2,621 matches
-
progresia fibrozei; efectele adverse îi limitează utilizarea (grețuri, vărsături, anemie aplastică, alopecie, urticarie). Silimarina este recomandată, crezându-se în efectul antioxidant, de inhibitor al peroxidării lipidelor și de inhibitor al fibrozei. Fosfatidilcolina este propusă drept tratament pentru inhibarea procesului de fibroză; studii randomizate la om nu există. MONITORIZAREA pacientului cu CH este esențială. Se recomandă un control la 3-6 luni care să revadă: anamneza (noi simptome), tratamentul urmat, efecte adverse, examen fizic, controlul evoluției greutății pacientului în perioada dintre monitorizări (se
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
macromolecule și alterează funcția macrofagelor, contribuind astfel la expansiunea mezangială și ocluzia capilarelor glomerulare. Un rol important în procesul de expansiune mezangială în rinichiul diabetic revine TGFβ, o citokină cu rol de factor de creștere și acțiune de promovare a fibrozei, existentă și în matricea rinichiului normal (18). Administrarea de anticorpi specifici previne hipertrofia renală asociată diabetului zaharat ca și expansiunea mezangială (18). Promovarea expresiei acestei citokine în cadrul bolii renale diabetice se pare că este realizată de AGEs, angiotensina II (18
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
identificat mai multe modificări celulare care sunt redate în Tab.9. Se pare că o importanță foarte mare o au defectele în transportul transmembranar al calciului și ale metabolismului acizilor grași, care s-a dovedit că determină hipertrofie miocitară și fibroză miocardică (22). Există studii care consideră importantă pentru patogenia cardiomiopatiei diabetice și contribuția unor factori reologici prezenți în diabet, cum sunt: creșterea proteinelor plasmatice și creșterea vâscozității sanguine, creșterea agregării plachetare, factori miocitari (depozitarea de glicoproteine în interstițiul miocardic cu
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
glicozilare enzimatică. Infecția, atunci când apare, favorizează progresia rapidă a bolii. Aceste procese conduc la modificări osoase (osteopenie, osteoliză - prin activare osteoclastică - reacție periostală, fracturi pe os patologic, vindecare de obicei cu defect: deformări osoase, anchiloze), articulare (distrugeri capsulo-ligamentare urmate de fibroză) și de țesuturi moi (eritem, eventuai edem, modificări pigmentare, modificări degenerative ale fanerelor, atrofie, ulcerații indolore și necroze cutanate, contracturi musculare nedureroase). (5) Maladia Dupuytren apare la aproximativ 63% din pacienții cu diabet. Complicația este mai frecventă la diabeticii vechi
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
factori de risc pentru încărcarea grasă hepatică. Încărcarea grasă hepatică de cauză nealcoolică este un termen general care se referă la un spectru larg de leziuni hepatice ce pot progresa până la boală hepatică terminală și care includ steatoza, hepatita steatozică, fibroza și ciroza hepatică. Prevalența încărcării grase hepatice în diabetul zaharat de tip 2 variază între 10 și 75%. Dintre pacienții diabetici și obezi (IMC peste 30 Kg/m2), 100% prezintă steatoză moderată, 50% au hepatită steatozică și 19% au ciroză
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
cel indus de alcool, dar apare la subiecți care nu consumă alcool în exces. Cele două criterii histologice care diferențiază steatoza de hepatita steatozică sunt reprezentate de degenerescența grasă (care interesează mai mult de 66% din hepatocite) și inflamația sau fibroza. Patogenia hepatopatiei diabetice nu este pe deplin elucidată. Elementul central pare a fi insulinorezistența. Substratul insulinorezistenței pare a fi multifactorial. Sunt implicate mai multe molecule țintă: gena Rad (gena ras asociată diabetului), care interferă mai multe funcții celulare esențiale; PC-1
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
