81,003 matches
-
pe lînga soț. Cum acesta angrenat în viața politică, se voia ministru, Ceaur găsește că inițiativa parohului (la care, efectiv, ține) ar putea deveni un util mijloc propagandistic. Roxana, și ea mult dăruita proiectului, avea o bună prietenă, evreica Debora, fiica unui cunoscut bancher. Prin stăruința Deborei, tatăl ei, proprietarul unui întins teren în cartier, îl donează, cu acte în regulă, pentru înălțarea proiectatului edificiu. Cu mare pompă, regizată politic, se pun temeliile catedralei (mănăstirea laică fiind amînată pentru mai tîrziu
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
dintre Eminescu și Veronica Micle, în unică dragoste a poetului. Și nu-i așa. La Viena avusese relații amoroase cu o Mîli, despre care aflăm și dintr-un manuscris eminescian. Mai tîrziu, la București, era înamorat de o Cleopatra Poenaru, fiica a pictorului Lecca. I-a închinat și vestitele versuri de reproș: Pe lînga plopii fără soț/ Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii toți/ Tu nu m-ai cunoscut". Și au mai fost și alte femei plăcute inimii sale. Pe Veronica
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
uiți fragmente de emoție, nu uiți o imagine dintr-un spital, cu o fată citînd, lîngă patul unei necunoscute în comă, fragmente din propriul ei jurnal, ca o rechemare la viață, nu uiți vizită unei mame stinghere și neajutorate la fiica plecată de acasă, nu uiți aerul alienant dintr-o secție de cusătorie, si, mai ales, nu le uiți pe cele două fete care, cu fermecătoare inocentă, iau în primire mari încercări ale vieții: prietenia, iubirea, moartea. Două fețe atît de
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
vremea internetului,/ despre indurarea care pe toate le absolvă, daca iubim.// Ezitînd totuși la diferență, altfel clară, dintre Eros/ și Agape.// Chipul tău e bine modelat de degetele lui Dumnezeu,/ pe care prea puțin îl asculți în rugăciunile-ti solitare,/ fiica a Neîncrederii de ce nu mă crezi că El ne/ privește/ neîncetat și pentru fiecare din noi se apleacă de pe Cruce?" (Sfîrșitul verii ploioase). De asemenea în fraternizarea cu necuvîntătoarele, asimilate moralmente grație unei descripții somptuoase, efectuate cu condeiul celui care
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
în calitate de curtean, încercase să-l susțină că moștenitor al tronului pe Agripa Postumus, împotriva lui Tiberiu, fiul Liviei. Ea, că mama violență a lui Tiberiu, avea să arunce asupra poetului petrecăreț trăznetul, la mijloc mai fiind vorba și de aventurile fiicei sale, Iulia, companioana de nebunii cu mediul poetului. Mare va fi fost stricăciunea pedepsită crunt de perechea imperiala, deoarece însuși Ovidiu mărturisește: "De ce oare oi fi văzut eu acel lucru? De ce oare ochii mei vor fi fost vinovați, sortiți să
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
capătă un caracter aproape didactic, străjuita de venerabilitatea, de gravitatea lui Augustus. Urmează Fastele, calendarul în versuri. Tocmai cînd Ovidiu se căznea să capete bunăvoință lui Octavianus, destinul îl lovește prin Livia, soția Cezarului, habotnica și mama a vicioasei sale fiice, Iulia, prietena "mizerabilului" cu versurile lui păcătoase. Șocul, Ovidiu îl primește în luna noiembrie a anului opt, după Cristos. Edictul imperial, inflexibil, îl azvîrle fără milă că pe un corupător tocmai pe malul inospitalierei Mari Negre de azi. Se pare
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
pare animată fără să știe de ideile Contrareformei, mișcarea preocupată de caracterul educativ și edificator al artei. O moștenire indusă pe cale maternă de cea care o inițiază nu doar în ars amandi. Într-o superbă oglindire, protagoniste sînt de fapt fiica și mama, Veronica Franco/Catherine McCormack (Braveheart) și Paola Franco/Jacqueline Bisset, tandemul lor conferind filmului o aparte noblețe. Prin jocurile minții și ale senzualității, prin stilizarea ritualurilor și a idealurilor. într-o aspirație trufașa spre autoîmplinire. De unde și titlul
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
nu Dicționarul onomastic cum eronat este transcris volumul din care fac parte extrasele) și Ov.S. Crohmălniceanu (Un capitol de istorie literară). "Povestiri fantastice" scriu Ana Blandiana (Biserică fantomă), Dumitru Tepeneag (Accidentul), Ioan Petru Culianu (Secretul discului de smarald). Mircea Eliade (Fiica căpitanului), Gabriela Adamesteanu (Drum comun), Gheorghe Crăciun (Gravitație, coplaps) și Mircea Cărtărescu (Jocul sMendebilult) ilustreacă capitolul "Gen și societate", în vreme ce "Vocile orașului" răzbat din Moartea și maiorul a lui Ion Băiesu, Jurnalul unui locatar al lui Răzvan Petrescu și Paraphernalia
