1,521 matches
-
pentru Hegel "<<spiritul>> înseamnă mai mult decât simpla <<conștiință>>". "De fapt arată Schnädelbach în textele lui Hegel <<spiritul>> poate fi tradus prin <<cultură>>, mai ales acolo unde e vorba despre spiritul <<obiectiv>> și <<absolut>>, iar ca atare, porțiuni largi din Fenomenologia spiritului conțin o filozofie a culturii și a istoriei" (ibid., pp. 41-42). 132 Ibid., p. 42. 133 Ibid., pp. 7-9. 134 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 2. 135 Ibid., p. 5. 136 Vezi I, 3F. Tot acolo am precizat însă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este, se pare, mișcarea interioară a gândirii sale, atunci când atitudinea empirică îndreptată către o comprehensiune empirică se schimbă cu atitudinea fenomenologică orientată către esență". Atacând atât naturalismul, cât și istoricismul, Husserl încearcă de fapt să-l recupereze pe Dilthey pentru fenomenologie în condițiile în care, după părerea sa, acesta oscilează între valoarea istorică, "fluctuantă", și valoarea universală, "obiectiv validă", între "știință ca fenomen de cultură și știință ca sistem al unei teorii valabile"120, în fond am adăuga noi între formele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
respectiv -, o face "pe propria răspundere"127. Sub acest aspect, Al. Boboc comentează că "istoria, care se ocupă cu faptele (și semnificația lor) nu are ca obiect și valabilitatea ideilor antrenate în istoria faptică, evenimențială" (s.n.)128. Este adevărat, întemeietorul fenomenologiei îl judecă pe Dilthey numai după criterii filozofice, ceea ce înseamnă că respectă, cel puțin aparent, purismul metodologic pe care l-am evocat anterior. În realitate însă, fundamentele în funcție de care valorizează valabilitatea unei Weltanschauungs-philosophie sunt doar ale unei anumite filozofii, fenomenologice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne-am afla în fața unei "limitații ce limitează". Acest fapt ar duce finalmente la un singur sistem, "fenomenologic", acreditat cu valabilitate absolută, cu atât mai mult cu cât autorul vorbește despre caracterul neștiințific al sistemelor anterioare. Ce-i drept, întemeietorul fenomenologiei nu cedează întru totul tentației de a propune un sistem universal, precum Hegel sau Comte, ci vizează cartesian doar stabilirea fundamentelor pentru "viitoare sisteme doctrinare riguros științifice"132. În acest sens, Al. Boboc subliniază că potrivit lui Husserl, "filozofia însăși nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
op. cit., p. 510. 125 Apud Al. Boboc, Note și comentarii la E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 88. De altfel, Peter Kampits descoperă și în cazul lui Husserl oscilația specifică spiritului austriac între realitate și aparență. Îmbinându-le, părintele fenomenologiei "le facilitează în egală măsură, concedându-le propria existență"(op. cit., p. 18). 126 E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 54. 127 Ibid., p. 55. 128 Al. Boboc, Note și comentarii la E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 89
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Filozofia ca știință riguroasă, p. 76. 134 Ibid., p.75. 135 Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 54. 136 De altfel, comentând o observație a lui Landgrebe despre Husserl, Al. Boboc precizează că, din punctul de vedere al întemeietorului fenomenologiei, "filozofiei îi incumbă o dublă intenționalitate: explicarea și comprehensiunea lumii și răspunderea pentru angajarea aspirației spre cunoaștere, pentru intrarea într-un <<sistem>>" (Prefață la E. Husserl, Scrieri filozofice alese, București, Editura Academiei Române, 1993, pp. 11-12), adică niște sarcini pe care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
distincția conceptuală și claritatea" sunt "o chestiune de teorie riguroasă" -, în schimb, autorul unei Weltanschauung are nevoie de "înțelepciune", deoarece aici "o personalitate i se adresează alteia", iar "profunzimea (Tiefsinn) este o chestiune de înțelepciune". Mai mult decât atât, întemeietorul fenomenologiei supralicitează rolul clarității în cunoașterea adevărului, atunci când consideră că "profunzimea constituie un indiciu al haosului, pe care veritabila știință vrea să-l transforme într-un cosmos, într-o ordine simplă, pe deplin clară, etalată"35. Departe de a vedea în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