vulnerabilitatea celulelor hepatice încărcate gras la diverși stimuli; - contribuie suplimentar la supraîncărcarea grasă a ficatului. Nivelele crescute de acizi grași intrahepatocitari sunt și o sursă importantă de stres oxidativ, care reprezintă factorul principal de progresie a steatozei către hepatită steatozică, fibroză și ciroză. Astfel, acizii grași constituie substrate și inductori ai activității citocromului P 450. Ca urmare, crește producția hepatocitară de radicali liberi de oxigen, care promovează progresia steatozei prin trei mecanisme principale: peroxidare lipidică; creșterea sintezei de citokine (TNF-β, IL
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
pacient datorită neuropatiei; pe fondul microangiopatiei, vindecarea leziunilor se produce cu ușoară atrofie; Varicele sunt asociate cu prezența dermatitei pigmentare, o colorație maronie la nivelul gambelor, urmată în stadiul foarte avansat de dermatită ocra. Pot fi asociate cu atrofie cu fibroze tegumentare, ulcere. Ulcere varicoase se găsesc mai frecvent pe partea medială a gambei, la treime inferioară. Peteșiile pot fi evidența unei suferințe vasculare importante; sunt găsite la nivelul gambei și apariția poate fi determinată de existența varicelor sau a microangiopatiei
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
hipertrofia ventriculară stângă) este cu atât mai complexă cu cât la geneza ei contribuie numeroși factori, unii dintre ei incomplet elucidați. Factori de risc pentru hipertrofie ventriculară stângă la pacienții cu insuficiență renală cronică reprezentate de creșterea masei musculare cardiace, fibroza interstițială, îngroșarea arteriolelor intermiocardice, reducerea densității și lungimii capilarelor, cu reducerea raportului dintre perfuzie și masa musculară [Amann et al., 1992]. în aceste modele, cardiomiopatia uremică este în principal o consecință a dezechilibrelor metabolice, fără sau cu puține legături cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cauzată de depleția energetică, există numeroase date care sugerează că inducția anormală a expresiei protooncogenelor contribuie de asemenea la geneza cardiomiopatiei. Protooncogenele promovează și reglează proliferarea și diferențierea celulară. Activarea factorilor de creștere stimulează proliferarea și activarea fibroblasturilor cardiace, rezultând fibroza miocardică, caracterizată printr-o creștere rapidă a sintezei de colagen și o proliferare disproporționată a matricei celulare [Speiser et al., 1991], ceea ce, reducând elasticitatea (complianța) ventriculului stâng, alterează umplerea diastolică. Fibroza miocardică este mai marcată în suprasarcina de presiune decât
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de creștere stimulează proliferarea și activarea fibroblasturilor cardiace, rezultând fibroza miocardică, caracterizată printr-o creștere rapidă a sintezei de colagen și o proliferare disproporționată a matricei celulare [Speiser et al., 1991], ceea ce, reducând elasticitatea (complianța) ventriculului stâng, alterează umplerea diastolică. Fibroza miocardică este mai marcată în suprasarcina de presiune decât în cea de volum și este favorizată de factori cum ar fi senescența, ischemia, catecolaminele, angiotensina II și aldosteronul [Weber et al., 1989; Robert et al., 1995]. Hipertrofia, apoptoza și fibroza
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Fibroza miocardică este mai marcată în suprasarcina de presiune decât în cea de volum și este favorizată de factori cum ar fi senescența, ischemia, catecolaminele, angiotensina II și aldosteronul [Weber et al., 1989; Robert et al., 1995]. Hipertrofia, apoptoza și fibroza miocitară sunt procese influentațe de factori constituționali și genetici, hormoni, factori de creștere și citokine precum endotelina 1, angiotensina II, insulin-like growth factor și factorul de necroză tumorală a. Dezechilibrul acestor factori în conjuncție cu semnalele intracelulare pot altera echilibrul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de factori constituționali și genetici, hormoni, factori de creștere și citokine precum endotelina 1, angiotensina II, insulin-like growth factor și factorul de necroză tumorală a. Dezechilibrul acestor factori în conjuncție cu semnalele intracelulare pot altera echilibrul dintre hipertrofie, apoptoză și fibroză [Hunter et al., 1999]. În condiții de suprasarcină de presiune și de volum continuă, apoptoza miocitelor cardiace este accelerată. în același sens, se accelerează și procesele de fibroză miocardică. Fibroza interstițială miocardică reprezintă de altfel un proces patologic ubicuitar în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
