcarea presupune modificarea poziției unui corp față de un alt corp, sau față de un punct de referință, ceea ce Înseamnă că la baza mișcării, cel puțin În cazul ființelor viețuitoare, trebuie să stea un proces care să explice și să definească capacitatea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu una manifestă ca în cunoașterea fenomenologică. Paradoxul cunoașterii apofatice: "în această experiență apofatică sunt date toate"20. Atunci lumea "a devenit transparentă pentru Dumnezeu"21, într-o lumină "care strălucește prin toate"22. Dinspre Dumnezeu, atunci lumea însăși pare să se schimbe: "se dovedește astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dovedește a fi o rămânere în metafizică. Pe de altă parte, spațio-timpul Părintelui Stăniloae nu e niciodată pur fizic, ca în mitologiile materialiste și postmoderne. Un spațio-timp doar fizic nu poate avea realitate în sine. El apare omului în perspectivă fenomenologică, adică în mișcarea spre comuniunea treimică, unde se transfigurează în eternitate, dobândind consistență ontologică. Altminteri, omul se împotmolește în moartea fără rest, în nimic. Părintele Stăniloae zice: "atunci când nu te iubește nimeni nu mai simți decât spațiul, te mănâncă urâtul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că, deci, lumea de aici poate subzista fără religie. Așa s-a născut teoria că societatea e rezultatul nu al unui act fondator sacral in illo tempore, ci al unui contract social, încât unitatea lumii și-ar avea o explicație fenomenologică, într-o coerență a naturii umane suficiente sieși. A fost marea "revelație" a lui Rousseau, de un optimism debordant, căci pacea socială devenea abordabilă exclusiv judiciar, prin refacerea "contractului" încălcat de starea socială deținătoare a puterii în stat. Gândirea umană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că "frumusețea este în ochii privitorului", deci omul este măsura tuturor lucrurilor; Descartes consideră subiectivitatea ca fiind o "ingenioasă deducție". John Locke o numește o "deducție cauzală". Kant vorbește despre "argument transcendental", Hegel despre "dezvoltare dialectică"; Husserl 4 despre "analiză fenomenologică", iar Sartre 5 consideră subiectivitatea liberă ca fiind conștiința însăși, o esență ontologică a existenței umane. J.R. Searle 6, de la Berkeley, California, susține că, din cele trei caracteristici ale conștiinței - unitatea, intenționalitatea și subiectivitatea - ultima este esențială. Spiralogia consideră "frumusețea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
a fost o idee revoluționară, precursoare a agnosticismului. 4 Edmund Gustav Albrecht Husserl (1859-1938), filosof, matematician german, ctitorul școlii de fenomenologie. Critică pozitivismul, istorismul și psihologizarea logicii. Pentru a te putea apropia de esența lucrurilor trebuie să recurgi la reducția fenomenologică. Husserl scrie Filosofia matematicii. Analizează prezentarea "proprie" și "improprie" a lucrurilor, "exemplul casei". Este ctitorul mereologiei sau știința părții (importanța superioară a părții față de întreg) și a intenționalității ca o caracteristică esențială a conștiinței (orice obiect "mintal" are o intenție
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
tocmai permeabilităților din Fig II.17 Acest model a fost verificat experimental cu miocroelectrozi, măsurându-se fluxurile de ioni cu ajutorul izotopilor de Na și K. Rezultatele experimentale au fost în bună concordanță cu teoria. Din păcate aceste modele sunt pur fenomenologice și nu descriu întocmai mecanismele moleculare respective. II.3.3.3. Propagarea excitației în fibrele nervoase Intre momentul aplicării stimulului pe fibra nervoasă și momentul detectării PA la o distanță „L” de locul de stimulare se scurge un timp t
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cu gradientul de concentrație: gradientul de concentrație fiind forța termodinamică ce produce fluxul de substanță. Se poate postula o liniaritate între forțele termodinamice și fluxurile termodinamice, dacă forțele sunt slabe, deci sistemul se află în apropierea echilibrului. se numesc coeficienți fenomenologici și se pot scrie deci sub forma unei matrici. Atunci pentru producția de entropie se obține: Teorema Onsager afirmă că factorii Lij sunt simetrici. Teorema Onsager este considerată de unii autori drept principiul al IV-lea al termodinamicii. IV.1