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
fel, de care, mai tîrziu, spre bătrînețe, fiindu-i cerută, căuta să întocmească o posibilă bibliografie. Și ea e semnificativă, dacă nu e și prea corpolentă. Din fericire, s-a păstrat o parte din corespondența sa. Cele mai multe sînt adresate Mărioricăi, fiica sa, măritată mai tîrziu, în 1890, cu un ardelean, amploaiat la Căile Ferate Române și către prietenul său, coleg întru preoție și militantism românesc, Const. Morariu. De n-ar fi fost această corespondență adunată, grijuliu și cu dragoste filială, de fiica sa
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Mărioricăi, fiica sa, măritată mai tîrziu, în 1890, cu un ardelean, amploaiat la Căile Ferate Române și către prietenul său, coleg întru preoție și militantism românesc, Const. Morariu. De n-ar fi fost această corespondență adunată, grijuliu și cu dragoste filială, de fiica sa , uitarea toată s-ar fi așezat peste figura exemplară a părintelui Iraclie Porumbescu. Și cum e vorba numai de corespondență emisă, ea oferă o imagine reprezentativă cu totul despre lumea românească bucovineană în a doua jumătate a secolului nouăsprezece
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
liceală, care a luat vioara unui lăutar și a cîntat, exaltat, o nesfîrșită horă. În 1876 părintelui Porumbescu îi moare soția,de aceeași boală care l-a răpus și pe Ciprian. Apoi se va mărita (ce-i drept greu) și fiica sa Maria, Ciprian studia departe muzica, a compus opereta sa Crai nou, vestita Baladă și alte compoziții iar, în 1885, cade, și el, victimă tuberculozei, la treizeci de ani un alt fiu, rătăcea fără a se chivernisi și bătrînul preot
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
vădit pumnist, deși expresia de epocă "mă avorbiră frumos" merită reținută. Voia să-și scrie memoriile, încercînd să-l evoce, cu deosebire, pe Ciprian. Dar tot amînînd proiectul, a rămas de izbeliște cu totul. Modelul său epistolar sînt scrisorile către fiica sa Marioara. Să citez dintr-o primă epsitolă, nedatată, fiind însemnată de editoare ca fiind a cincea din acest ciclu: "Advorbirile " Dragă Tătuță" și "Dragi copii" să rămînă de acum - dă Doamne totdeauna între noi!... Că vă merge bine, că
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
fetide și briză care bate dinspre Atlantic. Cu traficanții săi, cu drogurile, cu Răul care poate lua o mie (și una) de chipuri. Cu coșmarurile pe care le produce. ăntr-un fel, Noaptea greșelii este un coșmar zămislit de somnul Tangerului. Fiica a acestui coșmar, Zînă, demon al răzbunării, născută cu Blestemul violului multiplu suferit de mama sa, e condamnată astfel să-și caute continuu chipul. Un personaj an căutarea propriei povești. Nu se poate oglindi an ea pana cand aceasta nu
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
miră deloc că poezia lui Mihai Eminescu i-a emoționat pe Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu, G. Călinescu, I. Negoițescu, Edgar Papu și atâția alți cititori supercompetenți. Ăștia sunt "ștabi", "mahări", "merțani", cărora trebuie să le regulezi dacă nu fiicele (așa cum reiese dintr-un excelent portret psihologic făcut băieților de cartier de Marius Ianuș), atunci măcar ideile literare. T. O. Bobe descrie batjocoritor statuia lui Eminescu din fața Ateneului Român, râzând cu sughițuri de ideea genialului sculptor (Gh.. D. Anghel) de
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
să nu aibă drepturi politice decât cel puțin după trei generații, adică, minimum de timp ca să-și poată formă puțină rădăcina an trupul neamului nostru"). Sau, alt exemplu, ăntr-o convorbire din aprilie 1944 cu Profira Sadoveanu, cumnată autorului Jurnalului și fiica lui M.Sadoveanu, este evocata intenția pe care o avusese acesta de a se ănscrie, ănainte de rebeliunea din ianuarie 1941, la legionari: <"Tata, continuă ea, nu poate ănghiti pe bolșevici și de aceea cred că el va pleca an
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
Constantin Țoiu Unul din secretele sale, prințesa i le dezvăluie treptat lui d'Arthez, ăn timp ce ea joacă rolul femeii inocențe, victima și sclava. Maică-sa, după ce a trăit cu ducele de Maufrigneuse, i-o dă pe fiică-sa anca abea la ănceputurile adolescenței, fostului ei amant, care nu o iubește iar ea va naște un băiat, pe Georges, - mama, fără a fi devenit propriu zis și femeie. Eroina ai povestește lui d'Arthez toată viața ei umilită
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