în conjuncție cu semnalele intracelulare pot altera echilibrul dintre hipertrofie, apoptoză și fibroză [Hunter et al., 1999]. În condiții de suprasarcină de presiune și de volum continuă, apoptoza miocitelor cardiace este accelerată. în același sens, se accelerează și procesele de fibroză miocardică. Fibroza interstițială miocardică reprezintă de altfel un proces patologic ubicuitar în insuficiența renală cronică terminală, fiind mult mai puternic exprimat în comparație cu cazul pacienților cu hipertensiune arterială esențială severă sau diabet zaharat [London et al., 2002]. Factori hemodinamici în geneza
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cu semnalele intracelulare pot altera echilibrul dintre hipertrofie, apoptoză și fibroză [Hunter et al., 1999]. În condiții de suprasarcină de presiune și de volum continuă, apoptoza miocitelor cardiace este accelerată. în același sens, se accelerează și procesele de fibroză miocardică. Fibroza interstițială miocardică reprezintă de altfel un proces patologic ubicuitar în insuficiența renală cronică terminală, fiind mult mai puternic exprimat în comparație cu cazul pacienților cu hipertensiune arterială esențială severă sau diabet zaharat [London et al., 2002]. Factori hemodinamici în geneza hipertrofiei ventriculare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hipertrofiat este relaxarea întârziată, rezultată dintr-o recaptare întârziată a calciului de către reticulul sarcoplasmic. Acest fenomen prelungește durata potențialelor de acțiune. întârzierea postdepolarizării contribuie la geneza aritmiilor, care sunt de asemenea favorizate de anomalii de conducere a impulsului electric în legătură cu fibroza și hipertrofia ventriculare. Diagnosticul și clasificarea hipertrofiei ventriculare stângi Hipertrofia ventriculară stângă (HVS) reprezintă în primul rând o entitate histologică. în practică, efectuarea biopsiei miocardice reprezintă însă un eveniment extrem de rar, astfel încât dovedirea directă a proceselor maladaptative la nivel miocardic
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
un parametru definitoriu pentru disfuncția diastolică (complianța) a ventriculului stâng: raportul E/A (între viteza de umplere precoce maximă E și viteza de umplere atrială A), normal >1,5. Disfuncția diastolică survine atunci când ventriculul stâng rigid (prin HVS și/sau fibroză intramiocardică) se destinde relativ dificil în cursul diastolei, având drept consecință scăderea fluxului sangvin în diastolă precoce și presiuni de umplere ventriculară mari. Un raport E/A subunitar în contextul unei funcții contractile (sistolice) normale definește disfuncția diastolică severă. Determinanți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
inhibitorii enzimei de conversiei a angiotensinei (IECA) prezintă avantaje asupra BCC la pacienții dializați, având în vedere activarea sistemului renină-angiotensină, hipersimpaticotonia cronică, dar mai ales statusul microinflamator cronic al pacienților uremici, predispunând la proliferarea celulelor vasculare/cardiace și apoi la fibroză mediointimală și miocardică. Rolul antiproliferativ și antifibrotic al IECA a fost evidențiat în numeroase studii experimentale. Astfel, la șobolani hipertensivi, IECA au determinat regresia HVS, respectiv dezvoltarea acesteia, efect independent de cel hipotensor [Amann et al., 2000]. Tratamentul îndelungat timp
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
studii experimentale. Astfel, la șobolani hipertensivi, IECA au determinat regresia HVS, respectiv dezvoltarea acesteia, efect independent de cel hipotensor [Amann et al., 2000]. Tratamentul îndelungat timp de 8 luni, cu lisinopril la șobolanii spontan hipertensivi cu hipertrofie VS severă și fibroză miocardică importantă a dus la reversibilitatea completă a HVS, a fibrozei cardiace (cu îmbunătățirea semnificativă a complianței ventriculare), precum și la ameliorarea netă a funcției sistolice [Brilla et al., 1996]. Un efect cel puțin comparabil cu cel al IECA asupra masei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