practice, fapt ce ne determină să credem că din punctul de vedere al lui Husserl, filozofia practică n-ar trebui să ridice pretenția de a fi considerată "științifică", deși în mod paradoxal ea își găsește totuși un loc în programul fenomenologiei. În orice caz, filozofia ca Weltanschauung rămâne pentru el extraștiințifică, în timp ce doar filozofia teoretică poate accede la statutul de știință. De altfel, Husserl conchide că, pentru a deveni "științifică", filozofia viitorului trebuie să parcurgă "drumul de la treapta profunzimii la aceea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sugrumăm vraja nepătrunsului/ ascuns în adâncimi de întuneric" (s.n.)61. Până la urmă conchide filozoful român "toate <<progresele>> îi sunt deschise omului, în afară de unul singur: acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în univers"62. (Or, prin "fenomenologia pură", Husserl nu încercase decât să elimine "enigma transcendenței"63.) Așadar, nu viața în sine se caracterizează printr-o tensiune permanentă între Unergründlichkeit și Gedankenmäßigkeit, adică între insondabilitate (iraționalitate) și posibilitatea de a fi reprezentată conceptual 64, ci "viața" care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mult decât atât, însuși receptorul unei astfel de filozofii este depersonalizat: Autorul (ortografiat cu majusculă) "se adresează unui Cititor abstract, unei conștiințe impersonale, rațiunii pur și simplu"87. În aceiași termeni se poate discuta despre proiectul criticist sau despre proiectul fenomenologiei. Este adevărat că o filozofie care se dorește a fi științifică nutrește ambiția "impersonalității", proprie științei. Dar simplul fapt că vorbim despre o apartenență (de exemplu, filozofia lui Hegel, filozofia lui Kant) dovedește zădărnicia unei asemenea ambiții. De altfel, pe parcursul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
noastră, conform propriului lor conținut spiritual" (ibid., p. 72). Sublinierea pe care o face Husserl în acest context: "Nu de la filozofi, ci de la fapte și probleme trebuie să pornească imboldul spre cercetare" (ibid., p. 73) devine "cuvânt de ordine în fenomenologie", așa cum arată Al. Boboc (Note și comentarii la E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 92), și trimite la efortul de "autoîntemeiere" pe care-l face orice filozofie de sine stătătoare (vezi I, nota 185, apoi II, 2 și II
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unor locuri comune impuse de pildă, de eminescologi consacrați sau cercetători ai literaturii baroce. Am fi cel puțin ipocriți dacă am spune că cele trei capitole ale cărții: "Între "Râm" și Bizanț", "Mihai Eminescu și epoca post-kantiană", " Fenomenul Blaga și fenomenologia secolului XX", constituie o lectură accesibilă, chiar și pentru cititorul dotat cu informații temeinice de literatură, teorie literară și filosofie. Cartea vizează cel puțin nivelul unor oameni cu instrucție universitară și face deliciul scriitorilor, studioșilor de texte rare, baroce, europene
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eseistei, scos din romantismul patetic și narcisic) devine poetul filosof al autonomiei conștiinței. Astfel, marile texte eminesciene pot fi receptate, coform argumentelor autoarei, și ca embleme epistemologice în eternitatea operei de artă. Despre filosofia lui Lucian Blaga, în sincronie cu fenomenologia secolului XX, autoarea scrie cu detașarea omului care a citit totul, inclusiv masacrante cărți de fizică, genetică sau istoria științelor. Mai greu de parcurs, capitolul are meritele sale în a descrie figura poliedrică a diferențialelor divine în contextul celebrelor lucrări
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al Editurii Humanitas, iar din 1992 profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București. După 1990 și-a retipărit și reeditat majoritatea cărților, unele dintre acestea fiind traduse în străinătate. Spicuim câteva titluri mai reprezentative pentru autor: "Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii" (Humanitas, 1994, 2005); "Interpretări ale simbolului în teoria artei și filosofia culturii" (Humanitas, 2005); "Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă" (Humanitas, 1991, 1996, 2004, 2005), carte tradusă și apărută la Paris în 1998
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al lui Molière, personaj văzut ca exponent al senzualității pure; Don Giovanni din opera omonimă a lui Mozart în viziunea lui Kierkegaard etc. Familiarizat cu dificilele dar revelatoriile, plasticele concepte ale autorului lucrării "Sein und Zeit", Gabriel Liiceanu sistematizează preceptele fenomenologiei iubirii trăite de cei doi amanți, după cum urmează: 1) iubirea ca "irumpere" în viața obișnuită a ceva ne-obișnuit și căruia nu i te poți opune (das Damonische); 2) iubirea ca "posibilitatea cea mai bogată a ființei umane", de vreme ce iubirea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la vedere printr-un exces de transparență. Simplitatea și limpezimea naturală a trăirii, în chip paradoxal, se află sub perpetua excomunicare a "artificiului", atât de frecvent în poetica polimorfă a barocului. Criticul de amplitudine europeană C. M. I. a abordat și fenomenologia sacrului. Schizomorfia teoretică heideggeriană a "gândirii" și a "numirii" avatar al anxietății existențiale se metabolizează finalmente în "liniște", în certitudinea calmă a "chemării" pascaliene a sacrului, aptă să concilieze neliniștile și tensiunile existențiale în actul de reculegere și meditație asupra
