1,420 matches
-
Unde sunt sandalele mele, întreabă el, iar eu încep să le caut prin toată casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat, caut cuprinsă de fervoare, ca și când întreaga noastră viață ar depinde de ele, dar cum arătau, oare, două fâșii maro uzate, iar el deja se enervează, desculț nu pot merge, se reazemă de perete, pare că îi este greu să stea în picioare, cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grădină să influențeze aștrii?” „Sunt semne care Înclină unele către altele, care privesc unele spre altele și care se Îmbrățișează și constrâng la iubire. Și nu au, nu trebuie să aibă, o formă certă și definitivă. Oricine, după cum Îi dictează fervoarea sau elanul spiritului, experimentează anumite forțe, așa cum se Întâmpla cu hieroglifele egiptene. Nu poate exista raport Între noi și ființele divine decât prin sigilii, figuri, caractere și alte ceremonii. Din același motiv, divinitățile ne vorbesc prin mijlocirea viselor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
într-un mod, într-adevăr, cam penibil. Dar tout est bien qui finit bien : ambii polițiști sînt de acord să lase poporul să decidă prin referendum și atît Martorii lui Traian, cît și cei de la U2 duc mai departe cu fervoare buna vestire. Jurnaliștii convertiți la secta In Gold we trust amplifică, la rîndul lor, vocea poporului, pe care o aud noaptea în somn. Și uite așa ajungem și la „voința poporului”. Aici, bătaia de joc ia însă proporții pentru care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un fel, un răspuns, deoarece această atitudine comportă cunoașterea, fie ea chiar și pe cale negativă, a unui aspect caracteristic realității interogate: inefabilitatea și deconectarea sa de la posibilitățile noastre logice. Apoi, când cel care interoghează este omul Greciei antice, pătruns de fervoarea inițială a descoperirii realității și a puterii gândirii, sau omul epocii moderne admirat pentru structurile cunoașterii științifice, sau romanticul cufundat în fluxul emotiv al creativității, e normal să ne gândim că dețin instrumente speculative adecvate întrebării pe care o ridică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de o extraordinară importanță. Și țin să precizez, important nu numai pentru mine; deși, fără falsă modestie, aș putea adăuga... Se opri și, poate fără să-și dea seama, apucă mâna fetei și i-o strânse, scuturîndu-i-o cu o bruscă fervoare. - Ah, domnișoară! exclamă. Nici nu îndrăznesc să mă uit la ceas! sosisem deja cu întîrziere, și nu din vina mea, ci din vina șoferului. E o poveste întreagă, pe care prefer să nu mi-o reamintesc, în măsura în care mi-aș putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Orfeu în Tracia, Orfeu printre lupi, urși si mistreți... -Unde vrei să ajungi? îl întrebă Orlando bănuitor, aproape cu teamă. - Mă întorc de unde am plecat. Vă spuneam că așteptăm poetul, că asta e ultima noastră speranță. Poetul, repetă Adrian cu fervoare, mai mare decât Eschil, și Shakespeare, și toți ceilalți laolaltă. Profet și taumaturg în adevăratul sens al acestor cuvinte, adică în sensul lor politic. Așeză paharul gol pe tavă și căzu pe gânduri. - Și acum, vino la subiect, îl trezi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Zamfira așteptând acolo, în fața lui, cu cei doi coceni încrucișați. - Cristu! rosti el târziu. Cristu! - Minunea lui Dumnezeu! șopti Zamfira îngenunchind din nou lângă el și punîndu-i mâna pe frunte. Ai înțeles ce te rugasem. Binecuvîntează-ne!... -Bénis-nous, Ivan! izbucni cu fervoare Darie. Bénis-nous, bless our hearts! Tu t'envoles au Ciel. Au Paradis, Ivan, auprès du Dieu Père. Auprès de la Vierge, adăugă cu o bruscă, neînțeleasă oboseală în glas. Maica Preacurată și pururea Fecioară Maria... Rănitul îl ascultase tremurând ușor. Apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lăsăm asta, îl întrerupse Laura. Eu regret un singur lucru: că n-ai apucat să-i explici lui Ivan ce înțelegeai prin acea expresie misterioasă: "o serie de evidențe mutual contradictorii..." Darie tresări și o privi zâmbind, cu o secretă fervoare. - Cred că a fost cea mai profundă, dar și mai nemiloasă autoanaliză din toate câte am încercat în viața mea. Simțeam atunci că intuisem ceva care îmi rămăsese întotdeauna inaccesibil, că ghicisem, cum să spun? însuși principiul existenței mele - poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