frumosului absolut. Cât de dornic de publicitate era, Karajan a fost totuși discret an privința intimității sale, a vieții sale de familie; este singura latura asupra căreia cartea atât de bine informată a Corinei Jiva nu spune nimic (relațiile cu fiicele sale, cu fratele, de exemplu). Am citit numeroase biografii de interpreți și știu că, prin deifnitie, sunt destul de monotone: odată decriptat specificul artistic al subiectului nu mai rămâne prea mult de spus, ăn afară anecdoticului. Corina Jiva a reușit să
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
an 1998 la Polirom, Anamaria Beligan revine an atenția cititorilor români cu un roman, Scrisori către Monalisa, publicat anul acesta la aceeasi editură, cu sprijinul guvernului Australiei unde autoarea trăiește de mai mulți ani. Dacă se știe că Anamaria Beligan (fiica Danei și a lui Radu Beligan, "formidabilii părinți" cărora le este dedicat românul) a mai publicat nuvele an reviste australiene și românești, românul de față pare să fie inedit, chiar dacă scris inițial an engleză și tradus de Dana Lovinescu și
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
a tuturor abecedarelor. După care, cu pasul lui cel mai ferm (nu se glumea în casa noastră cu cultura), tata s-a dus s-o cheme pe mama și din pragul ușii, arătându-mă cu degetul, a lansat: 'ia-ți fiica de aici: e o imbecila'." Cu această detașare își privește Monica Lovinescu copilăria și, în continuare, tinerețea. Propriul ei jurnal - din 1941 și până în 1947, anul expatrierii - i se pare "prost, romanțios, sentimentaloid", iar dacă uneori îl citează este numai
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
holul Salonului de carte, o frumusețe de fată, blondă, cam de 20 de ani, s-a aruncat în brațele lui Dany spunându-i cu căldură: „Papa! De când te aștept!” Era rândul meu să fac ochii mari privind la Danny. „E fiica mea!” îmi spune el, peste capul fetei, agățată încă de gâtul lui. Constat că Danny este un tip plin de surprize și de mistere! Și..., parcă despre ce vorbeam noi, în metrou, cu puțin timp înainte?! Au urmat: vizită la
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
să absolve deopotrivă literele și dreptul, luându-și licențele an 1913 și, respectiv, ăn 1914. Destinul, prea bun cu tânărul Pillat, l-a copleșit și cu harul de poet. O poezie din 1910, trimisă nepoatei lui Maiorescu, Florica Rosetti (probabil fiica lui Max Rosetti), cu care ăntretine un prelungit flirt, e evident de influență eminesciana. Dar debutantul perseverează, deși, ăn octombrie 1910, confesăndu-se Leliței, mărturisea: "Mă ăndoiesc să pot ajunge vreodată să fac și eu ceva care să rămână... și totuși
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
vrea să aducă un elogiu simplității, sentimentului celui mai obișnuit, considerat de obicei atît de firesc, încît nici nu se mai vorbește despre el. Amintirile despre Ea (de fapt e impropriu să le numim amintiri pentru că legătura dintre mama și fiică este foarte specială: prezenta mamei se face simțită peste tot și în orice împrejurare; are o influență extraordinară asupra copilului și adultului) aduc în memorie oameni, locuri, întîmplări de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, de dinainte de primul război mondial, apoi
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
a fost tipărită în trei limbi de circulație internațională: Istoria Imperiului Otoman. Într-adevăr, sosit la Londra, în 1732, ca ambasador al Rusiei, Antioh Cantemir (10 septembrie 1708 - 31 martie 1744), fiul domnului moldovean și al Casandrei Cantacuzino (ea însăși fiica a lui Șerban Cantacuzino, fost domn al Țării Românești), a socotit necesar să se devoteze - cum subliniază Virgil Cândea - "publicării operelor părintelui sau, pe lângă activitatea sa de diplomat și mai ales de poet, care i-a conferit un loc de
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
dl Ion Varlam). A apucat să scoată din casă din care era izgonita a atunci se mai îngăduia a ceea ce i s-a părut mai prețios și putea duce, fiind găzduită într-o cameră la vară ei, dna Magdalena Beldiman, fiica istoricului militar, general Radu R. Rosetti, pe o stradă din zona arhitect Ion Mincu. Cîtăva vreme a trait vînzînd mobilă, argintărie și altele salvate la izgonirea din fosta ei casă. Apoi a fost ajutată de familia ei, si, o vreme
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
preoți în odăjdii, în care se află fetiță (Maria) regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Un an mai tîrziu, de Paste, la biserică Domnită Bălașa, domnitorul participînd la slujba, mîngîind pe sora ei mai mică, a lăcrimat, gîndindu-se la fiica lui dispărută. Cred a adăuga autoarea a sînt singura persoană încă în viață care a văzut plîngînd pe regele Carol", acesta avînd faima unui personaj rece, de om al datoriei. Își descrie, aici, în acest capitol primar, familia cu mătușile
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]