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de oricând, pe linia delicată și fragilă ce le separă. La această intersecție stă și autorul eseului de care vorbim, convins că "oamenii verifică istoria numai trecând ei înșiși examenul probității față de istorie" (p. 161), ceea ce înseamnă că el tratează fenomenologia istorică și istoriografia ca fiind consubstanțiale. Eminescu e, desigur, o bună școală și pentru istorici. Un gând al său, întăritor, a fost așezat de altminteri și pe frontispiciul cărții, ca un memento: "În trecut ni s-a impus o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
coordonate. Se potrivește cu stilul nostru de civilizație."18 Că și pentru Nietzsche, pentru Sábato, centrul preocupărilor nu mai este obiectul, și nici subiectul transcendental, ci omul concret, cu noua să conștiința asupra corpului său: "Vitalitatea lui Nietzsche culminează în fenomenologia existențiala, pentru că depășește biologicul pur, fără să renunțe la integritatea concretă a ființei umane"19. Pentru Heidegger, a fi ființă umană înseamnă a fi conectat la lume, iar aceasta este posibil numai prin intermediul corpului, care este cel care ne individualizează
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
încă ne marchează și aici, dar și în Occident. Ceea ce numim acum "identitate europeană" se definește cu toate aceste tradiții la un loc. Este prin urmare absurd să ne imaginăm că am putea face istoria acelui secol punînd între paranteze fenomenologia comunismului. Or, oricît ar părea de neverosimil, cartea istoricilor și politologilor belgieni reprezintă prima istorie completă a comunismului în varianta sa ideologică și instituțională din lumea occidentală. Bineînțeles că spațiul tratării diferă de la "partidele mari", precum cel francez, italian ori
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în vid, e ilustrată în minunatul pasaj în care Aristotel e confruntat cu "A bi bi și A bo bo", care e, fără îndoială, în materie de autenticitate, documentul cel mai direct și revelant al literaturii românești contemporane. Sub influența fenomenologiei, reducția la esențial apare și la Camil Petrescu, grație acestei metode se intuiește ,,substanța", sensurile ei, complexul său de semnificații, izolate și esențializate, una câte una. De altfel, Camil Petrescu afirmase că acesta reprezintă un stadiu în care, autenticitatea fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de ceva anume"262. Nefiindu-i străin propriul destin, personajul blecherian va încerca să se orienteze în dorința de a-și defini existența. În acest proces de autodefinire, văzul ocupă un loc primordial. Cu acest simț operează de altfel și fenomenologia. Personajele blecheriene descriu lumea intențional, substituindu-se obiectelor pe care le percep. Acest demers a început din Întâmplări în irelitatea imediată, când personajul simte că identitatea pe care o are trebuie schimbată cu alte identități pe care le percepe și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îndoială, și eul liric bacovian: ,, Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era"265. Analizând teoria lui Husserl, Heidegger observa că toate fenomenele care apar și pe care le percepem sunt în strânsă legătură cu verbul ,,a fi". Obiectul fenomenologiei, în opinia lui Heidegger, ar fi tocmai ceea ce este ascuns și nu se lasă văzut de prima dată. Fără îndoială, toate proiecțiile personajului blecherian sunt în strânsă legătură cu modul său de a fi în lume, iar realitatea este percepută
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mine atât de clar și de insistent, încât nu-mi rămânea decât să iau o bucată de hârtie și să transcriu 421. În studiul său Moartea azi, Basarab Nicolescu edita o cercetare deosebit de interesantă a lui Patrick Paul, Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate. Astfel, conform teoriei lui Patrick Paul, abordarea transdisciplinară care postulează ideea diferitelor ,,niveluri de realitate" trebuie să aibă în vedere și ,,fenomenologia viselor". Cercetătorul se oprește în mod deosebit asupra ,,mărturiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cercetare deosebit de interesantă a lui Patrick Paul, Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate. Astfel, conform teoriei lui Patrick Paul, abordarea transdisciplinară care postulează ideea diferitelor ,,niveluri de realitate" trebuie să aibă în vedere și ,,fenomenologia viselor". Cercetătorul se oprește în mod deosebit asupra ,,mărturiilor onirice" despre moarte, pentru că în cazul acestora se poate discuta despre ,,statutul viziunii", ,,al obiectului", ,,al subiectului" și ,,al topologiei". Întrebarea la care încearcă să răspundă Paul este dacă aceste ,,mărturii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Paul este dacă aceste ,,mărturii" sunt: ,,fantasmagorii, refulări sau manifestări legate de o realitate mai subtilă"422. Din perspectivă transdisciplinară, visul devine ,,semn al unei realități ascunse"423 și nu în ultimul rând o ,,oportunitate cognitivă de a interpela o fenomenologie a spiritului"424. Pentru naratorul-personaj al acestui ultim roman, lumea visului reprezintă, fără îndoială, o altă realitate la care are acces tocmai datorită deschiderii de care dă dovadă. Spațiul oniric este pentru acesta o posibilitate de a se cunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]