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și face, în general, obiectul fenomenelor de transfer. 9 1.1. Stări de agregare Substanțele chimice pot exista în patru stări de agregare: solidă, lichidă, gazoasă și plasmă. Aceste stări de agregare pot fi tratate: 1) din punct de vedere fenomenologic se urmăresc doar proprietățile fizico-chimice accesibile măsurării directe, pentru a stabili relațiile existente între proprietăți, fără a ține seama de structura substanțelor. Din acest punct de vedere, gazele sunt substanțe ce nu au volum și nici formă proprie, manifestând tendința
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o altă cale, cu efectul global caracteristic (fig. 49). Modelarea în laborator a unui astfel de proces, mai precis a etapei determinante - schimbarea echilibrului sistemului redox celular -, a făcut obiectul aceluiași studiu ([75]) când iradierea unei soluții de chinhidronă (sistem fenomenologic similar oricăruia de tip celular) cu radiații ultraviolete induce o evoluție a caracterului redox de circa 1,5 unități rH (în condițiile experimentale date) de tipul unei oscilații amortizate (fig. 50). Este sigur că o astfel de modificare de rH
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
ciupercilor - melanina (forma oxidată) - poate trece, sub influența luminii solare, în special ultraviolete, în forma redusă (feomelanina); la întuneric reacția are loc în sens invers, cu cedarea energiei primite anterior către celula ce adăpostește pigmentul (fig. 63). În aceeași categorie fenomenologică, a transferului de energie luminoasă dintre mediu și organismele heterotrofe, se poate cita bioluminiscența de la Dinoflagellata, precum Noctiluca miliaris [90], precum și transformarea energiei luminoase în energie chimică la nivelul pigmenților fotosensibili, precum rodopsina, ai ochiului. Numai în aceste condiții chiar
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
exterior, forma unui portic, de exemplu. Forma arhitecturală constituie limita între dilatarea masei și rezistența spațiului. Spațiul arhitectural are funcție modelatoare asupra psihicului uman. Superioritatea spațiului arhitectural în raport cu ”celelalte” spații dacă putem afirma așa ceva, rezidă din complexitatea și experiența pură , fenomenologică pe care o susține. Arhitectul nu creează numai un spațiu (un spațiu delimitat, tăiat în ansamblul lucrurilor aflate în relații de proximitate), ci propune o experiență complexă, prin care reunește spațiu, timp (timp cosmic și istoric), tradiție, utilitate, expresivitate, informativitate
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
ireversibil, încât legitățile pot fi deduse aplicând termodinamica proceselor ireversibile. Conform termodinamicii, proceselor ireversibile pentru forțe mici, fluxul de materii J este o funcție liniară de forțe FK care produce transportul conform relației: (1) în care LiK este un coeficient fenomenologic de proporționalitate care depinde de temperatură, concentrație și presiune. Forța exterioară FK va produce o diferență de concentrație (diferență de potențial chimic), care se opune transportului de materie, astfel că fluxul este: (2) unde reprezintă gradientul de potențial chimic alcomponenților
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
difuzie. Legile fundamentale de difuzie, sedimentare și a echilibrului de sedimentare-difuzie, pot fi obținute cuplând ecuația (2) cu ecuația de continuitate sau de conservare a masei. Aceleași legi pot fi deduse pe cale mecanică, când rezultă clar semnificația fizică a coeficienților fenomenologici LiK și Lij, denumiți coeficienți de difuzie (D) și sedimentare (S). II.2. Difuzia Difuzia este unul dintre cele mai simple sau chiar cel mai simplu fenomen de transport și reprezintă din punct de vedere macroscopic - procesul spontan de egalizare
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
să asigure seriozitatea cercetării prin abordarea științifică a limbajelor nonverbale. Volumul asociază abordărilor formale din semiotica de pionierat a lui Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, Claude - Levi Strauss și Julien Greimas, o serie de contribuții ale gândirii interogative de tip fenomenologic. Accentul cade, în Ateliers de sémiotique visuelle, pe emiterea - receptarea mesajului și pe intenționalitatea care propune indicatoare de lizibilitate mai puternice decât cele din semiotica tradițională. Este promovată ideea că expresivitatea picturii moderne, în manifestările ei glisante, indecidabile, de graniță
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]