respectiv dezvoltarea acesteia, efect independent de cel hipotensor [Amann et al., 2000]. Tratamentul îndelungat timp de 8 luni, cu lisinopril la șobolanii spontan hipertensivi cu hipertrofie VS severă și fibroză miocardică importantă a dus la reversibilitatea completă a HVS, a fibrozei cardiace (cu îmbunătățirea semnificativă a complianței ventriculare), precum și la ameliorarea netă a funcției sistolice [Brilla et al., 1996]. Un efect cel puțin comparabil cu cel al IECA asupra masei VS a fost evidențiat la modele animale experimentale șobolani spontan hipertensivi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
altă clasă de medicamente care interferează cu sistemul renină-angiotensină: blocanții receptorului AT1 al angiotensinei II sartanii [Tamura et al., 2000]. Varo et al. [2000] confirmă rolul sartanilor în regresia HVS la șobolani, evidențiind în plus un efect de inhibiție a fibrozei miocardice prin această clasă de medicamente, efect datorat stimulării activității unei colagenaze miocardice și inhibiției unui inhibitor tisular al metaloproteinazei, responsabil în parte de procesele fibrotice. În practică, terapia cu IECA întâmpină însă unele dificultăți la pacienții dializați: incidența semnificativă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a subiecților transplantați (circa 25%), rămânând importante anomalii funcționale ventriculare (disfuncție diastolică) și arteriale, în ciuda funcției renale stabile, a corecției anemiei și a controlului HTA. Absența corecției HVS la pacienții cu istoric de tratament dialitic îndelungat poate fi pus pe seama fibrozei interstițiale miocardice difuze, un proces care se accentuează cu persistența mai îndelungată a uremiei și care este, firește, ireversibil [Mall et al., 1990]. Acest proces fibrotic ar putea explica și persistența non-complianței ventriculare și arteriale post-TR, în ciuda ameliorării structurale ventriculare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mai sus [Tornig et al., 1996]; disfuncția endotelială vasomotorie [Van Guldener et al., 1997] vezi subcapitolul III.1; disautonomia cardiacă; dezechilibrul dintre oferta de oxigen și necesitățile miocardului, ca o consecință a: hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) vezi subcapitolul V.1; fibrozei miocardice importante [Amann et al., 1994]; utilizării defectuoase a oxigenului la nivel celular din cauza acțiunii toxinelor uremice asupra metabolismului cardiomiocitelor [Raine et al., 1993]. în plus, este foarte probabil ca reducerea marcată a distensibilității aortice frecvent observată la pacienții dializați
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
coronarian nu se sincronizează cu creșterea masei ventriculare, rezultând ischemie coronariană chiar în condiții de artere coronare permeabile, neafectate de ateroscleroză. Mai mult, numeroase studii anatomo-patologice au evidențiat o reducere a densității capilarelor miocardice și o augmentare a procesului de fibroză intramiocardică la pacienții cu uremie cronică, aceste procese putând contribui semnificativ la riscul aritmogen [Mall et al., 1990; Amann et al., 1998]. Având în vedere istoria naturală a HVS și a cardiopatiei ischemice la pacienții renali, se poate presupune că
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
presionale crescute în arborele arterial reprezintă un factor de risc bine caracterizat pentru aritmii ventriculare complexe [McLenahen et al., 1987]. Stimularea hemodinamică (stresul mecanic) determină eliberarea autocrină a angiotensinei II la nivelul cardiomiocitelor, aceasta reprezentând un trigger pentru hipertrofia și fibroza miocardice, factori de risc recunoscuți pentru aritmiile ventriculare [Kawano et al., 2000]. într-o investigație de mare putere statistică, De Lima et al. [1995] au arătat că și la pacienții hemodializați doar TA sistolică și vârsta se corelează independent cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]