până la fluviu, așa s-a spus. Dar, știi, divizia noastră e din Oltenia. Oamenii vor să se întoarcă acasă, fiecare în satul lui... Să se odihnească, adăugă zâmbind din nou. - Dar după aceea, domnule locotenent, întrebă Darie cu o nestăpânită fervoare, ce se întîmplă cu noi după ce ajungem acasă, unii la Iași, alții la București, alții în Oltenia? Că v-am spus, suntem indestructibili. Îi spuneam asta și lui Ival și-mi dădea dreptate. Și i-am mai spus-o lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe un pod nevăzut. Ajunsese acum chiar pe marginea fluviului. - Vii și dumneata, Darie? îl întrebă locotenentul. Apoi se îndreptă către un grup care-i aștepta, neîncercînd să-și ascundă nerăbdarea, deși îi priveau pe amândoi cu căldură, aproape cu fervoare, zîmbindu-le. Cei dintâi începuseră să treacă, și atunci parcă soarele răsări din toate părțile, căci lumina îl orbi, și văzu podul pe care ceilalți înaintau din ce în ce mai repede, pod crescut parcă chiar din lumina aceea de aur care-l orbise, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
convorbiri înregistrate pe bandă, și le-am ascultat și eu; unele, chiar de două, trei ori... Se opri din mers și întoarse capul spre Ulieru. De data aceasta un zâmbet îi lumina întregul obraz. - Acest Zevedei, continuă cu o neașteptată fervoare în glas, este un om mai mult decât interesant. Este unic! Probabil că de aceea adorm atât de târziu. Nu e noapte să nu mă gândesc la el, și încerc să înțeleg ce voia să spună când afirma că: "Am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zi mi-am dat seama că nu izbutesc să-i ajut, adică să-i fac să mă întreacă... Fata izbucni deodată în râs, și cu un gest scurt familiar se apropie de el și-i luă brațul. - Maestre, începu cu fervoare, nici nu bănuiți cât sunt de fericită!... Auzisem atâtea despre d-stră. Ce nu se spunea, ce nu se povestea despre Maestrul Manolache Antim! Dar asta nu mi-a spus-o nimeni, și nu aveam cum s-o ghicesc. Știam doar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se brusc și sărutîndu-i mâna. Dar nu e destul să cunoaștem nenorocul, Oncle Vania, continuă cu fervoare. Degeaba îl cunoaștem dacă nu știm ce să facem cu el, dacă nu îndrăznim să-l asumăm. Se apropie mai mult de Maria și o privi scrutător, cu gravitate: - Princesse, dacă ai geniul de care vorbește maestrul, nu se poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Sacerdotul concentrează în prezența și actul său ritualic rezonanța ambelor lumi pe care reușește să le medieze simbolic situându-se, astfel, într-o poziționare opusă morții, eveniment resurecționar ce le desparte și distanțează dramatic. Credinciosul este chemat spre prăbușirea în fervoarea ritualului și renunțarea la tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
își luă pentru ea un scaun cu speteaza dreaptă și se așeză. Ce mai faci? Foarte bine, vă mulțumesc. Niciodată, când se adresau unul celuilalt, nu foloseau vreun nume. — Îți place casa? O, e încântătoare, încântătoare! răspunse Hattie cu o fervoare care mai însufleți puțin conversația. E cea mai drăguță, cea mai dulce casă pe care am văzut-o vreodată. Mi-ar fi plăcut să ți-o cumpăr, vreau să spun că aș fi vrut să pot cumpăra casa asta, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care aceasta să se poată dezvolta 15. Etică mai apropiată de natură, de simplitatea relațiilor, "relianță" înnoită și epurată printr-o depășire a legilor artificiale rezultate din scleroza și din piedicile instituționale. Etică ce avea ca ambiție să restaureze fervoarea originală și construirea corpului monahal pentru a realiza mai bine vocația monastică. Și, "simbol" important, aceasta se va face îmbrăcând "veșminte" noi, care semnifică astfel uniunea mistică proiectată. În sensul ei strict, arta cisterciană este o cultură nouă care se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
timp în / schimbare (...). Volumul reface alegoric destinul christic, avându-l ca actant pe creatorul de poezie, pentru care filonul credinței se suprapune până la identificare propriei meniri de a zămisli, concomitent, gândul înalt și frumosul al cărui aport îl susține cu fervoare pe cel dintâi: nu știu ce mângâiere a intrat în mine / când era să mor pe deal, înnebunit de vânt, / curgându-mi din brațe vin. / am fost apucat de minte, zgâriat pe stern / când cu grele picioare coboram dealul vertical / împleticindu-mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
va rămîne de-a pururi lungul meu răsărit Înălțat În furcile pieptului, răsărit acompaniat de urletul mai multor generații de lupi. Pentru a-l prinde, cu-adevărat, trebuie: să te dezveți de tine Însuți, să crezi În el cu atîta fervoare Încît, În jurul tău, pe o distanță de cîțiva kilometri, să reușești a tăia maioneza oricărei liturghii, să-ți Înscenezi un botez ca și cum ai da pe goarnă un cîntec de lepădare, să-ți arvonești noapte de noapte capcanele. ...Despică
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
27 mai 2010 Săptămâna florentină La turismul cultural am ajuns târziu. După ce am trecut de 50 de ani. Până atunci, tot ce era timp liber se asocia, compensator, pentru noi - oameni care-și câștigau cultural existența -, exclusiv cu natura, cu fervorile senzoriale și setea de urcuș în aerul tare al înălțimilor. Lipsit de organ pentru mare și film, fanatic al muntelui și teatrului, detestând dezrădăcinarea și venerând rânduiala rurală, am ajuns cu greu să prefer cutreierul sclifosit prin cele străinătățuri unei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un luminiș de Bach cu Glen Gould, un detaliu marmorean de Donatello, platanii din Lisboa, melcul de la Antim, trandafirii de la Cozia, străduțele din Siena, „stânca lui Franz Joseph“ de la Stâna Regală, șoimii vânători de la castelul Karlstein ș.a.m.d.) și fervoarea glosatorie cu care comparăm semințiile cuprinse de sfântul sentiment turistic al exis tenței: amețitoarea pasionalitate hispanică, glacialitatea la patru ace a nordicilor, expansionismul logoreic al sla vi lor, infantil-iluzoria omnipotență americană, alintul nar cisiac al francezilor, flegmatismul imperial, subtil-co lonizator
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dedicat Speranței, articolul năucitor al lui Mircea Cărtărescu, intitulat (inexplicabil pentru mine) Entry. Poate cel mai admirat și invidiat scriitor român de azi, de la adolescenți la pensionari, tradus în douăzeci de țări, multipremiat, călătorit, editat, reeditat, dramatizat și comentat cu fervoare în toată Europa, poet, prozator la doi pași de Premiul Nobel, eseist, cadru universitar, edito rialist și familist fericit, cu doi copii minunați, burse anuale în locuri de răsunet, de mult devenit capitol intangibil de dicționar și istorie literară, ajunge
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
uneori crude, incomode dezvăluiri de sine și captivante aliaje de boemă dionisiacă pe canava apolinică (pe care le avea, bine camuflate, și aulicul goetheean Tudor Vianu, cel care consuna la tumultuoasele frenezii barbiene și care, ajuns în India, nota cu fervoare în Jurnal că „în biblioteca universitară din Bombay zboară rândunele...“!). După ce voi recupera handicapul bibliografic, promit să revin. Urmează seara de 16 septembrie crt., când am văzut filmul lui Radu Muntean Marți, după Crăciun, care m-a căpiat, pur și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
20, Gavrilă Marinescu, Dan Botta, Madgearu la 30, Preda, Nichita, Paleologu, Gina Patrichi și Mircea Nedelciu mai târziu... Cutreier cu privirea albumul coordonat de Radu Călin Cristea și observ că Paul Georgescu (în cămăruța căruia m-am lăsat cu masochistă fervoare, seri de-a rândul, asfixiat de fumul de țigară, fascinat de cinismul și sarcasmele sale) stătea pe aceeași stradă, Sf. Constantin, cu Cella Serghi și Felix Aderca, după cum mă doare comparația pe care inevitabil o faci între locuințele interbelicilor, dacă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Toate acestea cu precizarea arzătoare că, siste matic, tot ce a făcut bine - în viața de poet, ziarist și en ter tainer, de artist, soț, comunist și naționalist - a întors în rău, cu o frenezie suicidară. A pârjolit cu o fervoare aproape demoniacă tot ceea ce, inițial, înflorise atât de promițător în preajma lui. M-a fascinat în 1969-70, când l-am văzut tunând, whitmanian și esenian, la cenaclul Luceafărul, unde știa să-i laude deopotrivă pe Emil Botta, Ion Alexandru, Ion Gheorghe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]